Dupa administrarea pe cale orala, se absoarbe aproape in totalitate insa, relativ lent. Se distribuie bine in tesuturi, difuzeaza bine in pleura si sinoviale. Se elimina in cea mai mare parte pe cale renala, dar si prin bila - unde realizeaza concentratii crescute, fiind indicata si in infectii localizate la aceste nivele. Spectrul de actiune. Este un spectru largit de actiune, ceea ce inseamna ca este activa pe: coci gram pozitivi, coci gram negativ, bacili gram pozitivi si bacili gram negativi. Ampicilina este activa pe streptococii hemolitici de grup A, streptococul viridans, enteroccocul, pneumococul, gonococul, meningococul, bacilul carbunos, clostridiile, Bordetella, salmonelle, shigelle, brucelle, Hemophilus infuenzae, Treponema pallidum. Germenii gram pozitivi sunt mai putin sensibili decit la
penicilina G.
Ampicilina este activa pe unele tulpini de Eschenehia coli; bacilul piocianic este rezistent.
Ampicilina este indicata in: bronsite cronice, bronsiectazii, infectii
urinare cu colibacili, enterococi sau proteus, in cistite, pielonefrite, infectii urinare acute, infectii intestinale, colecistite, angiocolite. Alte indicatii sunt: abcese, flegmoane, furunculi, infectii chirurgicale, piodermii. Poate fi indicata pentru sterilizarea purtatorilor de bacili tifici, in doze de 75-100 mg/kg/zi, timp de mai multe saptamani.
Efecte adverse. In general nu produce efecte toxice,
renale sau hepatice. Este foarte bine tolerata digestiv. Principalele efecte adverse sunt cele alergice, caracteristice penicilinelor, in general. Mai poate produce suprainfectii cu candida.
Este contraidicata in infectii cu germeni rezistenti, la persoanele alergice la peniciline, la gravide in primele 4 luni de sarcina.
Preparate. Doze. Ampicilina se gaseste sub forma de capsule de 250 mg, flacoane injectabile de 250 mg, 500 mg, lg si 2 g. Dozele la adulti, pe cale orala, sunt cuprinse intre 2-4-6 g pe zi, fractionate la 6 ore interval, in functie de severitatea infectiei. in meningite si septicemii se poate administra in perfuzii intravenoase. La copii doza uzuala este de 100 mg/kg/zi. Ampicilina intra in compozitia unui compus denumit Sultamicilina, care contine un inhibitor de beta-lactamaza denumit sulhactam si ampicilina in cantitatile: 1000 + 2000 mg; 500mg + 1000 mg si 250mg + 500 mg, pulbere pentru prepararea de injectii intramuscularc sau intravenoase. Bacampicilma este o proampicilina, este inactiva pina in momentul absorbtiei; prin hidroliza pune in libertate compusul activ. Arc avantajul unei absorbtii superioare si a unor nivele sanguine mai mari ca in cazul ampicilinei. Hetacilma este asemanatoarebacampicilinei.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
