Tratamentul este medical si chirurgical. in formele usoare se recomanda tratament consertor prin suspensia si compresiunea moderata a
sanilor si administrarea de extracte tiro-oriene. in formele ansate se practica operatii plastice de mamoreductie.
Ginecomastia. Reprezinta hipertrofia glandei mamare la barbat si poate fi fiziologica (prin exces
de
hormoni estrogeni) sau secundara (prin scaderea titrului de hormoni androgeni).
Ginecomastia fiziologica se intalneste in trei perioade ale vietii: 1. neonatala 2. adolescenta 3. se-nescenta. in toate aceste trei perioade exista un exces de hormoni estrogeni in atie cu testosteronul circulant. Deficienta androgena care apare cu rsta (intre 50-60 ani) poate genera ginecomastia. Sindromul Klinefelter cu cariotipul 47XXY se manifesta prin ginecomastie, hipogonadism hipergonado-tropic si azoospermie. Alte cauze a insuficientei tes-ticulare primare sunt: deficienta in ACTH, defecte ereditare a biosintezei de androgeni, anorhia congenitala.
Insuficienta testiculara secundara apare dupa traumatisme scrotale, orhite, criptorhidism, hidrocel, ri-cocel sau dupa administrarea de medicamente cu activitate estrogena (digitala, estrogeni, steroizi ana-bolici, marijuana etc.) ce pot determina ginecomastia.
Fiziopatologie
Sub actiunea estrogenilor cate structuri ductale din glanda
mamara a barbatului se latesc, cresc in lungime si se inconjura de tesut conjunctiv. Pentru diferentierea tesutului adipos de diverse leziuni ale
sanului si ale structuilor moi, se face mamografia si ultrasonografia. Ginecomastia, de obicei, nu predispune la dezvoltarea cancerului. Totusi, statusul hipoandrogenic al insuficientei tes-ticulare primare in cadrul sindromului Klinefelter se asociaza cu cresterea riscului de cancer la san. De asemenea, excesul de hormoni estrogeni ce rezulta dintr-o crestere a secretiei de estrogeni ce rezulta dintr-o crestere a secretiei de de estradiol din tumorile testiculare si nontesticulare sau din diverse dezordini endocrine ca hipertiroidia,
hipotiroidia sau boala hepatica (ciroza nealcoolica sau alcoolica), poate determina aparitia cancerului.
Tratamentul medical in ginecomastie se face rar si numai atunci cand a fost silit cu precizie diagnosticul etiologic. in caz de
tulburari in secretia de androgeni se poate administra testosteron care determina regresia volumului sanilor. Rezultate incurajatoare s-au obtinut si dupa administrarea citra-tului de tamoxifen. in ginecomastii mari, progresive, refractare la tratamentul defectului endocrin, in special la adultul tanar, se recomanda mastectomia cu pastrarea areolei si mamelonului.
Anomalii de forma. Ptoza mamara se insoteste de hipertrofia sau uneori de atrofia glandei mamare si se instaleaza in diferite etape ale vietii genitale, in aparitia acesteia un rol important il joaca modificarile tisulare ale glandei si slabirea sistemului fibras de sustinere, ca urmare a unei insuficiente pluri-glandulare, in special oriene si tiroidiene. Anomalia apare la persoane cu tesuturi lipsite de tonus, cu tendinta la hernii, prolapsuri, ptoze etc. Prin deficienta fibrelor conjunctive si elastice, in urma hipertro-fiei glandei, a proceselor de congestie si a riatiilor de volum date de
sarcini si lactatii repetate, dar mai ales in urma involutiilor tisulare din timpul menopauzei,
sanii isi schimba aspectul si pozitia.
Ptoza mamara are patru grade evolutive, apreciate dupa felul cum atarna glanda si dupa coborarea si orientarea mamelonului:
- ptoza usoara;
- ptoza marcata, care intereseaza polul inferior al glandei, fara deplasarea mamelonului;
- ptoza completa, cu deplasarea mamelonului;
- prolaps voluminos, in care ptoza este asociata cu hipertrofia considerabila a glandelor, care devin dureroase, tesutul celular subcutanat atrofiat, piele brazdata de vergeturi.
Tratamentul este chirurgical, prin diverse tehnici de mamosuspensie asociate cu cele de mamore-
ductie, in functie de gradul de ptoza si de hipertrofie mamara. in aceste tehnici de chirurgie plastica o atentie deosebita trebuie acordata realizarii unei simetrii mamare si unei orientari estetice a mamelo nului.
Malformatiile mamelonului prezinta importanta prin tulburarile pe care le pot produce in perioadele de alaptare. Sunt destul de frecvente si pot fi congenitale sau dobandite in urma unor cicatrici vicioase sau dupa procese supurative in glanda mamara.
Se disting mai multe forme:
- mamelonul scurt creaza dificultati la supt dar necesita numai tratament consertor: masaje usoare, aplicarea pompei de supt;
- mamelonul ombilicat se prezinta sub forma unei ridicaturi in depresiunea areolei mamare; malformatia se remediaza prin mamiloplastie care consta in rezectie cutanata periareolara;
- mamelonul inginat care consta in disparitia mamelonului in depresiunea areolocutanata; in aceste cazuri se utilizeaza o pompa extractoare care poate ajuta la mulgerea sanului.
