Cea mai che clasificare apartine unui radiolog norgian, Ake Akerlund (1926), fiind strict anatomica (. 1):
Tipul I: H-H prin brahiesofag, in care cardia si o parte din fornix se afla supradiafragmatic, esofagul fiind scurt si rectiliniu.
Tipul II: H-H axiala, in care cardia si o parte din fornix migreaza transdiafragmatic, dar esofagul (de lungime normala) apare flexuos.
Tipul III: H-H paraesofagiana, in care cardia ramane pe loc, intraabdominal, migrand numai o parte din fornix.
O clasificare dupa mecanismul de producere apartine lui Allison si Sweet din 1951:
I. H-H prin alunecare (numite si cardio-esofa-giene, axiale, sliding hernia);
II. H-H prin rostogolire (paraesofagiana, rolling hernia); sunt H-H cu sac peritoneal.
III. H-H mixte.
O varietate speciala este
hernia parahiatala, in care migrarea se face printr-o bresa diafragmatica situata in imediata cinatate a inelului hiatal care este indemn (.1).
H-H mai pot fi clasificate in permanente si intermitente.
Clasificarea completa a H-H ar fi urmatoarea:
- I. H-H prin brahiesofag (congenital, care este mai mult o anomalie congenitala a esofagului si dobandit, varietate mai frecnta);
- II. H-H paraesofagiana (prin rostogolire, laterale, prin derulare). O varietate speciala este H-H foarte voluminoasa, "upside down\" a autorilor anglo-saxoni (stomac "intors pe dos\");
- III. H-H prin alunecare (cardio-esofagiene, cardio-toracice, axiale) la care s-a mai descris H-H intermitenta (cardia mobila) cu RGE intermitent.
- IV. H-H mixte.
H-H se intalneste intr-o incidenta de 5 la 1000 locuitori, dar din acestea, mai putin de 5% dezvolta vreun simptom sau complicatie care sa necesite o interntie chirurgicala.
De Meester si colaboratorii sustin ca prezenta sau absenta RGE in H-H este legat de absenta sau prezenta segmentului distal al esofagului expus presiunii normale poziti intraabdominale.
