Sunt medicamente folosite in tratamentul bolii Parkinson si a sindromului parkinsonian, care sunt consecinte ale unor
tulburari extrapiramidale cu patogenie intrucatva diferita. Boala Parkinson este o boala neurologica progresiva cu afectare musculara si caracterizata prin: tremor, rigiditate, hipokinezie si akinezie, anomalii de postura si mers. Structurile din SNC implicate in patogenia bolii sunt: substanta nigra din mezencefal, nucleul caudat-putamen si globul pallidus (ambii fac parte din nucleii subcorticalI). Intre aceste trei formatiuni exista legaturi mediate prin neurotransmitatori diferiti, astfel:
intre substanta nigra si nucleul caudat-putamen exista o transmisie dopaminergica (inhibitoriE);
intre nucleul caudat-putamen si substanta nigra exista o transmisie acetilcolinergica (excitatoriE);
intre nucleul caudat-putamen si globul pallidus exista o transmisie GABA-ergica si prin substanta P (inhibitoriE). Din dezechilibrele care pot apare Ia nivelul acestor trei tipuri de neuorotransmisii sau medieri rezulta doua tipuri de tulburari extrapiramidale: I.boala Parkinson si parkinsonismul si II.
coreea Huntington.
Boala Parkinson si parkinsonismul apar din cauza faptului ca intre, substanta nigra si nucleul caudat-putamen scade dopamina foarte mult si este inlaturata astfel o frana fiziologica, cu aparitia unui dezechilibru intre sistemul dopaminergic si cel acetilcolinergic. Manifestarile clinice constau in: rigiditate, tremor, hipokinezie, hipersalivatie, eventualii tulburari psihice. Boala Parkinson are o etiologie necunoscuta si apare mai ales la cei cu varsta peste 50 de ani iar parkinsonismul este un sindrom care apare, de regula, iatrogen si este determinat de neuroleptice. Acestea actioneaza pe receptorii dopaminergici D2, electiv pe cei din mezolimbic dar si pe cei aflati in alte formatiuni din creier cu transmitere dopaminergica. NL impiedica voma, influenteaza secretia endocrina mediata de dopamina in hipotalamus si determina un sindrom extrapiramidal care imita simptomatologia bolii Parkinson.
Coreea Huntington rezulta in urma degenerarii neuronilor GABA-ergici si colinergici din nucleul putamen cu cresterea cantitatii de dopamina Ia aceste nivel. Astfel, apare un sindromcontrar parkinsonismului, un sindrom hiperkinetic cu miscari anormale ale capului, ale buzelor si ale membrelor si miscari de schimonosire.
Tratamentul bolii Parkinson se face in doua modalitati: fie administram medicamente care imbogatesc continutul in dopamina si care va actiona asupra neuronilor care nu au fost distrusi, fie prin administrarea de medicamente care sa impiedice hipertonia colinergica.
Medicamente care cresc cantitatea de dopamina. Levodopa (L-dopa, LarodopA). Este precursorul dopaminei (aceasta rezulta prin decarboxilarea DOPA) - dopamina nu poate fi folosita ca antiparkinsonian pentru ca nu strabate bariera hemato-encefalica. Dupa administrarea orala, levodopa sufera un proces de decarboxilare atat la nivel periferic (rezulta dopamina perifericA) cat si la nivel central (rezulta dopamina centralA). Rezulta efecte mixte, periferice si centrale. Administrata pe cale orala, levodopa se absoarbe bine dar, din cauza ca procesul de decarboxilare in periferie este intens, la nivelul SNC va ajunge o cantitate mica (cea. 3-5%) din medicament si implicit de dopamina (care va rezulta prin decarboxilarea centralA). Rezulta ca sunt necesare cantitati mari de medicament pentru a obtine concentratii eficace in SNC. Dopamina rezultata in urma decarboxilarii levodopa se poate transforma mai de parte in noradrenalina si mai departe in adrenalina, fie urmeaza o alta cale metabolica. Efectele levodopa: scade fenomenele parkinsoniene cu exceptia tremorului, sunt ameliorate rigiditatea si hipokinezia.
Alte efecte, la nivel periferic, sunt: HTA sau hipotensiune arteriala,
aritmii cardiace, voma. Produce fenomene endocrine cu scaderea secretiei de prolactina si STH. Tratamentul cu levodopa este greu suportat, eficacitatea scade in timp, datorita fenomenului de hiposensibilizare a receptorilor centrali (down regulatioN).
Tratamentul se incepe cu o doza de 500 mg/zi, apoi se creste treptat cu 500 mg la 3-7 zile, pana se ajunge la o doza optima de 3-4 g/zi.
Mai nou, doza de levodopa poate fi redusa prin administrarea unor inhibitori ai DOPA-decarboxilazei periferice (catecolamine cu structura modificatA). Acestia sunt carbidopa si benserazida care sunt analogi metabolici ai levodopa si care inhiba prin competitie decarboxilarea in periferie a levodopa dar nu si in creier. Aceste asocieri sunt foarte benefice pentru ca reduc necesarul de levodopa (1 g/zI), scad efectele adverse periferice (asupra inimiI) si la nivelul SNC va ajunge mai multa levodopa, care se va transforma in dopamina.
Preparate Levodopa + benserazida (MadopaR) comprimate de 200mg/50 mg. Levodopa + carbidopa (NakoM) comprimate de 200mg/25 mg si 100 mg/25 mg.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
