Majoritatea medicamentelor actioneaza asupra receptorilor farmacologici. Acestia sunt macromolecule proteice, sunt situati in majoritatea lor la nivelul membranei celulare. Exista receptori situati in interiorul celulei, cum sunt cei pentru
hormonii steroizi, care sunt situati la nivelul nucleului; altii sunt situati la nivelul mitocondriilor - receptorii pentru imidazoline. Receptorii farmacologici au rolul de a fixa reversibil medicamente, neurotransmitatori,
hormoni si alte substante endogene si de a elabora un raspuns biologic. O clasificare mai simpla, in functie de subunitatea efectoare, imparte receptorii in doua categorii:
receptori cuplati cu canalele ionice - de exemplu receptorii colinergici nicotinici, cuplati cu canalul pentru K+, receptorii pentru Ibenzodiazepine si pentru GABA, cuplati cu canalul de CI si 2 receptori cuplati cu unele sisteme enzimatice - de exemplu, sistemul adenilatciclaza - AMPc, sistemul guanilatciclaza - GMPc, sistemul fosfatidilinozitolului, sistemul calmodulina-proteinkinaze. Structural, receptorii farmacologici sunt alcatuiti din 2 sau 3 subunitati:
1 subunitatea de recunoastere (recunoaste liganduL);
2 subunitatea efectoare, care elaboreaza raspunsul biologic;
3. subunitatea de cuplare sau de amplificare - aceasta unitate asigura amplificarea semnalului (de amplitudine foarte scazutA) produs de fixarea ligandului pe receptor.
Cel mai cunoscut sistem de amplificare este reprezentat de proteinele G - se cunosc cea. 28 de proteine G. Cele mai importante sunt: proteina Gs, care stimuleaza adenilatciclaza care, la randul ei, favorizeaza transformarea ATP in AMPc; proteina Gsi, care inhiba adenilatciclaza. Unele proteine G stimuleaza guanilatciclaza.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
