Controlul endocrin
Androgenii sunt determinantii majori ai distributiei parului la ambele sexe. Exista trei androgeni circulanti principali la femei - dehi-droepiandrosteronul, produs in suprarenala, androstendionul care este produs in mod egal in suprarenala si
ovar si testosteronul, care este deopotriva secretat de ovar si suprarenala si format in tesutul extraglandular din dehidroepiandrosteronul si androstendionul circulanti. Productia androgenilor din suprarenala este reglata in primul rand de adrenocorticotropina, in timp ce secretia androgenica ovariana este reglata de hormonul luteinizant (LH).
Acesti androgeni diferiti trebuie transformati in testosteron (sau dihidrotestosteron) inainte de a se lega de receptorul androgenic al celulelor-tinta si a induce un raspuns androgenic. Astfel, androgenii suprarenalieni virilizeaza numai in masura in care sersc ca precursori pentru testosteron si dihidrotestosteron.
Cateva tipuri de relatii pot fi definite intre cresterea parului si androgeni la indivizii normali. Cresterea genelor, sprancenelor si a parului de pe corp nu este dependenta de androgeni. Parul axilar si pubian este sensibil la mici cantitati de androgeni; cresterea parului in aceste regiuni incepe in momentul adrenarhei sub controlul androgenilor suprarenalieni si este aproximativ egala la barbati si femei. Cresterea parului in anumite regiuni, cum ar fi fata, triunghiul pubian superior, pieptul si urechile, este mai tipica barbatilor si pare sa necesite niluri mai mari de androgeni produsi de testicule. in sfarsit,
parul scalpului prezinta regresie mediata androgenic. Motivul pentru care diferite regiuni ale corpului raspund diferentiat la acelasi androgen sau unul asemanator este necunoscut. Meolismul androgenilor poate diferi in locuri diferite. Foliculul pilos, ca si alte tinte androgenice, necesita conrsia testosteronului la dihidrotestosteron pentru exprimarea actiunii androgenice si foliculii pilosi din toate regiunile corpului efectueaza aceasta conrsie. Mai mult decat atat, acelasi receptor care este esential pentru actiunea androgenica in alte celule (modulul 336), mediaza efectele dihidro testosteronului in foliculul pilos. Tulburarile genetice cu productie normala de testosteron, dar cu absenta receptorului androgenic se manifesta cu deficienta sau absenta parului axilar, pubian, facial, de pe trunchi si membre (modulul 339). Diferentele regionale in responsivitatea androgenica a parului la indivizii normali poate fi, de asemenea, consecinta diferentelor regionale in cantitatea de receptori androgenici din foliculul pilos.
Factorii genetici In pofida nilurilor hormonale similare, distributia parului variaza intre indivizi si intre diferite grupuri etnice si rasiale. Albii cu par negru si cu ten inchis de oricare sex au tendinta de a fi mai hirsuti decat persoanele blonde sau cu
tenul deschis. Asiaticii, indienii americani si negrii sunt in medie mai putin hirsuti decat albii. Asiaticii au parul facial si corporal redus cu exceptia regiunilor axilare si pubiana, iar indienii americani, in plus, rareori dezvolta alopecie. Hetero-genitatea tipurilor de par exista, de asemenea, si in cadrul unei familii. Mostenirea tipului de par este complexa si probabil de natura poligenica.
Alti factori imbatranirea este o conditie esentiala pentru unele tipuri de dezvoltare a parului. Spre exemplu, la barbati, parul de pe trunchi si extremitati creste adeseori cativa ani dupa ce niluri maxime ale androgenilor plasmatici au fost atinse. Inrs, pierderea androgenilor poate sa nu aiba ca rezultat diminuarea cresterii normale a parului la barbati sau completa anulare a hirsutismului la femei. Femeia in primul trimestru de
sarcina in mod obisnuit are o crestere a pilozitatii pe fata, extremitati si sani. Menopauza este deseori asociata cu pierderea parului din regiunile pubiana, axilara si extremitati, pe cand cresterea parului pe fata se intensifica la femeile in postmenopauza. Aceste modificari nu pot fi explicate numai prin modificari in nilurile androgenilor.
