Acidul L-glutamic nu este un aminoacid esential deci se poate sintetiza in organism. Se gaseste in concentratii relativ crescute in tesutul nervos.
Sinteza acidului glutamic se realizeaza astfel: acidul aJfa-cetoglutaric (care provine din ciclul KrebS), prin captarea unei molecule de amoniac (NH3), se transforma in acid glutamic. Acidul alfa-cetoglutaric rezulta printr-o succesiune de reactii care pornesc de la glucoza, astfel: glucoza se transforma in acid piruvic, acesta mai departe se transforma in acetil CoA, care da
nastere Ia acidul oxalacetic, iar acesta se transforma in acid citric. Acidul citric prin eliberarea unei molecule de C02 se transforma in acid alfa-cetoglutaric. Acidul glutamic in continuare poate urma mai multe cai metabolice: A).printr-un proces de dezaminare se transforma in acid acid alfa-cetogluatric, care intra in ciclul Krebs, furnizand astfel o importanta sursa de energie; B).prin fixarea unei molecule de NH3, in prezenta ATP, rezulta glutamina; C).printr-un proces de decarboxilare, in prezenta acid glutamic decarboxilazei (GAD), da nastere la acidul gama-aminobutiric (GABA). Acidul glutamic se recapteaza la nivel neuronal si la nivelul gliei. Rolurile biologice ale acidului glutamic sunt: l.rol energetic (prin eliberarea de acid alfa-cetoglutariC); 2.detoxifierea organismului de NH3- acidul glutamic are un rol amoniofixator, prin transformarea in glutamina; 3.rol plastic - intra in compozitia glutationului si a altor compusi; 4.rol in reglarea cantitatii de potasiu din tesutul nervos; 5.rol de NT. Indirect, are un rol si in procesele de inhibitie - prin faptul ca poate da nastere la GABA (aminoacid inhibitoR). Cel mai important este rolul de NT.
Receptorii pentru acid glutamic. Se clasifica in receptori pentru NMDA (N-metil-D-aspartaT) si ne-NMDA (au o afinitate mai mare pentru alti agonistI). O alta clasificare ii imparte in receptori ionotropi (cuplati cu canalele ionicE) si metabotropi (cuplati cu enzimE). Cel mai bine definit este receptorul pentru NMDA. El este activat de mai multi agonisti care manifesta o selectivitate descrescatoare in ordinea: NMDA > acid ibotenic > acid l-aspartic > acid chinolinic. Dupa afinitate, agonistii se clasifica in felul urmator: acid 1-glutamic > acid aspartic > NMDA > acid ibotenic > acid quisqualic > acid chinolinic. Receptorul NMDA se prezinta ca un complex supramolecular care cuprinde mai multe domenii: un situs de recunoastere a agonistului; un canal ionic permeabil pentru Ca + dar si pentru Na si K ; o proteina modulatoare stimulata de glicina (glicocoL) - spre deosebire de receptori glicinei din maduva spinarii, proteina glicinica, cuplata cu receptorul NMDA, este insensibila la stricnina. Glicina joaca rol de amplificator al efectelor NMDA (are efecte excitante daca se cupleaza cu receptorul NMDA);un sediu de legare pentru unii antagonisti necompetitivi, cum sunt MK-801, ketamina si fenciclidina;un situs de legare pentru poliamine (spermina si spermidina -ambele provin din metabolismul ornitineI). Poliaminele au un rol excitator la concentratii mici si inhibitor la concentratii mai mari.un situs localizat profund in canal de care se leaga ionii dJ Mg2+. La concentratii extracelulare normale (1-2 mmolI) si la un potential de membrana apropiat de potentialul de repaus ionii de Mg2+ blocheaza canalul. Pe masura ce membrana este depolarizata blocul este indepartat iar ionii de Ca2+, Na+ K+ pot patrunde prin canal. Scaderea drastica a concentratiei extracelulare a Mg+ duce la aparitia descarcarilor neuronale caracteristice epilepsiei.
In SNC distributia receptorilor pentru NMDA este inegala. Densitatea cea mai mare se gaseste in hipocamp. In
dementa senila de tip Alzheimer scade numarul de receptori NMDA in hipocamp sl cortexul entorial. Acidul l-glutamic are un rol de NT excitator demonstrat la mai multe nivele (de Ia maduva spinarii pana la coretexul cerebraL). Prin depolarizarea membranei neuronale apa| potentiale de actiune. Acidul l-glutamic este raspunzator de aparitia potentialelor postsinaptice excitatorii care sunt voltaj-dependente si sunt potentate de scaderea concentratiei extracelulare a Mg2+. Pe langa aceste potentiale postsinaptice excitatorii acidul l-gluatmic mai provoaca si deplasarea depolarizanta paroxistica care reprezinta un potential de actiune peste care se suprapun potential regenerative, realizand o descarcare neuronala exploziva, caracteristica pentru epilepsie. Are un rol important in procesele dau invatare prin potentarea de lunga durata (long-term potentiatioN)| Acest fenomen se observa mai ales in hipocamp si reprezinta o potentare a transmiterii sinaptice care dureaza ore, zile sau chiar saptamani, in urma stimularii tetanice a unor fibre. Acidul glutamic este un NT al cailor nociceptive din maduva spinarii; se pare ca joaca un rol si in reglarea reflexului de
tuse si in reglare centrala a activitatii aparatului cardiovascular. Efectele excitatoar ale acidului l-glutamic sunt amplificate de administrarea simultan a tiosemicarbazidei sau a izoniazidei, substante care inhiba GAD.
Efectele fiziopatologice ale acidului l-glutamic. Acidul gluatmic este o excitotoxina - o substanta care produce efecte toxice in urma unei stimulari excesive. Fenomenele excitotoxice determinate de acidul l-glutamic sunt urmatoarele: leziuni similari celor din corcea Huntington, boala Alzheimer (dementa senilA), hipoxia ischemica cerebrala, tremorui si spasticitatea, epilepsia si miocloniile, alcoolismul, unele leziuni spinale, atrofia olivopontocercbeloasa.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
