Manifestari clinice Tulburarile obsesiv-compulsive (TOC) au fost
considerate rare in trecut, insa date epidemiologice recente indica o prevalenta pe perioada vietii de 2-3% in toata lumea. TOC este caracterizata de prezenta gandurilor obsesive si a comportamentului compulsiv care afecteaza viata de zi cu zi a pacientului. Teama de contaminare si de germeni este comuna, ca si spalarea frecventa a mainilor, numararea si necesitatea de a verifica si a reverifica, de exemplu, daca usa este inchisa. Gradul in care tulburarea creeaza dificultati pentru individ variaza, dar in cele mai multe cazuri activitatile obsesiv-compulsive ocupa mai mult de o ora pe zi si sunt indeplinite pentru a ameliora anxietatea determinata de o senzatie intima de teama. Pacientii isi ascund frecvent simpto-mele, de obicei pentru ca sunt stanjeniti de continutul gandurilor si natura actiunilor lor. Medicii trebuie sa puna intrebari tintite legate de comportamentul si gandurile recurente ale pacientului, mai ales daca acesta are mainile inrosite prin frecare sau portiuni de scalp fara par (rezultate prin smulgerea parului, sau tricotilomanie). Ticurile sunt uneori asociate cu TOC. De obicei TOC se instaleaza treptat, incepand la varsta de adult tanar, dar nu rareori debutul se situeaza in copilarie. Tulburarea are o evolutie oscilanta, dar in unele cazuri se poate observa o deteriorare constanta a vietii psihosociale.
Etiologie si fiziopatologie Contributia genetica la TOC este sugerata de procentul de concordanta la gemenii monozigoti mai mare decat la cei dizigoti si de faptul ca studiile familiale indica o agregare cu sindromul Tourette. TOC este mai frecventa la barbati si la copii primii nascuti.
Se crede ca anomalia anatomo-fiziologica din comportamentul obsesiv-compulsiv consta in alterarea circuitului neuronal fronto-subcortical ce cuprinde cortexul frontal orbital, nucleul caudat si globus pallidus. Studii imagistice neuronale au demonstrat o scadere a volumului nucleului caudat, anomalii in substanta alba a lobului frontal si o crestere a meolismului glucozei in cortexul orbital al lobilor frontali si capul nucleului caudat. Nucleul caudat pare implicat in mod particular in achizitionarea si pastrarea abilitatilor si a obiceiurilor invatate, iar ameliorarea terapeutica a comportamentului obsesiv-compulsiv se insoteste de o scadere proportionala a ratei meolismului glucozei in nucleul caudat.
TRATAMENT
Clomipramina, fluoxetina si fluvoxamina sunt acceptate in tratamentul TOC. Clomipramina este un ATC frecvent prost tolerat din cauza efectelor secundare anticolinergice si sedative semnificative la doze terapeutice (150-250 mg/ zi). Eficacitatea in TOC nu este legata de actiunea sa antide-presiva. Fluoxetina (40-60 mg/zi) si fluvoxamina (100-300 mg/zi) sunt la fel de eficiente ca si clomipramina si au mai putine efecte secundare. Fluvoxamina, o ISRS unica structural, este meolizata prin sistemul microzomal hepatic P450 (la fel ca fluoxetina); se pare ca inhiba specific izoenzima III A4 si nu trebuie administrata cu alte medicamente ce actioneaza pe III A4, cum sunt terfenadina si astemizolul, din cauza aritmiilor cardiace potential letale ce pot apare. Numai 50-60% din pacientii cu TOC prezinta un grad accepil de ameliorare numai cu tratament farmacologic. In cazurile rezistente la tratament, asocierea cu alti agenti serotoninergici, cum ar fi buspirona, sau cu un neuroleptic ori o benzodiazepina poate fi benefica. Cand raspunsul terapeutic este obtinut, se indica de obicei mentinerea unui tratament de lunga durata.
Numai tratamentul medicamentos este rareori suficient. Pentru multi indivizi, in special cei cu activitati compulsive ce consuma timp, terapia comportamentala va determina o ameliorare la fel de buna ca si medicamentele. Tehnicile efective includ cresterea gradata a expunerii pacientului la situatii stresante, tinerea unui jurnal pentru a clarifica agentii stresori si indeplinirea unor activitati acasa care sa se substituie comportamentului compulsi
