5.1. Stimulantele psihomotorii
Substantele din aceasta grupa stimuleaza activitatea mintala si pe cea motorie si pot atenua efectele oboselii. Stimularea psihomotorie si atenuarea oboselii se datoreaza excitarii scoartei cerebrale, direct sau indirect (prin intermediul sistemului reticulat ascendent activatoR). Functiile neuronilor sunt crescute, dar metabolismul neuronal nu este ameliorat, astfel ca rezervele se epiuzeaza, iar catabolitii rezultati se acumuleaza. Acestea determina caracterul nociv al abuzului de stimulante psihomotorii.

5.1.1. Amfetaminele (aminele de trezirE)

Substantele din aceasta grupa au structura chimica asemanatoare cu a efedrinei si prezinta efecte stimulante psihomotorii, anorexigene si simpatomimetice.
Amfetamina este denumirea comuna a fenildiizopropilaminei, substanta cu actiune stimulanta psihomotorie intensa, care apare dupa o ora de la administrarea orala si dureaza 5-8 ore. La om, efectele amfetaminei constau in: excitatie psihica cu senzatie de minte proaspata, buna dispozitie, posibilitate de concentrare marita, nevoia de a vorbi, activitate motorie sporita, diminuarea nevoii de somn si a duratei acestuia, scaderea apetitului.
Aceste efcete se datoreaza interventiei amfetaminei la nivelul sinapselor catecolaminergice centrale. Amfetamina favorizeaza eliberarea de catecolamine din terminatiile presinaptice, diminueaza recaptarea si inhiba inactivarea acestora de cre monoaminooxidaza intraneuronala.
Amfetamina are efecte simpatomimetice indirecte: cresterea presiunii arteriale si tahicardie.
Amfetamina se poate folosi in: situatii deosebite ce impun cresterea performantelor psihomotorii si indepartarea oboselii, narcolepsie, sindromul hiperkinetic la copii, medicatia adjuvanta in parkinsonism (la bolnavii cu intoleranta la levodopA), in unele crize epileptice, in enurezisul nocturn, etc.
Efectele nedorite, uneori severe, ce pot aparea la folosirea clinica a amfetaminei pot fi urmarea unei stimularii centrale excesive (anxietate, tremuraturi, insomnie, somn neodihnitoR) sau pot fi de tip simpatomimetic (hipertensiune arterialalpitatii, dureri anginoase, flatulenta, constipatie. Curele prelungite cu doze mariduc la screa performantelor prin acumularea starii de oboseala. Pot aparea tulburari de comportament cu caracter depresiv, anxietate, neliniste, senzatie de depersonalizare si alterarea perceptiei, mergand pana la un sindrom psihotic de tip schizofrenie paranoida. Abuzul cronic dezvoltoleranta si dependenta.
Utilizarea amfetaminei pentru dopaj de catre sportivi prezinta riscuri ce depasesc cu mult eventualul beneficiu. Indeptarea oboselii favorizeaza prelungirea excesiva a efortului, iar stimularea simpatica favorizeaza aparitia hipertermiei. Epuizarea extrema a reflexelor poate determina prsirea neuroendocrina.
Dexamfetamina si metamfetamina sunt derivati ai amfetaminei cu efecte stimulante psihomotorii comparabile, dar cu efecte secundare mai slabe.
Amfepramona (silutiN) este o substanta cu structura chimica relativ asematoare amfetaminei care are proprietati anorexigene remarcabile. Prezinta insa dezavantajul instalii tolerantei dupa 6-8 saptamani. Efectul anorexigen se datoreaza actiunii specifice de tip dopaminergic sau serotoninergic de la nivelul centrilor alimentatiei sau satietatii din hipotalamus, cu diminuarea consecutiva a impulsurilor ce comanda actul de a manca si aparitia mai rapida a senzatiei de satietate. Prezinta reactii adverse de tip amfetaminic, care diminueaza mult utilitatea teraputica. (Administrata la obezi sub dieta hipocalorica, determina o scadere ponderalrogresivA).
Alte anorexigene, mai recente si cu efecte adverse mai reduse sunt: mefenorexul, cathina, fenteramina, fenmetrazina, fendimetrazina

5.1.2. Alcaloizii cu structura metilxantinica

Cafeina, teofilina si teobromina sunt alcaloizi cu structura metilxantinica, ce se gasesc intr-o serie de plante, mai ales in Coffea arabica (cafeA), Thea sinensis (ceaI) si Theobroma cacao (cacaO). Au proprietati stimulante psihomotorii, stimulante micardice, diuretice si bronhodilatatoare, diferite ca intensitate de la un compus la altul.
Cafeina sau cofeina este 1,3,7,- trimetilxantina si se gaseste in principal in boabele de cafea si frunzele de ceai. Are actiune stimulanta psihomotorie de intensitate moderata. Alte actiuni farmacodinamice sunt: stimularea respiratiei deprimate, stimularea contractiei cardiace cu cresterea consumului de oxigen, vasodilatatie arteriolara cu scaderea rezistentei periferice, uneori cresterea fluxului coronarian, vasoconstrictie in teriroeriul cerebral, stimularea secretiei gastrice clorhidropeptice, usor efect diuretic prin cresterea circulatiei renale si inhibarea reabsorbtiei tubulare a sarii.
Efectele cafeinei sunt rezultatul unor actiuni directe si indirecte, consecutive eliberarii de adrenalina si noradrenalina de catre sistemul simpato-medulo-suprarenal. Stimularea psihomotorie se datoreaza probabil cresterii proceselor excitatoare la nivelul scoartei cerebrale. Concentratiile mari de alcaloizi xantinici provoaca o marire a cantitatii de AMCc din celule deoarece ei inhiba fosfodiesteraza responsabila de inactivarea adenilatului ciclic. La concentratii apropiate de cele terapeutice, cafeina antagonizeaza competitiv actiunile adenozinei (metabolit fiziologic cu functii multiplE). De asemenea, cafeina elibereaza ionii de Ca2+ din citoplasma reticulului sarcoplasmic, ceea ce explicavorizarea contractiei muschilor striati. Relatia dintra aceste actiuni metabolice si efectele farmacodinamice nu este clar precizata.
Cafeina se absoarbe bine in intestin. Se distribuie in tot organismul si realizeaza concentratii meri in creier. Este epuratrin metabolizare hepatica.
Cafeina se foloseste ca atare, sau sub form saruri, in ambele cazuri alcaloidul activ existand in proportie de 50%. Se administraza oral sau in injectii subcutanate. Este indicata limitat in tratamentul intoxicatiei alcoolice acute. Se foloseste de asemenea in tratamentul migrenei si a altor tipuri de cefalee vascular beneficiul se datoreaza vasoconstrictiei in teritoriul carotidei. Pentru aceasta actiune este recomandat medicamentul cofedol, in care cafeina este asociata cu ergotamina (careia ii favorizeaza absorbtia intestinalA).

5.2. Medicatia neurotropa

Substantele neurotrope (nootrope, neurodinamicE) sunt substante activatoare ale metabolismului cerebral, care pot ameliora procesele metabolice neuronale si pot proteja creierul de agresiuni (traumatisme, hipoxie, agresiuni chimicE); de asemenea pot imbunatati procesele cognitive, usurand invatarea, memoria, marind performantele psihice, ca urmare a ameliorarii functionarii conexiunilor intercorticale si cortico-subcorticale.
Piracetamul (pyrameN) este un derivat ciclizat al acidului GABA. Mecanismul exact de actiune al acestei substante nu este cunoscut. Piracetamul creste eficienta sistemelor colinergice si catecolaminice si produce si modificari metabolice: diminueaza consumul neuronal de oxigen, favorizeaza oxidarea glucozei, favorizeaza formarea ATP-ului, etc.
Se foloseste in sindroame psiho-organice involutive si in sindroamele de suferinta cerebrala acuta sau cronica.
Rareori provoaca reactii adverse: agitatie psihomotorie, agresivitate, insomnie
Piritinolul (encefabol, enerboL) este un compus inrudit chimic cu piridoxina (vitamina B6). Administrat la om amelioreaza coordonarea psihomotorie, creste atentia si concentratia diminuate sub influenta oboselii. Sew foloseste in diferite manifestari ale aterosclerozei cerebrale, astenie psihica, sindromul functional al traumatismelor cerebrale.

5.3. Analepticele respiratorii si stricnina

Analepticele respiratorii sunt substante excitante ale SNC, capabile sa stimuleze respiratia mai mult sau mai putin selectiv. Au utilizari limitate, datorita indicelui terapeutic mic si efectului de scurta durata.
Doxapramul stimuleaza respiratia atat prin excitarea directa a centrilor bulbari, cat si reflex, prin excitarea chemoreceptorilor carotidieni. Poate fi util in insuficienta respiratorie cronica ci hipoxie si hipercapnie. De asemenea, este uneori folosit pentru reanimare, dupa anestezia generala, pentru grabirea trezirii si stimularea respiratiei deprimate. Este relativ bine suportat.
Alte analeptice respiratorii sunt: niketamida, pentetrazolul, amifenazolul si bemegrida, care au insa eficacitate modesta.
Stricnina este un alcaloid toxic extras din semintele de Strichnos nux vomica. Determiniperexcitabilitate reflexa si crize convulsive tonice declansate de excitatie. Efectul stimulant central al stricninei se realizeaza prin indepartarea controlului inhibitor al diferitelor sisteme neuronale la nivelul mi si al creierului. Alcaloidul antagonizeaza competitiv anumiti receptori specifici ai glicinei (neurotransmitator inhibitor postsinaptic in SNC).
Tinctura de nux vomica sau tinctura strichni este utilizata limitat, in asociatie cu alte tincturi amare, pentru cresterea apetitului. Beneficiul terapeutic este indoielnid, in schim existiscul intoxicatiei.

---

---

---

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor