Terapia starilor de deshidratare
Distributia apei in organism
Toate compartimentele organismului sunt izoosmotice, schimburile ce se fac prin membranele semipermeabile sunt in scopul mentinerii izotonicitatii dintre diferitele componente tisulare si fluidele organismului.
Presiunea oncotica a plasmei si cea hidrostatica a tesuturilor sunt fortele ce mentin volumul plasmatic.
Fluxul de fluide intre compartimente e un proces dinamic ce se realizeaza cu rapiditate.
Factorii ce influenteaza raportul dintre greutatea corporala si compozitia hidrica
*varsta- la tineret apa se gaseste in proportie de 70-80 %
*gestatia si lactatia-cresterea proportiei de apa
*obezitatea-reducerea proportiei de apa
Exista situatii in care tesuturile sunt imbibate cu apa ( ex. mixedemul, asociat obezitatii in hipotiroidisM); efuziunile cavitare (ascita, lichidotoraxul,lichidopericarduL) in care are loc o crestere a proportiei de apa.
Bilantul apei la animalele sanatoase
Aportul hidric se realizeaza pe seama consumului de apa, aportului
alimentar (apa din alimentE) si apa metabolica rezultata din arderea unor nutrienti.
Pierderile de lichid se produc prin urina(12-24 ml/kg/zI)-pierderi sesizabile, si prin fecale , respiratie , transpiratie (10 ml/kg/zI)-pierderi insesizabile.
La animalele sanatoase, volumul total de apa ce intra in organism trebuie sa fie egal cu volumul de apa ce se pierde (aport-pierderi=0).
Dereglarile metabolice conduc rapid la instalarea deshidratarii.
Mecanisme implicate in asigurarea echilibrului hidric
Aportul prin adapare-evident conditionat de senzatia de sete (centrul setei se gaseste la nivelul hipotalamusuluI), iar in unele boli sistemice apare deprimarea acestui centru.
Mecanismele renale-(ADH-reduce filtrarea glomerulara si cantitatea de urinA)
Mecanisme gastrintestinale-vizeaza absorbtia (fenomenul de malabsorbtie producand deshidratarE)
Apa metabolica-rezultata din oxidarea tisulara
Necesarul hidric zilnic la animalele sanatoase
Necesarul de apa
*la cainii adulti aproximativ 20-30ml/kg/zi
*la cainii de talie mare 20ml/kg/zi
*la cainii de talie mica 30ml/kg/zi
*la tineret 30-50 ml/kg/zi
!! de adaugat pierderile (nu se intelege in pozA)
Bilantul apei in cadrul unor afectiuni traduse in principal sau secundar prin DESHIDRATARE
Un bilant negativ al apei apare cand pierderile sunt mai mari decat aportul total la nivelul organismului.
Termenul de deshidratare include pierderile de apa si pierderile de fluide cu cantitati de electroliti. Apa si
sarea din organism se pot pierde sau pot fi retinute in diferite proportii.
In cazul unor boli, raportul dintre pierderile de apa si saruri poate fi in mod continuu diferit; deoarece Na e cationul care se gaseste in cea mai mare cantitate in fluidul extracelular , a devenit obisnuita evaluarea sa pentru a caracteriza deshidratarea ,(cunoasterea concentratiei serului in electrolitI), respective tipului de deshidratare.
Tipul de deshidratare
*deshidratarea izotona-pierderile proportionale dintre apa si saruri sunt izotone cu fluidele organismului , fara modificari ale osmolaritatii plasmei sau a concentratiei in Na; nu se inregistreaza schimburi de apa intre mediul extracelular si celule: volumul celulelor si nivelul proteinelor totale e normal
*deshidratarea hipotona-pierderile mai mari de saruri decat de apa conduc la aparitia hiponatremiei si a hipoosmolaritatii , in incercarea de a echilibra osmolaritatea , apa din exteriorul celulelor e preluata de celule ducand la cresterea volumului celulelor, a proteinelor totale , scaderea volumului de sange si predispozitia la soc,
*deshidratarea hipertona-datorita hiperosmolaritatii si hipernatremiei , celulele cedeaza apa producandu-se schimburi minore la nivelul proteinelor totale si al volumului celular.
Cauzele deshidratarii
Scaderea aportului hidric eficient (ca atare sau impreuna cu alimentelE) poate fi inregistrata in urmatoarele situatii:
-cand centrul foamei si al setei este deprimat (in diferite boli sistemicE);
-in privarea accidentala sau deliberata de apa si hrana;
-in pierderi datorate unor stari patologice insotite de : poliurie (PU/PD),
tulburari gastro-intestinale (voma, diareE), tulburari respiratorii (febra ,dispneE), tulburari cutanate (arsuri , plagi intinsE).
Evaluarea deshidratarii
I. evaluarea clinica-
1. anamnetic intereseaza :
-volumul de apa ingerat, stimulat partial de aportul alimentar si tipul alimentelor;
-pierderile anormale datorate prezentei vomei si/sau diareei , poliuriei, dispneei, salivatiei excessive, altor modificari ale starii generale;
-durata semnelor clinice;
-aprecierea corecta a
greutatii corporale inainte de aparitia semnelor clinice de boala si dupa aparitia acestora
2. Examinarea fizica:
-starea de oboseala si depresie-pot exista (dar sunt atribuite partial bolilor in desfasurare , sau modificarilor electrolitice acido-bazicE);
Copyright © 2008 - 2025 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
