1. Clasificarea traumatismelot toracice
Traumatismele toracice reprezinta leziuni la nivelul cutiei toracice si a viscerelor din interiorul acesteia, cauzate de un agent traumatic.
Pentru o conduita corecta in leziunile toracice traumatice este necesar sa fie cunoscute variantele posibile de leziuni anatomice, mecanismele patogenice si tulburarile fiziopatologice. De aceea in traumatismele toracice sunt trei clasificari:
I. Clasificarea anatomica:
A) Traumatismele toracice parietale, pot fi:
- cu leziuni osoase (fracturi costale, clavicularE);
- fara leziuni osoase (echimoze, escoriatii, hematoamE).
B) Traumatismul diafragmatic, poate fi:
- cu perforarea diafragmei;
- fara perforarea diafragmei.
C) Traumatismul cu leziuni endotoracice:
- cu leziuni de pleura, pulmonare, traheobronsice, cardiace sau pericardiace;
- cu leziuni ale vaselor mari (aorta, vena cavA);
- cu leziuni ale nervilor intercostali si intratoracici.
II. Clasificarea etio-patogenica, este cea mai folosita. Ea se face in functie de integritatea tegumentului astfel:
A) Traumatisme toracice inchise (contuziI);
B) Traumatisme toracice deschise (plagI), care pot fi provocate prin arma alba sau de foc, avand ca rezultat plaga toracica, care poate fi:
- nepenetranta, cand nu intereseaza pleura si nu patrunde in cavitatea pleurala;
- penetranta, cand intereseaza pleura iar agentul vulnerant patrunde in cavitatea pleurala si care pot fi:
. Fara leziuni viscerale (cord, pericard, vase marI);
. Cu leziuni viscerale.
III. Clasificarea fiziopatologica imparte traumatismele toracice in:
- Traumatisme fara modificari fiziopatologice (circulatorii sau ventilatoriI);
- Traumatisme cu
tulburari fiziopatologice (
insuficienta cardio-circulatorie, insuficienta respiratoriE).
2. Tratamentul traumatismelor toracice
Tratamentul traumatismelor toracice este in functie de tipul leziunii, astfel:
A)- Faza primara de actiune (primul ajutoR), consta din: controlul hemoragiei; imobilizarea fracturii cu volete costale; controlul respiratiei si a frecventei cardiace, scoaterea accidentatului din focar cu masuri de protectie a coloanei vertebrale; oxigenoterapie; transport rapid la spital.
Accidentatul va fi mentinut si apoi transportat pe o suprafata rigida, iar mobilizarea se va face cu maxima precautie pentru a se evita lezarea vertebro-medulara.
In camera de garda (UPU) se controleaza libertatea caii respiratorii si se evaluiaza miscarile respiratorii si circulatia sangelui: se va instala un cateter venos central pentru a masura presiunea venoasa centrala (PVC), se instituie tratamentul de reechilibrare hidroelectrolitica si se determina grupa si Rh-ul sangvin.
B) Faza secundara de actiune (intraspitalicesC) se realizeaza: anamneza pacientului referitoare la modalitatea de producere a traumatismului si care a fost agentul vulnerabil; se efectuiaza EKG-ul, radiografia toracica si ecografia, aceste examine urmarind evaluarea fracturilor costale, leziunilor pulmonare si cardiace.
3. Sindroame ce pot sa apara in traumatismele toracice:
1) Obstructia cailor respiratorii.
Din punct de vedere clinic, pacientul este in apnee, cu sete intensa de aer si este tahipneic.
Ca mijloc de prim ajutor:
- se elibereaza caile respiratorii superioare (cu un deget infasurat cu o compresa se curata cavitatea bucala si orofaringiana;
- daca nu respira bine, se face intubatia oro-traheala;
-daca nu este posibila intubatia oro-traheala se aplica cricotiroidotomia, care este o manevra de dezobstructie a cailor aeriene sau traheostomia.
2) Pneumotoraxul hipertensiv, apare printr-o acumulare de aer in cavitatea pleurala. Presiunea creata in spatiul pleural va conduce la colabarea pulmonului, dislocarea structurilor mediastale (in special a venelor cavE), scaderea intoarcerii venoase si a debitului cardiac.
Din punct de vedere clinic, pacientul este dispneic, apare hipersonoritate in partea cu pneumotorax, absenta murmurului vesicular, hipotensiune, jugulare turgescente.
Tratamentul consta in:
- introducerea unui trocar in pleura pentru decomprimare;
- introducerea unui tub de drenaj pleural care la celalalt capat va fi pus intr-un flacon cu apa, pana nu mai iese aer pe tub;
- sutura orificiului prin care a fost introdus tubul.
3) Voletul toracic costal este rezultatul fracturii a mai mult de doua coaste in cel putin doua locuri diferite.
Clinic apar tulburari ventilatorii de umplere pulmonara, care au ca rezultat hipoventilatia alveolara, urmata de hipoxie si hipercapnie.
Tratamentul consta in:
- stabilizarea voletului costal cu benzi de leucoplast sau chirurgical cu fixatoare externe sau osteosinteza prin tije sau brose subtiri;
- intubatia orotraheala pentru a asigura respiratia in volete costale mari.
4) Hemotorax masiv care consta in acumulare de sange in cavitatea pleurala.
Din punct de vedere clinic se manifesta prin: soc hemoragic (hipotensiune, tahicardie, paloare, transpiratii recI); insuficienta respiratorie; matitate pulmonara la percutie; absenta murmurului vesicular; opacifiere a hemitoracelui la radiografie.
Terapeutic se impune toracocenteza pentru evacuarea hematomului, prin incizie costala sau pleurostoma. Daca sangerarea nu se opreste este necesara hemostaza chirurgicala prin toracotomie.
5) Contuzia pulmonara se caracterizeaza prin zdrobirea unui segment sau lob pulmonar de cutia toracica astfel incat respectiva arie pulmonara nu se mai umple cu aer, ramanand o zona inerta.
Diagnosticul se stabileste prin absenta murmurului vezicular si radiologic prin zona de matitate.
Tratamentul consta in:
-
gimnastica medicala cu miscari ample;
- intubatie orotraheala
- ventilatie cu presiune usor crescuta.
6) Ruptura traheo-bronsica are loc cand se intrerupe continuitatea arborelui traheo-bronsic.
Clinic apare emfizemul subcutanat extensive in regiunea
cervicala si toracica (bule de gaz patrund in tesutul celular subcutanaT).
Tratamentul consta in:
- introducerea de ace mici sub piele pentru a evacua bulele de gaz cu scop de oprire a fenomenului;
- toracotomie cu sutura chirurgicala bresei traheale sau bronsice.
7) Ruptura diafragmatica poate fi mare sau mica:
A) In rupturi mari apare: insuficienta respiratorie acuta deoarece diafragma participa la respiratie; hipotensiune; hernierea unor organe din cavitatea abdominala in cavitatea toracica; matitate la percutie; zgomote hidroaerice in torace; diminuarea murmurului vesicular.
B) In rupturi mici tratamentul este conservator.
Tratamentul in rupturile mari consta in: sonda nazo-gastrica; laparotomie; pleurotomie minima; sutura chirurgicala a diafragmei.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
