Leziunile post-traumatice ale pericardului sunt extrem de frecvent intalnite la pacientii care au suferit un traumatism toracic inchis. Un rersat pericardic in cantitate riabila este identificat practic in toate cazurile in care exista o contuzie miocardica. Pericardita post-traumatica este adesea trecuta cu vederea la pacientul politraumatizat. Din fericire rar aceasta evolueaza catre tamponada cardiaca. Cand evolutia este catre tamponada se produce deteriorarea hemodinamica. Aparitia unor semne precum tahicardia, hipotensiunea arteriala sau oliguria trebuie sa il faca pe medic sa se gandeasca si la aceasta posibilitate. Ruptura pericar-dica se produce cel mai frecvent in partea stanga. Uneori cordul poate hernia prin aceasta ruptura, mai ales cand solutia de continuitate la nivelul peri-cardului este importanta. in acest caz uneori, destul de putin frecvent, se poate ausculta un "zgomot de moara\" (semnul descris de Morel-Lallee in 1866). Hernierea transpericardica a cordului poate fi evidentiata radiologie (prezenta aerului in pericard si dislocarea cordului) dar cel mai adesea se diagnos-ticheaza intraoperator. in cazul suspectarii diagnosticului se practica o fereastra pericardica. Daca se gaseste sange in cavitatea pericardica se practica sternotomia mediana.
Prezenta unei solutii de continuitate la nivelul diafragmului (ruptura pericardului diafragmatic si a diafragmului) necesita inchidere. Pericardul se lasa deschis anterior pentru a oferi suficient spatiu cordului edematiat dupa traumatism.
Este descris un sindrom post-traumatism peri-cardic, similar ca manifestare celui din infarctul acut de miocard sau celui post-pericardiotomie (5). Se intalnesc durerea toracica, febra si un numar crescut de leucocite. Acest sindrom se trateaza in general cu antiinflamatoare nesteroidiene, care sunt destul de eficace. Cu totul exceptional el poate determina instalarea in timp a unei pericardite con-strictive. La pacientii care primesc si o medicatie anticoagulanta poate determina instalarea unei tam-ponade cardiace.
Leziunile arterelor coronare in traumatismele toracice inchise
Leziunile coronarelor in traumatismele toracice inchise sunt rare. Dintre acestea amintim dilace-rarea cu ruptura coronarelor, tromboza, disectia si formarea de fistule arterio-venoase sau arterio-ca-merale (intre o artera coronara si o camera cardiaca). Artera descendenta anterioara (LAD) este artera cel mai frecvent implicata, urmata de coronara dreapta si artera circumflexa (aceasta din urma cu totul exceptional) (1,5).
O importanta in producerea ocluziei coronariene traumatice o are prezenta leziunilor aterosclerotice. Tratamentul ocluziei coronariene traumatice este tratamentul medical al unui infarct acut de miocard.In general, tratamentul chirurgical trebuie adaptat leziunii existente. Sangerarea de pe urma dilacerarii si rupturii unei coronare trebuie rezolta. Simpla ligatura este suficienta in cazul lezarii unui ra mic, distal. in cazul unor artere mai mari bypas. ui aorto-coronarian poate fi necesar. in cazul fis tulelor cronice ligatura dubla proximal si distal de fistula urmata de bypass aorto-coronarian este procedeul de electie.
