Edulcorant intens, artificial, fara valoare calorica, descoperit intamplator de Fahlberg si Remsen, in 1879. Din punct de vedere chimic este: 1,1 -dioxid de 3-oxo-2,3 dihidrobenzo izotiazol (C7H5N03S). Se poate fabrica pornind de la toluen sau acid antranitic. Putere de indulcire relativa de 300 - 500 ori mai mare decat a zaharozei. Este foarte solubila in apa 1000 g/l la 20°C. Stabilitate buna la caldura si pH 3,5 - 8,0. Are gust remanent amar sau metalic ce poate fi corectat cu alti edulcoranti, ca aspartamul sau ciclamatii. Nu este metabolizat in organism fiind eliminat pe cale urinara. Este incadrat de IARC in grupa 2B ca agent cancerigen posibil la om. Exista suficiente probe ca zaharina este cancerigena la animale, dar lipsesc datele referitoare la om. Doza zilnica admisa este de 2,5 mg/kg. Vezi E 950. Interfera cu procesul normal de coagulare a sangelui, glicemia si functiile digestive, perturbandu-le. NU ESTE RECOMANDAT CONSUMUL FRECVENT si depasirea dozei zilnice admise.
 |  | |
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
