Medicultau.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina MediculTau.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:  
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Chirurgie
Index » Chirurgie » Chirurgie
» Injectiile

Injectiile




Injectiile reprezinta cel mai simplu gest chirurgical efectuat in scop diagnostic sau terapeutic, prin care sunt introduse in circulatia generala substante, folosind alte cai decat cele naturale (digestiva, respiratoriE), numite de aceea parenterale.
Pentru efectuarea injectiilor sunt necesare: seringi de unica folosinta cu capacitate adecvata volumului, ace tubulare de diferite tipuri si marimi, solutii antiseptice, vata sau comprese de tifon sterile, garou, benzi adezive.
Dupa locul de efectuare a injectiei, acestea pot fi:
1- intramusculare;

2- intravenoase;


3- intradermice;

4- subcutanate;


5- intraarteriale.

Injectia intramusculara este indicata pentru:


- administrarea unor droguri in scop terapeutic, care nu pot fi administrate subcutanat sau intravenos;
- efectuarea unui tratament de lunga durata cu substante care, administrate pe cale enterala in doze echivalente, ar fi urmate de efecte secundare ce ar obliga intreruperea tratamentului (de ex. antibioticE).
Pozitia pacientului este in functie de locul efectuarii injectiei, care poate fi orice zona in care tesutul muscular este bine reprezentat. Zona cea mai folosita este zona fesiera, si anume: pentru delimitarea zonei se alege imaginar cadranul supero-extern al fesei obtinut prin impartirea acesteia cu doua linii perpendiculare intre ele, una verticala care imparte in doua jumatati laterala si mediana, si una orizontala intrertrohantera. Recomandabil este ca efectuarea injectiei sa se faca cu acul atasat la siringa pentru a nu se compromite sterilizarea gestului medical. Imediat dupa patrunderea in tesutul muscular se executa o tractiune asupra pistonului pentru a verifica daca acul nu a patruns intr-un vas de sange, fapt dovedit de aparitia sangelui in siringa. In cazul cand aspiratia este negativa, se introduce substanta de injectat printr-o apasare usoara a pistonului seringii. In final, se retrage seringa cu acul si se aplica o presiune la locul injectarii cu o compresa imbibata in alcool, masand usor timp de aproximativ 1 minut. Este important ca muschiul ce urmeaza a fi injectat sa fie relaxat, in caz contrar existand riscul durerii la injectare sau al ruperii acului. Importanta este si alegerea unui ac de lungime potrivita care sa patrunda strict intramuscular.

Injectia intravenoasa


Inainte de prezentarea tehnicii injectiei intravenoase se prezinta tehnica punctionarii unei vene superficiale, gest mai simplu dar necesar a fi insusit de fiecare cadru medical.

Indicatiile punctionarii venelor superficiale:


obtinerea unei probe de sange pentru teste de laborator;
montarea uneiperfuzii endovenoase pe cateter venos periferic.
Membrul toracic este cel mai folosit pentru extragerea sangelui venos si injectarea de substante. Pacientul va fi asezat in decubit dorsal, cu membrul toracic respectiv pe un suport solid. Se aplica garoul proximal de fosa antecubitala in asa fel incat sa permita indepartarea sa rapida cu o singura mana. Garoul va fi suficient de strans ca sa produca obstructie venoasa si suficient de larg ca sa permita circulatia sangelui arterial. Pentru alegerea unei vene potrivite, pacientul va fi rugat sa inchida si sa deschida pumnul, gest ce pompeaza sangele din zonele musculare in circulatia venoasa superficiala. Pot fi folosite urmatoarele vene:
- antecubitale (cefalica si bazilicA) sunt vene superficiale aflate pe fata volara a antebratului, de-a lungul marginii laterale. Se palpeaza fosa antecubitala cu varful indexului pentru a simti elasticitatea venei si a o diferentia de o vena trombozata.
- bratului se afla pe fata mediala a bratului;
- mainii se gasesc pe fetele dorsale ale mainilor, sunt de calibru mic, colabeaza si se sparg repede, nefiind adecvate pentru extragerea unei cantitati mari de sange.
Se curata apoi tegumentul, se prinde siringa cu mana dominanta , palpand simultan vena cu cealalta mana, se executa o tractiune distala asupra venei, catre operator in aval de locul ales pentru punctie, se aliniaza acul la traiectul venei, astfel incat bizoul sa fie orientat in sus. Cu o miscare rapida, dar blanda, se impinge acul prin tegument sub un unghi de 10-200 si se avanseaza de-a lungul venei. Daca vena a fost penetrata, sangele va umple amboul acului la aplicarea unei tractiuni asupra pistonului seringii. Daca nu se obtine sange venos, se reexamineaza traiectul venei si se face o noua incercare. O data acul patruns, se extrage cantitatea necesara de sange, tractionand pistonul incet (la o tractionare rapida, vena colabeaza si acopera varful aculuI).
In cazul injectarii intravenoase, dupa verificarea prezentei acului in lumenul venos, se indeparteaza garoul cu mana nondominanta si se impinge usor pistonul introducand substanta de injectat.
Dupa terminarea recoltarii de sange sau a injectarii intravenoase, se extrage usor acul si se comprima locul punctiei cu o compresa sterila imbibata in alcool, timp de 2-3 minute.
Cateterizarea unei vene periferice este indicata pentru administrarea de fluide prin acces venos periferic. Ea ofera un avantaj major pentru protejarea integritatii venoase, permitand perfuzii indelungate (pana la 48 de orE). In acest caz sunt necesare:
- materiale si solutii pentru aseptizarea pielii;

- garou;


- benzi adezive pentru asigurarea cateterului;
- camp de material textil absorbant care va fi plasat sub bratul pacientului;
- cateterul de inserat care se alege dupa marime, tipul lichidului de perfuzat si grosimea venei. Diametrele lumenelor cataterelor sunt codificate in culori ale amboului. Aceste calibre sunt notate cu G (gagE): 24G - galben (0,6mM); 22G - albastru (0,8mM); 20G - roz (1mM); 18G - verde (1,2mM); 17G - alb (1,4mM); 16G gri (1,7mM); 14G portocaliu (2mM). Pentru administrarea solutiilor de glucoza sau electroliti este suficient un cateter de 20G; pentru perfuzia de sange, solutii coloidale sau o cantitate mai mare de solutii electrolitice sunt necesare catetere de 18G-16G; la pacientii politraumatizati, care necesita cantitati mari de solutii sau sange, sunt de preferat cateterele de 14G.
In vederea montarii cateterelor venoase periferice se aleg vene ale membrului toracic sau orice vena aferenta sistemului cav superior. Ocazional, se pot folosi venele membrelor pelviene, cand celelalte nu sunt accesibile. Pacientul va fi asezat in decubit dorsal sau sezand, cu membrul respectiv pe un plan dur. Se conecteaza continutul solutiei de perfuzat cu tubulatura perfuzorului, se umple aceasta cu lichidul respectiv, golindu-se complet de aer. Se aseaza ansamblul langa pacient. Se aplica garoul deasupra fosei antucubitale si se selecteaza o vena potrivita. Se verifica alunecarea usoara a cateterului pe acul dirijor. Se aseaza un camp textil absorbant sub membru respectiv. Se aseptizeaza tegumentul zonei respective. Se patrunde in vena cu ansamblul ac cateter sub un unghi de 10-200 cu planul zonei, cu bizoul acului in sus si tractionand distal de tegument. Cand acul a patruns in vena, amboul se umple de sange. Mentinand cateterul pe loc, se retrage usor ghidul din cateter pana la patrunderea sangelui intre ghid si cateter Se imping impruna de-a lungul venei inca 3-4mm, si mentinand acul pe loc este impins de-a lungul venei numai cateterul. Se extrage ghidul, se indeparteaza garoul si se monteaza tubul perfuzor. Se asigura cateterul cu benzi adezive.
Injectiile intradermice sunt utilizate pentru realizarea unor reactii biologice in scop diagnostic si pentru testarea sensibilitatii organismului la anumite substante care urmeaza a fi injectate i.v. sau i.m. in scop terapeutic, substante ce pot determina reactii alergice.
Materiale necesare: siringa de capacitate mica (2-2,5mL) cu ac subtire si scurt; substanta care se cere a fi testata; alcool, comprese sterile.
Locul de electie este fata anterioara a antebratului. Se face asepsia cu alcool si nu cu iod, pentru a putea fi citite rezultatele date de culoarea locului injectat. Varful acului trebuie sa se opreasca strict in derm, nu se va patrunde mai mult de 2-3mm sub un unghi de 10-150. Depasirea dermului este anuntata de scaderea brusca a rezistentei la inaintarea acului. Se introduce substanta respectiva (0,1-0,2mL) astfel incat locul injectiei sa ia aspectul unei coji de portocala. Concomitent, se face o injectie martor cu solutie de ser fiziologic la nivelul antebratului opus. Rezultatul pozitiv ce denota sensibilitatea organismului este dat de aparitia semnelor de inflamatie la locul de injectie: eritem, edem, caldura locala, durere sau parestezii.
Injectiile subcutanate sunt folosite pentru administrarea in scop terapeutic a unor droguri continute in solutii hidrosolubile.
Se pot executa in orice zona a corpului in care nu exista traiecte vasculare nervoase sau care nu reprezinta repere osoase palpabile. Se aseptizeaza zona, se prinde o zona de tegument intre doua degete, astfel incat sa formeze un pliu, iar in acest pliu se introduce acul montat la seringa. Se verifica daca acul nu a patruns intr-un vas de sange, apoi se introduce substanta. Se retrage siringa cu o miscare scurta si se comprima locul cu un tampon imbibat cu alcool.
Injectiile intraarteriale au drept scop introducerea de substante terapeutice sau diagnostice, sau punctionarea pentru extragere de sange arterial in vederea analizarii gazelor sangvine si a pH-ului. Se foloseste punctia arterei radiale si a arterei femurale, utilizand tehnici diferite.
Materialul nacesar: seringa heperinizata de 2-2,5ml din sticla sau plastic siliconat, cu acul atasat, subtire (23-25G); material pentru aseptizarea tegumentelor; ghiata pentru transport.
Pacientul se va aseza in decubit dorsal sau in pozitie sezanda cu bratul pe un plan dur, pentru punctionarea arterei radiale si doar in decubit dorsal pe o suprafata tare, pentru punctionarea arterei femurale. Se palpeaza artera radiala, imediat proximal de articulatia pumnului, identificandu-se zona de pulsatie maxima. Se aseptizeaza zona, se fixeaza artera pe planul dur osos, cu degetele 2 si 3 orientate perpendicular pe traiectul arterei. Se introduce acul siringii heparinizate perpendicular pe planul antebratului printre cele doua degete care fixeaza artera. Se ghideaza acul spre locul de maxima pulsatie si se urmareste patrunderea sangelui arterial in seringa. Pistonul siringii se va ridica singur datorita presiunii arteriale. Sunt necesari 1-2ml sange pentru analiza gazelor si a pH-ului. In final, se retrage siringa si acul din artera si se comprima locul respectiv cu o compresa cu alcool, timp de 2-3 minute. Se elimina bulele de aer din seringa si se acopera acul cu mansonul sau protector.


 

  Alte articole medicale Chirurgie:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai
 
 
Copyright © 2008- 2014 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor