mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli datorate toxicelor, supradozajului medicamentos si veninurilor
Index » Tulburari psihiatrice » Boli datorate toxicelor, supradozajului medicamentos si veninurilor
» Intoxicatia si supradozajul medicamentos

Intoxicatia si supradozajul medicamentos







Intoxicatia se refera la dezvoltarea efectelor nocive ce urmeaza expunerii la chimicale. intr-o doza suficienta, substante care de obicei sunt inofensive, ca de exemplu, oxigenul si apa, pot determina intoxicatie. in schimb, in cantitati mici, toxice ca arsenic sau cianura pot fi consumate fara sa se produca efecte nocive. Prin urmare, administrarea unei substante poate sau nu sa fie noci, depinzand de conditiile expunerii. Supradozarea este expunerea la o cantitate excesi de substanta, destinata in mod normal consumului, si nu implica in mod necesar intoxicatia.
Intoxicatiile pot fi localizate (limitate la ochi, piele, plamani sau tractul gastrointestinal), sistemice sau mixte, in functie de doza, absorbtie, distributie, potential toxic si susceptibilitatea organismului gazda. Absorbtia si distributia sunt influentate de proprietatile substantei toxice (greutate moleculara, grad de ionizare, lipo- si hidrosolubilitatea, afinitate pentru proteine) si ale barierelor biologice (compozitia membranelor, dimensiunile porilor, sistemele chimice de transport) pe care le traverseaza.


Efectele locale se datoreaza reactiilor chimice nespecifice, cum sunt oxidarea, denaturarea proteinelor, efectul sicativ si actiunea ca solvent. Severitatea si reversibilitatea efectelor sunt dependente de doza (concentratie), durata contactului, agresivitatea toxicului, tipul si starea regiunii afectate. Natura, extinderea, severitatea si reversibilitatea efectelor sistemice depind de doza, agresivitatea si posibilitatea meolizarii toxicului, de rezervele functionale ale organismului si de prezenta complicatiilor secundare (soc, hipoxie). Alte riabile care influenteaza toxicitatea sunt coexistenta altor afectiuni, expuneri la toxice in antecedente (aceasta insemnand inductie sau inhibitie enzimatica, toleranta) si diferentele individuale ale raspunsului biologic, ale concentratiilor tisulare (farma-codinamica) si/sau ale absorbtiei, distributiei, meolizarii si eliminarii substantelor (farmacocinetica). in atie cu o doza terapeutica, efectele unei supradozari incep mai devreme, ajung la maxim cu intarziere si dureaza un timp indelungat.
EPIDEMIOLOGIEIn Statele Unite, in fiecare an, expunerile chimice duc la peste 5 milioane de solicitari de tratament sau consiliere medicala. Cele mai intalnite modalitati de expunere la actiunea toxicelor sunt ingestia (74%), contactul dermic (87%) sau oftalmic (6%), inhalarea (5%), muscaturile sau intepaturile (3%) si calea parenterala (0,3%). Substantele implicate cel mai frecvent includ agentii de curatat, analgezicele, produsele cosmetice, tele, preparatele antitusive si antigripale, hidrocarburile. Majoritatea expunerilor sunt acute, accidentale,
se produc la domiciliu, au consecinte nocive minime sau absente si afecteaza copin mai mici de 6 ani. Produsele farmaceutice sunt implicate in 41% din expuneri si in 75% din intoxicatiile severe sau fatale.
Expunerile accidentale pot fi determinate de folosirea inadecta a substantelor chimice la locul de munca sau in timpul jocului, produs gresit etichetat, citirea gresita a etichetei, identificarea gresita a chimicalelor neetichetate, autoadmi-nistrarea neinformata a medicamentelor si erori in dozarea acestora de catre asistente, parinti, farmacisti, medici si rstnici. Cu exceptia consumului de alcool etilic, tentativele de suicid sunt cele mai frecvente cauze ale expunerii voluntare la actiunea toxicelor. Intoxicatiile involuntare se pot produce prin folosirea voluntara a medicamentelor pentru efectele lor psihotrope (utilizare abuzi) sau prin autodozare excesi (utilizare necorespunzatoare).In jur de 5% din victimele expunerii la substante chimice necesita spitalizare. Ele reprezinta 5-l0% din totalul transporturilor cu ambulanta, din vizitele la camera de garda si internarile in sectia de terapie intensi; cresterea la procentul de 30% din internarile in sectia de psihiatrie este sugerata de tentati de suicid prin supradozare. Tentativele de suicid sunt responsabile de majoritatea intoxicatiilor severe sau fatale. Cele mai frecvente decese sunt produse de intoxicatia cu monoxid de carbon, acestea producandu-se inaintea sosirii la spital. Majoritatea efectelor letale legate de medicamente sunt produse de analgezice, antidepresive, sedative-hipnotice, stimulente si droguri, agenti cardiosculari, medicamente antiastmatice si antihistaminice. Agentii chimici nefarmaceutici implicati in intoxicatiile letale includ substante chimice anorganice, alcooli si glicoli, produse autocinetice, chimicale anorganice, agenti cu proprietati detergente si hidrocarburi.


DIAGNOSTIC

Desi intoxicatiile pot mima diferite afectiuni, diagnosticul corect se poate sili de obicei prin anamneza, examen fizic, determinari de laborator uzuale si toxicologice si urmarirea evolutiei bolii. Anamneza include timpul, calea, durata si circumstantele (localizare, evenimente concomitente, daca actul a fost voluntar) expunerii la toxice; denumirea si cantitatea fiecarui medicament, substanta chimica sau component implicat; debutul, natura si severitatea simptomelor; ce masuri de prim ajutor s-au aplicat si rapiditatea instituirii acestora; antecedentele personale medicale si psihiatrice.In multe cazuri, victima este confuza, in coma, nu constientizeaza expunerea suferita, este incapabila sau nu doreste sa admita producerea acesteia. Circumstantele in care se suspecteaza o intoxicatie acuta includ debutul inexplicabil al unei afectiuni la o persoana anterior sanatoasa; antecedente de probleme psihiatrice (mai ales sindrom depresiv); modificari recente ale starii de sanatate, ale starii materiale sau ale relatiilor sociale; debutul unei afectiuni in timpul manipularii unor substante chimice sau al ingestiei alimentelor, bauturilor (mai ales etanol) sau medicamentelor. Pacientii la care boala debuteaza imediat dupa sosirea din strainatate sau dupa arestarea pentru acte contraventionale trebuie suspectati de prezenta drogurilor ilicite in organism (tractul gastrointestinal). Familia, prietenii, personalul paramedical, politia, farmacistii, medicii si colegii sau patronii pot furniza informatii referitoare la obiceiurile, hobby-urile, modificarile comportamentale, medicatia accesibila si evenimentele petrecute anterior. Investigarea locului unde a fost gasita victima si cercetarea imbracamintii poate duce la descoperirea unor mesaje care indica intentia de sinucidere sau a unor recipiente cu medicamente sau substante chimice golite. Codul imprimat pe pilule si eticheta ambalajelor pot folosi la identificarea compozitiei si a potentialei toxicitati a unei substante banuite a fi determinat intoxicatia in cauza, cu ajutorul unui material bibliografic scris, al unei baze de date computerizate, al fabricantului sau al centrului regional de informare toxicologica.
Examenul fizic trebuie initial focalizat asupra eluarii semnelor vitale si a statusului cardio-respirator si neurologic. Statusul fiziologic poate fi caracterizat ca stimulat, deprimat, discordant sau normal, pe baza lorilor pulsului, presiunii sangvine, ratei respiratorii, temperaturii si starii mentale. Poate fi formulat un diagnostic diferential (elul 391-l). Examinarea ochilor (nistagmus, marimea si reactivitatea pupilara), a abdomenului (peristaltism intestinal si ca urinara) si a pielii (arsuri, leziuni buloase, culoare, temperatura, umiditate, pliu cutanat, semne de intepaturi) poate limita suspiciunile diagnostice la un sindrom particular. incadrarea severitatii intoxicatiei intr-un anume grad (elul 391-2) este utila pentru silirea evolutiei bolii si raspunsului la tratament.

Pacientul trebuie examinat pentru depistarea traumatismelor si a afectiunilor asociate. Cu exceptia monoxidului de carbon, teofilinei si drogurilor care produc hipoxie si hipoglicemie, convulsiile si disfunctionalitatile neurologice produse prin intoxicatii nu sunt aproape niciodata de tip focal. Din aceste considerente, existenta unor manifestari focale trebuie sa indrepte atentia spre depistarea unor leziuni structurale la nivelul sistemului nervos central (SNC). Atunci cand anamneza este neclara, toate orificiile trebuie cercetate, pentru depistarea eventualelor arsuri chimice sau a unor droguri. Mirosul aerului respirat sau al rsaturilor, culoarea unghiilor, pielii sau urinei pot constitui indicii diagnostice.


Eluarea paraclinica poate fi de ajutor in diagnosticul diferential al intoxicatiei (ura 391 -l). Acidoza meolica cu deficit anionic poate fi cauzata de un numar de substante (elul 391-l); este caracteristica intoxicatiei cu metanol, etilen glicol si salicilati, dar se poate intalni in orice intoxicatie care produce hipoxie, hipotensiune sau convulsii. Concentratia lactatului seric este joasa (mai mica decat deficitul anionic) in primele situatii mentionate si este ridicata (aproape egala cu deficitul anionic) in ultima. Un deficit anionic anormal de scazut se poate datora intoxicatiei cu bromura, iod, litiu, nitrat sau hipercalcemiei sau hipermagnezimiei. Daca deficitul osmolal, adica diferenta dintre osmolalitatea serica determinata si osmolalitatea calculata (in functie de lorile sodiului seric, glucozei si azotului ureic din sange), este mai mare de 10 mmol/1, trebuie suspectata prezenta in organism a unui solvit cu greutate moleculara mica, de tipul alcool, glicol, cetona sau un electrolit sau glucid nedozat. Un astfel de deficit se poate datora cetoacidozei diabetice sau acidozei lactice. Deficitul osmolal permite o eluare a cantitatii de anioni prezenta (elul 391-3). Cetoza poate fi datorata acetonei, alcoolului izopropilic si salicilatilor. Hipoglicemia se poate datora intoxicatiei cu blocanti |3 adrenergici, chinine, etanol, agenti hipoglicemianti orali si salicilati, in timp ce hiperglicemia sugereaza intoxicatia cu acetona, agonisti |3 adrenergici, blocanti ai canalelor de calciu, fier sau teofilina. Hipokalemia poate fi cauzata de bariu, agonisti |3 adrenergici, diuretice, teofilina sau toluen; hiperkalemia sugereaza intoxicatia cu agonisti a adrenergici, blocanti |3 adrenergici, digitale sau fluoruri. Substantele toxice care produc simptomatologie specifica si modificari de laborator tipice sunt prezentate in bibliografia indicata.
Edemul pulmonar (sindromul de detresa respiratorie a adultului sau ARDS) poate aparea in intoxicatiile cu monoxid de carbon, cianuri, narcotice, paraquat, fenciclidina, seda-
tive-hipnotice si salicilati; in cazul inhalarii de gaze iritante, fum sau pori (amoniac, oxizi metalici, mercur); sau in anoxie prelungita, hipertermie sau soc. Pneumonia de aspiratie este frecvent intalnita la pacientii co-matosi, la cei cu convulsii si care au ingerat produse petroliere distilate. Pe radiografiile abdominale simple se pot obser formatiuni radioopace, consecutiv inges-tiei de saruri de calciu, cloral-hidrat, hidrocarburi clorurate, capsule enterosolubile, metale grele, pachete cu droguri ilicite, compusi iodati, saruri de potasiu, agenti psihoterapeutici, litiu, feno-tiazine si salicilati.
Bradiacardia si blocurile AV majore se intalnesc la pacientii intoxicati prin ingestia de substante antiaritmice, (3-blocanti, blocanti ai canalelor de calciu, agenti coli-nergici (carbamat sau insecticide organofosforice), digi-
talice, litiu, fenilpropanolamina sau antidepresive triciclice. Interle QRS si QT prelungite sunt generate de hiperkalemie si agentii de membrana activi (elul 391-l). Tahiaritmiile ventriculare se pot intalni in intoxicatiile cu digitalice, medicamente ce actioneaza activ asupra membranei, simpatomimetice sau agenti ce potenteaza efectul catecolaminelor endogene, cum ar fi cloralhidratul si hidrocarburile alifatice sau halogenate. Examenul urinei si sangelui (la nevoie si al continutului gastric sau al mostrelor de substante toxice) sunt utile in confirmarea sau excluderea unei posibile intoxicatii. Interpretarea datelor de laborator necesita cunoasterea testelor folosite pentru screening si confirmare diagnostica (diferite metode de cromatografie lichida, determinari colorimetrice si fluorometrice, multiplicare enzimatica si probe radioimune (cromatografia gazoasa, spectrometria de masa), sensibilitatea (limita de depistare a substantelor) si specificitatea lor, cel mai bun tip de proba biologica pentru analiza si momentul optim al recoltarii probelor biologice destinate analizelor de laborator. Este esentiala colaborarea personala cu laboratorul. Un rezultat negativ poate insemna ca substanta toxica nu este detecila prin testul folosit sau ca aceasta se gaseste intr-o concentratie mult prea mica in momentul recoltarii probei biologice. In ultima situatie, se poate obtine pozitirea rezultatelor prin repetarea examinarii dupa un interl de timp.
Desi exista unele teste de screening rapide, testele serioase necesita 2-6 ore pana la definitire, si tratamentul de urgenta se baza pe anamneza, examen fizic si testele paraclinice de rutina. Cand pacientul este asimptomatic sau cand loul clinic este concordant cu datele anamnestice, screening-ul calitativ nu este nici util clinic, nici indicat din punctul de vedere al costului. In schimb, acesta este extrem de loros in cazul pacientilor care prezinta semne toxice severe sau de etiologie inexplicabila, de exemplu, bolnavii comatosi care prezinta convulsii, in caz de insilitate cardiosculara, acidoza meolica sau respiratorie si aritmii cardiace nesinusale. Dozarea cantitati este utila in cazul acetaminofenului, acetonei, alcoolului (inclusiv etilenglicolului), antiaritmicelor, antiepilep-ticelor, barbituricelor, digoxinului, metalelor grele, litiului, salicilatilor, teofilinei, precum si in carboxihemoglobinemie si methemoglobinemie. De multe ori, rezultatele sunt disponibile in decurs de o ora.
Raspunsul la administrarea antidoturilor poate fi folosit si in scop diagnostic. Disparitia starii confuzionale si redresarea semnelor vitale la cate minute dupa administrarea intra-venoasa a dextrozei, naloxonei sau flumazenilului, practic confirma diagnosticul de hipoglicemie, intoxicatie cu narcotice si, respectiv, benzodiazepine. Remiterea prompta a reactiilor acute distonice (extrapiramidale) consecutiv administrarii intravenoase a unei doze de benztropina sau de difenhi-dramina confirma implicarea etiologica a drogurilor. Urina colorata asemanator vinului rose dupa administrarea unei doze diagnostice de deferoxamina este un argument in favoarea intoxicatiei cu fier, atunci cand dozarea fierului seric si a capacitatii totale de legare a fierului nu sunt disponibile imediat. Disparitia manifestarilor centrale si periferice consecutive intoxicatiei cu anticolinergice la administrarea fizo-stigminei este o confirmare diagnostica, insa fizostigmina poate produce reactii de trezire la pacientii cu depresie a SNC de etiologie diversa.In absenta unui istoric de expunere la substante chimice, evolutia clinica poate sugera un diagnostic de intoxicatie. In mod caracteristic, intoxicatiile se dezvolta si se rezol mai repede decat alte afectiuni. Semnele si simptomele caracteristice apar intr-o ora de la expunerea acuta, ating un maxim in cate ore si se rezol in ore pana la zile. Oricum, absenta semnelor si simptomelor imediat dupa o supradozare nu exclude existenta unei intoxicatii.


Tipareste Trimite prin email




});
Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor