Obiectivele principale ale prevenirii in medicina sunt prelungirea duratei de viata, scaderea morbiditatii si imbunatatirea calitatii vietii—toate acestea cu resurse disponibile. Lucrand in colaborare cu pacientii, medicii au roluri cruciale ca educatori, manageri ai accesului la serviciile de screening si la cele interventionale
si ca interpreti ai recomandarilor divergente pentru promovarea starii de sanatate. In ciuda dolor asupra eficacitatii multor servicii de prevenire in prelungirea duratei vietii si in scaderea costurilor medicale, medicii, in mod frecvent, nu includ practici profilactice adecvate in ingrijirea acordata. Obstacolele care impiedica asistenta preventiva corecta cuprind lipsa pregatirii adecvate, dubiile asupra eficacitatii interventiilor preventive, scepticismul privind dorinta de schimbari a pacientului, rambursarile si timpul limitate, recomandarile profesionale contradictorii. Succesele obtinute la nivel de populatie pot sa nu fie vizibile la nivel de individ, iar medicii pot sa nu fie constienti de beneficiile cumulate ale eforturilor lor. In ciuda succesului considerabil in unele arii, cum ar fi reducerea numarului de
fumatori din randul adultilor din SUA de la 40 la suta la 25 la suta in ultimii 30 de ani, modificarile comportamentale eficiente in alte domenii sunt deseori neconcludente, pun la incercare si sunt frustrante pentru medici si pacienti laolalta.
DEFINITII
Acest modul este dedicat discutarii profilaxiei primare si secundare. Profilaxia primara, cuprinzand diferite forme de promovare a starii de sanatate si vaccinarile, este ingrijirea orientata spre minimalizarea factorilor de risc si implicit a incidentei bolilor. Profilaxia secundara consta in screeningul pentru detectarea bolilor in stari timpurii, de exemplu folosirea mamografiei pentru detectarea cancerului de san in stadiul preclinic. in timp ce termenul de profilaxie secundara este, de asemenea, uneori utilizat pentru prevenirea episoadelor recurente ale unei boli existente, majoritatea considera aceasta activitate ca fiind profilaxie tertiara, ingrijire care intentioneaza ameliorarea elutiei unei boli instalate.
Silirea tipurilor de ingrijire profilactica primara sau secundara pe care medicii trebuie sa le ofere pacientilor nu este o chestiune lipsita de insemnatate. United States Preventive Services Task Force (USPTF), Canadian Task Force on the Periodic Health Examination si American College of Physicians, printre alte organizatii, au analizat critic valabilitatea dolor disponibile privind practicile de prevenire si au facut recomandari. Adoptarea unui abord bazat pe evidente pentru dezltarea unei politici a practicilor de prevenire constituie un pas esential spre a diminua preocuparea celor care ofera aceste servicii privind validitatea anumitor recomandari, pentru identificarea bazelor controverselor din profilaxie si pentru reasigurarea pacientilor ca anumite interventii r face mai mult bine decat rau.
