Se intalnesc insa la unii copii si lineri si manifestari nervoase mai accentuate, dar Iara sa se poata gasi vreo cauza organica sau ereditara care sa explice provenienta acestor stari. Cercetari stiintifice efectuate pe loturi mari de copii din mediul urban au dus la concluzia ca in majoritatea cazurilor de acest fel nu poate fi vorba de vreo boala din domeniul ncuro-psihiatriei. Cauza acestor
tulburari nervoase si comportamentale rezida in primul rand in greselile educative din mediul familial, fti necunoasterea si nerespectarea cerintelor elementare de viata ale copilului.
Se poate afirma astfel ca prevenirea bolilor mintale la copii nu este o problema a psihiatriei, a specialistilor psihiatri. Profilaxia acestor lulburari si promovarea sanatatii mintale se rezuma, in esenta, la a furniza copilului baza necesara unei dezvoltari normale, mediul de care arc el nevoie spre a i se elibera intreaga energie ciealoare si a permite personalitatii sale sa se dezvolte fara.constrangcri nejustificate.
Numai in acest mod se poale favoriza sanatalca miniala a copilului si in sensul de a se obtine buna lui adapiare emotionala in familie, in colectivitatea scolara. Un copil, ca oricare persoana sanatoasa minlal, este in stare sa-si stapaneasca emotiile si sa faca fata satisfacator situatiilor care se pot ivi. Prin discutarea zi cu zi a acestor situatii si a comportamentului corespunzator, prin indrumarea lecturilor sale si in general a modului in care sa-si utilizeze timpul, copilul trebuie ajutat sa se simta legai de viata familiei, sa-si aduca contributia la treburile casei; sa-si manifeste satisfactia pentru realizarile sale de la scoala sau din familie; sa stie totodata sa reactioneze cu stapanire la intamplari neplacute, ia greutati, ia dezamagiri; sa-si asume responsabilitatea pentru fiecare act sau actiune a sa; sa lucreze cu placere, impreuna cu fratii si surorile sale, si, in special, cu alti copii: sa respecte personalitatea, munca si demnitatea celor din jurul sau.
Sanatatea
mintala a copilului se afla, deci, in stransa legatura cu mediul inconjurator, cu viata de familie. Iar parintii sunt cei carora le revine delicata misiune de a realiza un climat cald in familie, de a-l face pe copil sa se simta inconjurat de dragoste. Ei isi pot indeplini aceasta misiune in primul rand prin stradania de a oferi ei insisi modelul atitudinilor pe care Ie solicita copilului. Prin discutii pornite de la evenimentele vietii de fiecare zi, de la lecuiri comune, de la probleme si conflicte tratate in unele filme sau piese de teatru vizionate impreuna se poate ajunge treptat la formarea unor juste criterii de valoare, la adoptarea ' constient acceptata ' a unui comportament civilizat, in acord cu normele de convietuire proprii societatii noastre. E bine ca parintii, la momentul oportun, sa-si arate aprobarea pentru atitudinile de amabilitate, de atentie ale copilului, pentru reusitele lui la invatatura sau in activitatea obsteasca, dupa cum nu e permis sa nu fie puse la punct ' cu tact si blandete dar cu seriozitate si fara raba!\" ' manifestarile nesociale, tendintele la egoism, ingamfare, izolare de colectiv.
E greu, vor spune unii Dar experienta arata ca este mult mai usor sa fie prevenita aparitia unei boli mintale, decat sa fie tratata boala o data declarata. E mult mai usor. cc-i drept, dar nu se poale obtine aceasta decat cu pretul unui efort educatisustinut.
