1. Tipuri de soc, tabloul clinic
Socul este un sindrom fiziopatologic sever caracterizat prin scaderea fluxului tisular de sange oxigenat sub nivelul critic desfasurarii normale a proceselor metabolice celulare.
Greseala cea mai mare si frecventa in terapia socului este neantelegerea evolutiei sale fizice, stadiale, de soc compensat (nemanifestat cliniC) si soc decompensat; nerecunoasterea agresiunilor si leziunilor capabile sa duca la decompensare, asteptarea pasiva, lipsa de masuri terapeutice precoce si eficace in faza compensata - nemanifestata clinic, intarzierea condamnabila pana la prabusirea tensiunii arteriale (colapS) si a metabolismului tisular, aparute mai devreme sau mai tarziu in functie de reactivitatea accidentatului si gradul leziunilor. Tratamentul socului trebuie inceput la locul accidentului, se continua in timpul transportului si la primirea in unitatea sanitara. Punctia unei vene, recoltarea sangelui pentru grup sangvin, montarea unei perfuzii macromoleculare, oxigenarea si sedarea accidentatului trebuie instituite inaintea aparitiei simptomatologiei clasice a socului.
Starile de soc pot fi declansate de cele mai variate cauze: traumatisme de toate tipurile (mecanice, fizice, chimice, termice, radiante s.a.), hemoragii, deshidratari, inflamatii, intoxicatii, infectii severe, denutritie grava, cauze psihogene.
Variantele etiopatogenice principale ale socului:
- socul hipovolemic se caracterizeaza prin scaderea volumului sangvin, scaderea presiunii sangvine, scaderea debitului cardiac, scaderea consumului de O2, cresterea frecventei cardiace si a rezistentei vasculare periferice. El apare in urma unei: hemoragii, a unui traumatism, o arsura, ocluzie intestinala, deshidratare.
- socul cardiogen se caracterizeaza prin hipoperfuzie tisulara generata de scaderea debitului cardiac printr-o afectiune a cordului, ca de exemplu:
infarctul miocardic, ruptura septului interventricular,
anevrism ventricular, cardiopatie, miocardita,
tumori cardiace.
- socul septic se caracterizeaza printr-o suferinta tisulara hipoxica cauzata de prezenta in sange a germenilor patogeni (Gram-pozitivi, Gram-negativi, richeti sau virusI) care produc o stare septica cu temperatura peste 380C sau sub 360C
- socul anafilactic este o reactie acuta a organismului la o substanta straina la care bolnavul este anterior sensibilizat (injectarea de medicamente, administrarea unor produse de sange sau de plasma,
intepaturi de insecte, injectarea de substante de contrasT).
Elementul comun tuturor variantelor este suferinta de oxigen la nivel celular datorata urmatoarelor cauze: hipoxie stagnanta, perfuzie tisulara inadecvata, flux sangvin inadecvat, volum sangvin insuficient, cantitate
insuficienta de hemoglobina, suferinta metabolica celulara.
Tabloul clinic este diferit in functie de tipul socului, astfel:
- la socul hipovolemic:
hipotensiunea arteriala conduce la tahicardie, polipnee, extremitati reci, cianotice, absenta pulsului capilar, oligurie; presiunea venoasa centrala este scazuta; insuficienta renala acuta; alterarea starii de constienta (anxietate, agitatie, apatie sau somnolentA);
- la socul cardiogen: hipotensiune arteriala, tahicardie, extremitati reci, puls capilar absent, tegumente cianotice, marmorate, presiunea venoasa centrala crescuta, oligurie, agitatie sau letargie;
- la socul septic se disting doua faze:
A) in faza hiperdinamica: debitul cardiac este normal; tegumentele calde si colorate, gradientul de temperatura este normal; bolnavul este insa tahicardic, polipneic, TA are tendinta de scadere si senzoriul este alterat;
B) in faza hipodinamica, tabloul devine asemanator cu cel de la socul hipo-volemic: hipotensiune marcata, tahicardie, extremitati reci, cianotice, absenta pulsului capilar, oligo-anurie, confuzie s.a.
- la socul anafilactic: senzatie de slabiciune, prurit, rigiditate toracica, tuse, crampe abdominale, dupa 10-30 minute de la expunerea la alergen apare hipotensiune brutala, tahicardie, urmata uneori de oprirea cordului, dispnee expiratorie,
varsaturi sau
diaree si o reactie cutanata si mucosa generalizata.
2. Tratamentul socului
Tratamentul socului hipovolemic consta in:
- refacerea agresiva a volumului circulant;
- realizarea hemostazei;
- ventilatie si oxigenoterapie (IOT);
- resuscitare circulatorie (perfuzie si resuscitare cardiacA);
- terapie cu lichide: cristaloizi (solutii saline hipertonE) si coloizi (sange, plasma proaspata, Dextran, HaemaceL);
- monitorizarea urmatorilor parametri: TA, PVC, diureza, respiratia, puls, temperatura;
- medicatie inotropica: pentru perioada de transport, in absenta solutiilor perfuzabile se poate utiliza un vasoconstricor (NoradrenalinA), cardiotonic (Digoxin, catecolaminicE), Adrenalina sau Dopamina;
- corectarea dezechilibrelor electrolitice si acido-bazice (solutii alcaline de NaHCO3);
- tratamentul insuficientei de organ, astfel: instalarea insuficientei
renale acute impune tratament cu diuretice (furosemid sau manitoL).
Tratamentul socului cardiogen are ca obiectiv refacerea debitului cardiac si a presiunii de perfuzie pentru ameliorarea oxigenarii miocardului, prin:
- terapia cu lichide (solutii coloide sau sangE);
- tratament medicamentos prin administrare de inotropice (adrenalina, nor-adrenalina, dopamina, izoprenalinA) si vasodilatatoare (nitroglicerina, captoprilul, salbutamoluL);
- monitorizare prin: ECG, TA, AV, PVC;
- administrarea de oxigen, corectarea acidozei metabolice cu solutii alcaline, corectarea dezechilibrelor ionice prin restabilirea potasiului;
- tratament etiologic, de ex. in cazul infarctului miocardic se poate aplica revascularizarea miocardului prin terapia trombolitica, angioplastie sau by-pass coronarian;
- asistarea mecanica a circulatiei, se realizeaza cu balonul intra-aortic de contrapulsatie (introdus prin artera femuralA).
Tratamentul socului septic urmareste asigurarea suportului hemodinamic si metabolic, combaterea suferintelor de organ si eradicarea focarului septic prin:
- suport hemodinamic. Pentru cresterea aportului de oxigen se impune: cresterea debitului cardiac prin administrare de lichid si medicatie inotropica, cresterea continutului in oxigen al sangelui arterial;
- terapie volemica cu lichide oncotic active si administrarea de coloizi;
- monitorizare: PVC, TA, AV, ECG;
- medicatie inotropica si vasoconstrictoare: se recomanda la inceput Dopamina urmata de Dobutamina (adrenalina sau noradrenalinA);
- oxigenoterapie (pe masca facialA) si ventilatie mecanica;
- corectarea tulburarilor metabolice: acidoza lactica impune corectarea cu solutii alcaline, hiperglicemia necesita tamponare cu solutii glucozate;
- suportul nutritiv. Socul septic dezvolta o stare hipercatabolica care impune asigurarea unui aport caloric ridicat (se prefera alimentatia pe sondA);
- tratamentul etiologic are ca obiectiv combaterea infectiei cu antibiotice si eradicarea focarelor septice. Antibioticul va fi ales pe baza examenului bacteriologic si a antibiogramei.
Tratamentul socului anafilactic consta in:
- administrarea de adrenalina si de oxigen;
- administrarea de coloizi (plasmA) in cantitati mari si in ritm rapid;
- resuscitarea cardio-respiratorie;
- administrare de oxigen prin masca faciala iar in prezenta edemului laringian se impune intubatia endotraheala;
- tratamentul insuficientelor de organ (bronhospasm, obstructie laringianA) necesita intubatia traheii sau dezobstructia cu adrenalina, aminofilina si corticoizi;
- tratamentul etiologic consta in eliminarea cauzei si administrarea de antihistaminice.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
