mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Osteoporoza
Index » Boli si tratamente » Osteoporoza
» Influenta proteinelor animale asupra scheletului

Influenta proteinelor animale asupra scheletului


Share





Care sunt mecanismele prin care proteinele animale influenteaza nefavorabil scheletul?-
1.Proteinele animale sunt bogate in aminoacizi care contin sulf, de exemplu, metionina. De obicei, omnivorii consuma de doua pana la de trei ori mai multe proteine decat are nevoie organismul. In acest fel, cantitatile mari de aminoacizi cu sulf tind sa creasca aciditatea sanguina, iar rinichii sunt nevoiti sa tamponeze excesul de acizi cu ajutorul bazelor, al calciului extras din schelet .Excretia crescuta de calciu prin urina, observabila la persoanele care consuma proteine animale, este dovada pierderii de calciu. Dupa unii, chiar simpla crestere a cantitatii de ioni de sulf poate duce la cresterea eliminarii de calciu pe cale renala, Antony Sebastian, de la Unirsitatea Californiei, San Francisco, SUA, scrie ca alimentatia bogata in proteine, inclusiv branzeturi, cu un continut mare de calciu, produce atat de multi acizi, incat compromite scheletul. „Este ca apa ce curge pe o stanca - pare ca n-o afecteaza, insa, pana la urma, o macina."



Prin anii 1920, medicii au observat ca pacientii cu insuficienta renala (era epoca in care nu se practica dializa renala), prezentau un schelet foarte fragil: un copil de 10 ani putea aa oase ciuruite, ca un cascaval eltian, asa cum se observa la un octogenar osteoporotic, sau simpla coborare pe trepte putea fractura soldul unui adult.In anul 1968, doi medici de la Unirsitatea Harvard, SUA, au aratat ca riscul fracturilor este mai mare la persoanele cu un regim alimentar prea acidifiant.

Pentru ca mecanismele fine din organismul uman, cum ar fi enzimele, sa n-o ia razna mediul intern este mentinut la un pH extrem de apropiat de 7,4 deci o reactie usor alcalina. Rinichii elimina excesul de acizi pe cale urinara, insa, daca pH-ul scade la 7,38, este nevoie de un raspuns mai drastic - organismul cauta sa neutralizeze aciditatea excesiva, atacand oasele si muschii, pentru a elibera carbonatii, fosfatii si amoniacul care sa tamponeze surplusul de acid. Cercetatorii de la Harvard au calculat ca alimentatia care este suficient de acidifianta pentru a jefui zilnic doar 60 mg de bicarbonat din schelet, in zece ani duce la o pierdere de 15% a masei minerale osoase.
Iata incarcatura acida a unor alimente, exprimata in miliechivalenti (mEq): cacao cu lapte - 2,4 macaroane - 6,5 piept de curcan - 10 parmezan - 34,1.
Cascavalurile, in special parmezanul, au o actiune puternic acidifianta si, daca se consuma cu macaroane sau ca pizza, ne dam seama ce impovarare acida este pentru organism.
In schimb, iata cateva exemple de alimente alcalinizante, cu incarcatura lor bazica, exprimata tot in miliechivalenti (mEq):
portocale - 2,7 rosii - 3,1 >• banane - 5,5
spanac - 14,1.
Spanacul are o actiune alcalinizanta foarte buna, daca in cursul pregatirii nu adaugam otet, cu care ruinam totul!
De fapt, substanteleiminerale determina actiunea acidifianta sau alcalinizanta a alimentului. Principalele substante minerale acide sunt: fosforul, sulful, siliciul, clorul, fluorul si iodul. Minerale alcaline sunt potasiul, sodiul, calciul, magneziul, fierul si manganul.
Alimente puternic acidifiante sunt toate produsele de origine animala: pesti, moluste, raci, carne de vita, oaie, pasare, porc, oua, slanina si branzeturi, inclusiv, branza de vaci.
Alimente cu actiune acidifianta mijlocie: orz, ovaz, linte, porumb, orez, secara, grau, naut, alcool, indulcitoare artificiale, cacao, cafea, alimente prajite, gem, inghetata, zahar, miere, nuci, uleiuri, paste fainoase.

Alimente slab acidifiante: prune, afine, uleiuri. Alimente puternic alcalinizante: fructe uscate (caise, smochine, stafide),\'masline, sfecla de zahar, papadie, melasa.
Alimente cu actiune alcalinizanta medie-, majoritatea fructelor, inclusiv ananas, caise, banane, curmale, mure, cirese, agrise, coacaze, lamai, portocale, zmeura, mango, nectarine, piersici, mandarine; majoritatea zarzavaturilor, inclusiv sfecla rosie, castrate, morcov, telina, gulie, pastarnac, laptuci, cartof, dovleac, varza acra, salata; unele legume, ca mazare, fasole lima; unele soiuri de nuci, ca migdale si nuca de cocos.
Alimente slab alcalinizante sunt fructele proaspete care n-au fost amintite: mere, pere, pepene galben si rosu, fragi, capsuni, gutui; unele cereale, ca mei si sorg; unele legume: fasole obisnuita, fasole soia; zarzavaturi: sparanghel, broccoli, varza, conopida, vinete, nap si dovlecei.Intr-o alimentatie sanatoasa, 75% dintre alimente ar trebui sa faca parte din grupa alcalinizantelor si 25% sa aiba o actiune acidifianta, ceea ce e foarte usor pentru getarienii adevarati.
In ultimii 40 de ani, in tarile industriale, consumul de proteine acidifiante a crescut cu 50%. Problema cea mai mare o constituie branzeturile, care sunt consumate cu generozitate, mai ales de cei care au renuntat la carne. Laptele contine aproximativ parti egale de nutrienti care produc acizi si baze, insa, in procesul fabricarii branzeturilor, se inlatura partea lichida care contine constituentii producatori de baze.
T. Remer si F. Manz sustin ca n-are nici un rost sa se creasca aportul de calciu, cat timp se consuma un regim acidifiant cu carne si branzeturi. „Este ca si cum ai conduce un automobil cu viteza mare, dar, in acelasi timp, cu franele puse." (J Am Diet Ass 1995; 95:791)
Organismul uman are nevoie numai de o anumita cantitate de aminoacizi esentiali. Cand se consuma cantitati mai mari decat cele necesare, numai o mica parte din acesti aminoacizi trec in circulatie pentru a fi folositi de tesuturi, restul fiind descompusi de enzimele hepatice, cu formarea de uree. Excesul de uree actioneaza ca un diuretic, si se stie ca diureticele elimina nu numai apa, ci si o serie de minerale pretioase, printre care si calciul.



3 Proteinele getale, chiar daca sunt consumate in cantitati mari, nu produc osteoporoza. Am vazut ca alimentatia getariana este mai alcalina. Vegetalele si fructele contin si cantitati apreciabile de precursori de baze. De exemplu, meolismul sarurilor organice de potasiu (citrat, maleat si gluconat) din fructe si zarzavaturi produce bicarbonat de potasiu.
4Efectul nociv al alimentatiei acidifiante se accentueaza cu varsta, cand scade rata filtrarii glomerulare, iar capacitatea rinichilor de a excreta incarcatura acida este alterata. In felul acesta, o data cu inaintarea in varsta, persoane de altfel sanatoase dezvolta, in mod progresiv, o tendinta de acidifiere a sangelui si o scadere a bicarbonatului plasmatic. Si, deoarece eliminarea substantelor acide, care se formeaza mereu, nu mai e indestulatoare prin mecanismele uzuale, excesul de aciditate datorat proteinelor animale este neutralizat de alte sisteme homeosta-tice, si anume prin bazele extrase din tesutul osos. Usoara aci-doza meolica cronica a varstnicilor duce la eliberarea de baze din oase si dantura; insa, pentru a resili echilibrul acidobazic, in cursul acestui proces, se pierd o serie de substante minerale, inclusiv calciul, ceea ce va produce o scadere treptata a continutului mineral osos.

in plus, acidoza stimuleaza in mod direct activitatea osteoclastica, de distrugere osoasa, si inhiba activitatea osteoblastica, adica formarea de os.
Chiar si o acidoza moderata poate aa efecte profunde: daca scheletul e mobilizat sa tamponeze numai 1 mEq de acid zilnic, in 10 ani, persoana respectiva va pierde 15% din cantitatea totala de calciu a organismului.
Cercetatorii de la Unirsitatea Californiei, San Francisco, SUA, au urmarit, timp de 7 ani, 1035 femei trecute de 65 de ani si au gasit ca riscul fracturii de sold a fost de patru ori mai mare la persoanele cu un consum. mare de proteine animale, in atie cu cele care se hraneau de preferinta cu getale. {AmJ Clin Nutr 2001; 73:118) Autorii arata ca aciditatea crescuta din cauza proteinelor animale influenteaza riscul fracturilor si prin efectele noci asupra musculaturii. Acidoza meolica stimuleaza caolismul proteinelor musculaturii scheletale, nu sinteza lor; ea creste produsii azotati si scade masa musculara. Acest efect constituie un mecanism homeostatic de mentinere a echilibrului acidobazic, si anume, caolismul musculaturii scheletale produce glutamina, pe care rinichii o extrag pentru a forma amoniac.

Astfel, musculatura scheletala, ca si tesutul osos, poate servi ca un rezervor de baze, care se goleste treptat pentru a mentine echilibrul acidobazic.
Scaderea cronica a musculaturii scheletale poate duce la diminuarea fortei si la mai multe caderi, ambele avand un rol in fractura de sold (femur proximal).
Roland Weinsier si Carlos Krumdieck, de la Unirsitatea Ala-bama, SUA, trecand in revista 57 de studii privind efectele produselor lactate asupra scheletului, arata ca toate subliniaza faptul ca branzeturile, prin continutul mare de cazeina si de alte substante, produc o incarcare acida a rinichilor, care e de 25 de ori mai mare decat cea realizata de lapte. In loc sa furnizeze calciu organismului, asa cum mai spera si unii medici, branzeturile duc la pierdere de calciu, nu numai prin proteinele lor, ci si prin continutul lor in sare.
In afara de efectul acidifiant, proteinele animale actioneaza asupra scheletului si printr-un alt mecanism, poate la fel de important: ele contin o cantitate prea mare de fosfor sau fosfat.

Pentru sanatatea osoasa si pentru numeroase functii meolice, raportul calciu/fosfor e deosebit de important. in tarile unde osteoporoza este foarte frecnta, acest raport e deplasat in favoarea fosforului.
Concentratia ionilor de calciu (Ca2+) are o semnificatie deosebita pentru numeroase procese biologice, deoarece devierile mici de la normal duc la tulburari apreciabile. Atat scaderea nilului sanguin al calciului, cat si/excesul de fosfat produc o crestere a hormonului paratiroidian, care determina fuga calciului din oase, deci pierdere de masa osoasa.
Concentratiile crescute de fosfat in sange favorizeaza depu-nerea de fosfat de calciu_in_rinichi, cu reactiile inflamatoare si fibroase consecuti. De asemenea, aportul crescut de fosfat duce la calcifieri tisulare dirse, cum ar fi cele de la nilul inimii si al cristalinului.





Tipareste Trimite prin email



loading...







Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli si tratamente:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai