mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boli
Index » Boli Si Tratamente » Boli
» Chimioprofilaxia infectiilor in practica medicala

Chimioprofilaxia infectiilor in practica medicala


Share






Chimioprofilaxia se realizeaza inainte, in timpul sau imediat dupa expnerea la unul sau mai multi agenti infectiosi.
Un prim domeniu de utilizare este prevenirea infectiilor monoetiologice, cu germeni de provenienta exogena, dupa scheme general acceptate si aplicabile populational.
Al doilea domeniu de utilizare se adreseaza unui numar din ce in ce mai mare de pacienti imunosupresati ( transplantati, hemodializati etc.), ca si unor diverse conditii de risc create prin proceduri terapeutice si de investigatie. Acest tip de profilaxie se realizeaza fata de infectii plurietiologice, cu germeni de provenienta exogena, dar si endogena, dupa scheme variate, individualizate, deseori in combinatie cu imunoprofilaxie activa si ∕sau pasiva.
Problemele legate de introducerea chimioprofilaxiei sunt : posibila aparitie a reactiilor adverse ( hipersesibilitate, hepato- nefrotoxicit atE ), dezvoltarea de tulpini bacteriene si virale rezistente, costul si valoarea chimioprofilaxiei in raport cu beneficiile aduse.



Chmioprofilaxia fata de infectii monoetiologice, avand aplicabilitate populationala se supune unor reguli stricte astfel:
. durata scurta( cu exceptia chimioprofilaxiei antituberculoase si antimalaricE ),
. ritm si doze similare celor terapeutice,
. aplicare fata de agenti infectiosi care nu dezvolta rezistenta,
. selectare de chimiterapie cu spectru ingust.
Chimioprofilaxia fata de mai multi agenti etiologici, in general de provenienta exogena, dar si endogena, se aplica din ce in ce mai frecvent , individualizat, dupa scheme dovedite eficiente, dar susceptibile la modificari. Destinatarii acestui tip de chimioprofilaxie sunt pacienti cu diverse conditii de imunosupresie si∕sau persoane cu risc crescut de infectii supusi anumitor proceduri de investigatie invazive sau atitudini terapeutice. Chimioprofilaxia se introduce inainte de momentul expunerii la diversi agenti infectiosi, se aplica pe durata scurta, in doze si ritm similare celor terapeutice.
Profilaxia endocaritei in unele conditii de risc individual crescut a suferit modificari, ajungand actualmente la o atitudine care este exemplara pentru respectarea principiilor generale ale chimioprofilaxiei.
Categoriile de risc pentru endocardita sunt stratificate in:
Cu risc inalt:

. purtatori de valve protetice cardiace,


. endocardita bacteriana in antecedente,

. boli cianogene complexe( tetralogia FalloT )



Cu risc mediu:


. alte malformatii cianogene,

. disfunctii valvulare reumatice,


. cardiomiopatie hipertrofica,

. prolaps de valva mitrala cu regurgitare.


Cu risc neglijabil:

. defect de sept atrial,


. bypass coronarian,

. murmur functional,


. boala reumatica fara valvulopatie,

. purtatori de pacemaker.


Pacientiilor cu risc mediu sau inalt li se recomanda profilaxia endoarditei pentru anumite proceduri de investigatie si terapeutice, astfel:

Proceduri stomatologice:


. extractii dentare,

. proceduri periodontale,


. implant dentar,

. instrumentare endodontica la nivel de apex,


. anestezie local intraligamentra,

. curatire dentara,


fara a fi necesara in proceduri stomatologice considerate fara risc de bacteriemie, de tipul:
. stomatologie restaurativa ( cu exceptia situatiilor in care au loc sangerari importantE ),
. scoaterea firelor de sutura,

. tratament intracanal dentar.


Proceduri la nivelul tractului respirator:

. tonsilectomie, adenoidectomie,


. interventii chirurgicale care implica mucoasa respiratorie,

. bronhoscopia cu bronhoscop rigid.


Proceduri la nivelul tractului digestiv:

. scleroterapie pentru varice esofagiene,


. dilatari de stricturi esofagiene,

. colangiografie retrograda endoscopica,


. interventii chirurgicale pe tractul biliar,
. interventii chirurgicale care implica mucoasa intestinala.
Proceduri la nivelul tractului genito-urinar:

. chirurgia prostatica,


. cistoscopie,

. dilatatii uretrale.



Nu este necesara instituirea chimioprofilaxiei in:
. intubatie endotraheala,

. bronhoscopie cu bronhoscop flexibil,


. eco-cardiografia trans-esofagiana,

. endoscopie cu sau fara biopsie,


. nastere prin sectiune cezariana,
. manopere pe tesut neinfectat,( insertia sau indepartarea steriletelor, cateterizare uretralA ),
. implantare de pace maker.
Regimul profilactic indicat depinde de speciile de bacterii prezente la nivelul situsului implicat in manopera. Spre deosebire de atitudinea profilactica multa vreme acceptata, cu doua doze pre si post expunere, regimurile actuale, stabilite dupa 1997, dovedite eficiente, indica in multe situatii o singura administrare pre-expunere.


In interventiile chirurgicale cardiovasculare, toracice, gastrice si biliare se prefera o cefalosporina, dintre care cea mai utilizata este Cefazolina, motivata de timpul de injumatatire indelungat si de eficacitatea demonstrata la o singura administrare pre-interventionala, 1-2g i.v.( nu se repeta doza decat in interventii chirurgicale prelungite sau cu pierderi importante de sangE). Alternativa este vancomicina 1 g i.v. in perfuzie de 1 ora preoperator, dar se evita pe cat posibil, pentru limitarea aparitiei rezistentei la acest antibiotic de exceptie.
Pentru chirurgia colonului se asociaza antibiotice oral si parenteral, neomicina si eritromicina cate 1g p.o. in trei prize in preziua interventiei si 2 g i.v. preoperator cefoxitin.
Pentru interventii minore la cap si gat nu este necesara chimioprofilaxia, iar in cele importante se recomanda clindamicina 600-900 mg i.v., sau cefazolina 2 g preoperator si inca 2 doze postoperator la cate 2 ore.
In chirurgia ginecologica si obstetricala se recurge tot la cefazolina, cu mentiunea repetarii administrarii post inteventional cu inca doua doze la cate 8 ore interval .Pentru avorturi terapeutice se prefera doxicilina 200 mg peri-interventional urmata de inca 100 mg la 12 ore sau metronidazolul 3 doze peri-interventional a 500 mg i.v.
Prin frecventa atrag atentia infectiile urinare recurente la femei (peste 2 episoade in 6 lunI), care beneficiaza de tratament cu cotrimoxazol tableta ( 40 mg TMP si 200 mg SMX) p.o. sau 1 tableta de 3 ori pe saptamana . Ca alternative sunt: nitrofurantoin 50 mg pe zi sau ciprofloxacina 250 mg/zi cu durata de 6 luni.
Calitatea si durata vietii infectatilor cu HIV in stadii simptomatice, cu un declin evident al imunitatii celulare, reflectat de numarul si proportia limfocitelor CD4, sunt net imbunatatite de regimurile profilactice deja testate si dovedite eficiente, care asociaza chimioprifilaxia cu imunoprofilaxia activa si pasiva.
De mare valoare se dovedeste profilaxia transmiterii verticale a infectiei cu HIV prin administrarea de antivirale in timpul sarcinii si travaliului, reusindu-se astfel o scadere remarcabila a ratei transmiterii verticale ( de la 28% la 8 %). Se incepe din saptamana a 14-a de sarcina cu 500mg AZT pe zi , iar in timpul travaliului se administreaza 2 mg/kg AZT i.v. 1 ora apoi 1 mg/kg ulterior. Nou-nascutul primeste imediat dupa nastere ( la maxim 12 orE) suspensie de AZT 20 mg/kg/zi la intervale de 6 ore, timp de 6 saptamani.
Desi riscul infectiei cu HIV prin expunere profesionala nu este foarte mare(aproximativ 0,4%) si depinde de tipul acesteia, profilaxia post-expunere se impune. Dintre umori, numai sangele s-a demonstrat implicat( si culturile de celule infectate viral in laboratoarE). Transmiterea depinde de localizarea leziunii ( este mai redusa pentru expunerile de la nivelul mucoaselor(0,1%) , depinde de profunzimea leziunii si de prezenta vizibila a sangelui; recoltarile si tratamentele i.v. sunt cele mai riscante si sarcina virala inalta din stadiul final de AIDS.
Pe baza acestor date se recomanda pentru expuneri percutane chimioprofilaxie cu 3 antivirale cu incepere imediat dupa expunere(la 1-2 orE) astfel : AZT 200 mg de 3 ori pe zi, lamivudina (3TC) 150 mg de 2 ori pe zi si indinavir 800 mg de 3 ori pe zi. Monitorizarea serologica este obligatorie si se face la realizarea`acidentului , la 6 si 12 saptamani si la 6 luni.

















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai