Aproximativ 10% dintre adolescenti au simptomele unei suferinte psihologice. Afectiunile psihice care pot incepe in copilarie sunt tulburarile anxioase si de panica,
tulburari de personalitate, schizofrenia, sinuciderea si tulburarile de alimentatie. Cele trei probleme majore cu care se confrunta medicul in cazul adolescentilor sunt suicidul,
depresia si tulburarile de alimentatie.
SUICIDUL Sinuciderea este a patra cauza de deces in adolescenta timpurie (10-l4 ani) si a treia cauza de deces in adolescenta tarzie si la adultii tineri. Cea mai mare crestere a ratei de
sinucideri din 1970 a fost la barbati cu varste cuprinse intre 15 si 24 ani. Sinuciderea are o frecventa relativ scazuta inainte de pubertate si creste dupa varsta de 16 ani, cu frecventa maxima intre 18 si 24 ani, in special la adolescentii mari si la adultii tineri albi si indieni americani de sex masculin. Relatia dintre sexul masculin si abuzul de substante toxice si tulburarile de comportament poate fi responsabila pentru aceasta predominanta. Pentru fiecare sinucidere reusita pot exista intre 20 si 50 incercari de suicid, cu preponderenta la femei. Diferentele intre sinuciderile reusite si incercarile de
suicid intre sexe pot fi determinate de metodele diferite utilizate. Metodele de sinucidere cuprind armele de foc, spanzurarea si sariturile de la inaltime. Ingestia de medicamente, rareori fatala, este cea mai frecventa metoda de sinucidere incercata de adolescenti.
Etiologia suicidului Factorii comuni prezenti la adolescentii care incearca sa se
sinucida sunt un istoric de sinucideri in cadrul membrilor familiei, abuzul de alcool si droguri, tulburari de atentie, tulburari de comportament, afectiuni depresive, starile anxioase si cunoasterea cuiva care a incercat sau s-a sinucis. Factorii precipitand sunt stressul acut, probleme cu legea, probleme la scoala, precum copiatul sau absenteismul, abuzul de substante toxice,
sarcina sau frica de sarcina, ipohondria, izolarea sociala si anxietatea. La unele fete poate fi determinat si de dorinta de perfectiune si frica de insuccese scolare (la o inteligenta medie) sau modificarile de mediu. Multe ctime ale suicidului sunt in stare de betie in momentul decesului.
Recunoasterea adolescentilor cu risc de suicid Recunoasterea adolescentilor cu risc de suicid poate fi dificila. Cel mai frecvent factor psihiatric remarcat in
suicidul adolescentilor este depresia manifestata prin simtamantul lipsei de speranta, subapreciere, disperare si simptome somatice. La adolescentii tineri, echivalentele depresiei, legate de probleme scolare si comportamentul teatral, pot cuprinde probleme legale. Adolescentii tineri pot avea, de asemenea, dificultati in caracterizarea sentimentelor lor. La adolescentii mai mari, este frecvent abuzul de substante toxice. Adolescentii raniti trebuie chestionati asupra cauzelor leziunilor, pentru a exclude comportamentul suicidar. Adolescentii cu istoric familial de sinucideri, cu istoric de afectiuni psihice sau cu un istoric de comportament suicidar trebuie investigati pentru determinarea riscului de suicid. Un adolescent cu
depresie care uieste suicidul intampina de obicei cu bunavointa oportunitatea de a-si comunica sentimentele.
Odata ce adolescentul cu risc suicidar a fost identificat, este necesara o evaluare amanuntita pentru a se aprecia problema. O abordare cuprinzatoare trebuie sa includa evaluarea adolescentului, familiei si a familiei laolalta cu adolescentul. Confidentialitatea nu este importanta in fata potentialului suicidar si parintii si/sau tutorele trebuie sa fie informati imediat asupra comportamentului suicidar. Intentia suicidara este la fel de importanta ca si letalitatea metodei. Multi adolescenti au putine cunostinte despre letalitate. Evaluarea trebuie canalizata asupra tulburarilor sanatatii mentale din familie, asupra istoricului de tulburari ale sanatatii mentale ale adolescentului, asupra existentei abuzurilor sexuale si asupra comportamentului sexual, incluzand homosexualitatea, deoarece adolescentii homosexuali par a avea un risc mai mare de suicid. Toti adolescentii cu risc de suicid trebuie evaluati de catre un psihiatru cat mai curand posibil.In urgente, medicul trebuie sa decida daca este necesara internarea sau tratamentul ambulator. Daca este necesar un tratament imediat, consultul psihiatric se efectueaza atunci cand pacientul este sil din punct de vedere medical. Daca pacientul este sil din punct de vedere medical, medicul trebuie sa decida daca el sau ea prezinta un risc suicidar continuu. Unele programe recomanda spitalizarea tuturor adolescentilor cu tentative de suicid, spitalizarea fiind totdeauna recomandata pentru urmatorii pacienti: (1) cei care inca intentioneaza sa se sinucida; (2) cei cu tentative precedente de suicid; (3) toti barbatii; (4) toti pacientii cu depresie severa; (5) cei afectati de abuz de substante toxice; (6) cei a caror tentativa a fost realizata printr-o metoda letala (de ex., cu arme de foc, spanzurare sau saritura de la inaltime) si (7) cei care nu au un mediu de sustinere psihica acasa.
Cand pacientul este externat, medicul trebuie sa monitorizeze complianta programului de tratament psihiatric si sa chestioneze familia asupra existentei armelor de foc la domiciliu. Adolescentii cu depresii sau cu tentative de suicid sunt dificil de angrenat in programe de tratament si o programare periodica la medicul de familie este cea mai buna metoda pentru monitorizarea compliantei. Daca adolescentul nu se prezinta la o programare, medicul trebuie sa telefoneze si sa il reprogrameze.
Depresia ( si modulul 385) Depresia este cea mai frecventa manifestare la pacientii cu tentative de suicid. Prevalenta tulburarilor depresive majore in adolescenta este de 4-6%, cu o usoara preponderenta a femeilor fata de barbati. Criteriile de diagnostic ale depresiei in timpul adolescentei sunt aceleasi ca la adult (elul 8-5) si includ modificari ale dispozitiei si relatiilor, ale functionalitatii cognitive si a organismului. Echivalentele depresiei la adolescenti sunt ipohondria, abuzul de substante toxice, scaderea actitatii scolare, probleme cu legea si conflictele familiale majore.
