mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Planning familial
Index » Sanatatea familiei » Planning familial
» Reproducerea

Reproducerea


Share



Reproducerea Conceptia are loc atunci cand doua celule fuzioneaza pentru a incepe o noua ata.

Cuprins:

Actul sexual

FecundaŢia

Metode de îmbunătăţire a concepţiei

Infertilitatea (sterilitatea)

Teste pentru stabilirea sterilităţii

Tratamentul sterilităţii

Tehnici noi de fecundare (sau fertilizare)


Actul sexual

sus sus
Ejacularea
Sperma are de parcurs mai mult de 0,3 m înainte de a ajunge în vaginul femeii. Aşa cum este arătat în desenul de mai jos, la ejaculare, contracţiile musculare din testicule (a), epididim (b) şi de-a lungul vasului deferent (c) împing sperma spre penis. în drumul lor, spermatozoizii se amestecă cu lichidul seminal secretat de veziculele seminale (d) şi postată (e). Produsul rezultat este împins prin uretră (f) în vaginul femeii.
Producerea de spermatozoizi are loc în interiorul testiculelor cu o rată zilnică de câteva milioane. în timpul dezvoltării, ei sunt depozitaţi în epididim. Spermatozoidul este minuscul, vizibil doar Ja microscoape puternice şi necesită 60-72 de zile pentru maturizare. în schimb, la femeie, în mod normal se produce lunar un singur ovul matur.

CONCEPŢIA
Desenul de mai jos prezintă cele opt etape prin care trec spermatozoizii masculini, de la ejaculare până la fecundarea oului sau ovulului feminin.
1. Pe parcursul celor două săptămâni de dinaintea ovulaţiei, în ovar se maturează un număr de foliculi ovarieni. Cu o săptămînă înainte de ovulaţie, unul îşi accelerează dintr-o dată creşterea.
2. Ovulaţia are loc când ovulul matur se expulsează din foliculul său. Contracţiile musculare îl împing prin tubul Fallop. Dacă în decurs de 24-48 de ore nu este fecundat, ovulul se degenerează.
3. în timpul actului sexual, bărbatul ejaculează în vaginul femeii circa 400 de milioane de spermatozoizi. Dintre aceştia, numai unul va fecunda ovulul. Spermatozoizii se deplasează rapid, ajutaţi de spasmele musculare şi este posibil să străbată 2,5 cm în 8 minute.
4. Sperma ajunge la cervix. Lichidul seminal a fost lichefiat, şi aproximativ jumătate din spermatozoizii iniţiali au murit în condiţiile acide ale vaginului. Spermatozoizii rămaşi traversează mucoasa cervicală (a colului). Mucoasa vaginală. în mod normal o barieră pentru spermatozoizi, în momentul ovulaţiei ea este penetrată cu uşurinţă.

5. Spermatozoizii ajung în partea de sus a uterului. Rămân doar câteva mii din numărul iniţial şi necesită mai puţin de o oră să ajungă aici. Cam jumătate din ei se îndreaptă spre tubul Fallop greşit.
6. Spermatozoizii rămaşi înoată în capătul tubului Fallop care conţine ovulul feminin matur. în condiţii favorabile, spermatozoizii pot supravieţui aici pînă Ia 72 de ore. S-ar putea ca ovulaţia să nu fi avut Ioc şi atunci spermatozoizii aşteaptă sosirea unui nou ovul dezvoltat.
7. Câteva sute de spermatozoizi călătoresc de-a lungul întregului tub Fallop până la ovul. Enzimele eliberate de capetele spermatozoizilor distrug peretele extern al ovulului.
8. Un spermatozoid masculin penetrează ovulul şi are loc fecun-daţia. Pereţii celulei se întăresc imediat, prevenind intrarea altor spermatozoizi. Nucleele celor două celule se unesc şi se concepe o nouă viaţă umană.

Drumul spermatozoizilor de la ejaculare până la concepţie
1. Foliculi ovarieni maturi
2. Ovulaţia
3. Ejacularea spermei în vagin
4. Sosirea spermatozoizilor la cervix.
5. Spermatozoizii ajung în uter.
6. Spermatozoizii intră în tubul Fallop
7. Drumul spermatozoizilor spre ovul.
8. Are loc lecundaţia.

FecundaŢia

sus sus
Fecundata, implantarea (fixarea) şi dezvoltarea embrionului în primele stadii.
1. Feciindaţia
2. Prima diviziune celulară (ziua întâi)
3. Stadiul de morulă (ziua a 4-a)
4. Stadiul de blastoclst (ziua a 7-a) când continuă fixarea (implantarea)
5. Diferenţierea celulelor Interne (ziua a 10a) -în acest stadiu se asigură hrănirea oului prin difuziune din uter la nivelul microvililor corionici
6. Embrionul este înconjurat de sacul embrionar (ziua a 15-a)
7. Se dezvoltă cordonul ombilical (buricul) - (ziua a 20a)
8. Embrionul în ziua a 25-a

Fertilizarea ovulului are loc în interiorul trompelor uterine ("tuburile Fallop"), chiar din prima zi, când acesta este "fixat" aici. Chiar dacă ajung peste 100.000 spermatozoizi, sau sub 100, doar unul singur reuşeşte să străbată - prin secreţia de enzime proprii -peretele ovulului. Fusul nuclear (vezi fig. 1.) deja format şi peretele ovulului se îngroaşă, se întăresc, prevenind astfel pătrunderea altor spermatozoizi. Imediat după fertilizare, ovulul începe să se dividă (2) mai întâi în două, apoi în 4 celule etc; prima diviziune durează aprox. 24 h. Diviziunile următoare durează mai puţin fimp. Grupul de celule noi formate are un aspect de mură şi se numeşte morulă (3) şi în acest stadiu, ovulul se pregăteşte să pătrundă în cavitatea uterină.
Morulă este ajutată de lichidul uterin, celulele din interiorul ei se vor separa şi se vor grupa într-un anumit loc, lăsând un spaţiu liber în interior. Celulele din exterior se turtesc, formând un perete celular - trofoblast, iar restul celulelor se aglomerează într-un punct - blas-tocistul (4). Din acestea se vor dezvolta punga cu lichidul amniotic, placenta şi fătul.

Cam din a 7-a zi, proeminenţele numite "microvilii corionici" vor forma trofoblastul, care se fixează în peretele uterin (endometru); embrionul îşi va continua diferenţierea celulelor (5-8), ca un proces vital de dezvoltare. Aparent ar fi posibile unele repercusiuni (de exemplu, creşterea exagerată a unui organ din corp), ceea ce ar putea produce pierderea unei singure celule.
Implantarea în uter stabileşte hrănirea embrionului, care este un proces foarte important. După aproximativ 18 zile, sistemul nervos începe să se formeze şi se va dezvolta până după naştere.
Până la sfârşitul primei luni, embrionul are mărimea unui bob de tapioca, având milioane de celule adoptate la funcţii specifice; se va forma şi inima, dar, este o structură primitivă. Embrionul este deja de 10.000 de ori mai mare decât ovulul iniţial.

METODE DE FECUNDARE MULTIPLA
De când s-au descoperit medicamente care stimulează fertilitatea (fecundaţia), au avut loc şi naşteri multiple. Medicamentele stimulează creşterea foliculilor (de Graaf) şi eliberarea mai multor ovule din ovar, obţinăndu-se astfel tripleţi, cvadrupleţi (4 embrioni), cvintupleţi (5 embrioni), pot apare din 3,4, 5 ovule, cu 3,4,5 placente şi 3, 4,5 saci amniotici. Există şi cazul separării unui ovul - la gemenii identic sau la tripleţi.
Cvadrupleţii, pot apare ca rezultat a 2 ovule separate, sau 2 ovule simple şi unul separat. împărţirea placentei depinde de separarea ovulului; în rare cazuri, când uterul se dilată până la capacitatea lui maximă, are loc împărţirea aceluiaşi sac amniotic.
Gemenii identici (monozigoţi) - sunt rezultatul separării unui ovul imediat după fecundare. (Gemenii siamezi sunt produsul unei separări incomplete a ovulelor din anumite motive.) Gemenii se dezvoltă în saci amniotici separaţi, deşi au aceeaşi placentă, deci aceeaşi grupă sanguină, precum şi aceeaşi structură genetică, acelaşi sex, cu trăsături foarte asemănătoare.
Gemenii diferiţi (bizigoţi) - sunt rezultatul fecundării a 2 ovule cu 2 spermatozoizi; ei pot avea sau nu acelaşi sex şi grupă sanguină, având trăsături foarte asemănătoare cu alţi fraţi (născuţi anterior). Naşterile multiple se moştenesc pe linie maternă, mai mult decât paternă.

Metode de îmbunătăţire a concepţiei

sus sus
CALENDARUL ACTULUI SEXUAL
Şansele de concepţie a fătului pot fi îmbunătăţite prin concentrarea actului sexual în perioada fertilă a femeii (ovulaţia). Dacă graficul (tabelul) pe care ea îl face lunar, îi arată un ciclu menstrual regulat de 28 zile, perioada fertilă va fi între zilele 11-16 (în general, dar nu este o regulă fixă). Dacă ciclul este neregulat - între 27 şi 35 zile, atunci şansa de a rămâne însărcinată creşte dacă, începând cu ziua a 13-a a ciclului, la fiecare cinci zile, va exista contact sexual între cei doi membri ai cuplului. (Cantitatea de spermă a bărbatului va fi redusă, epuizată, dacă relaţia sexuală are loc în toate zilele de ovulaţie ale femeii.)
TRATAREA INFECŢIILOR
La un avort, cervixul (colul uterin) este adesea afectat. Cauza este uneori necunoscută, dar poate fi o boală venerică, o infecţie, prezenţa unor corpi străini - tampoane uitate, anticoncepţionale etc. Tratamentul include uneori antibiotice sau chiuretajul. (Cervixul poate fi şi cauterizat în alte situaţii, distrugând astfel ţesuturile infectate.) Orice infecţie poate reduce fertilitatea femeii (mai ales). Riscul împrăştierii infecţiei poate limita tehnicile investigatorii.

TEHNICILE ACTULUI SEXUAL Penetrarea adâncă, profundă
Uneori infertilitatea este produsă datorită contactului redus dintre ovul şi spermatozoid. Dacă intervine obezitatea, este recomandat ca femeia să ridice picioarele până la umerii bărbatului, sprijinindu-se de ei, şi prin contracţia feselor, penetrarea este mai adâncă (deşi uneori poziţia poate produce durere femeii). Dacă există probleme vagi-nale (vagin prea îngust, prea mic etc.) după tratarea acestora, femeia stă deasupra bărbatului, cu genunchii îndoiţi, el stă întins pe spate, şi astfel, femeia controlează penetrarea.
Uter retrovers (întors)
La aproximativ 10% dintre femei, uterul este întors spre spate, iar cervixul spre faţă, astfel că poziţiile clasice pot fi dezavantajoase, lipsind contactul spermatozoid-ovul. Există totuşi femei care rămân gravide chiar şi cu acest defect; în cazul în care sarcina nu se produce, se recomandă poziţia "prin spate" - femeia fiind întinsă sau în genunchi. în poziţia întinsă e posibil să se producă o "baie" a cervi-xului cu lichid spermatic, dar prezintă dezavantajul apariţiei unei cis-tite - dacă penisul va irita vaginul femeii sau îl va lovi prea tare.

Alternativ, femeia poate sta şi în genunchi după poziţia întins.
La orice femeie, fecundaţia se va îmbunătăţi dacă ea rămâne aşa, deci nu se spală cel puţin 30 de min. după terminarea actului sexual. Se pare că a doua jumătate din lichidul ejaculat de bărbat - care provine din veziculele seminale - ar dilua (distruge) sperma (şi numărul de spermatozoizi), în timp ce prima jumătate care provine de la prostată, ar proteja-o. Deci, un cuplu dacă vrea să mărească şansele de a avea copii, trebuie să ştie că este bine ca bărbatul să retragă penisul din vagin după prima parte a lichidului ejaculat. (Este bine să existe şi o abstinenţă a cuplului de cel puţin 48 ore după un contact sexual.)

ÎMBUNĂTĂŢIREA PROCESULUI DE RECEPŢIONARE
A SPERMATOZOIZILOR
Toate noutăţile şi invenţiile (unguente, metode mecanice) s-au dovedit a fi utile în îmbunătăţirea recepţionării spermei (şi spermatozoizilor) de către organele genitale ale femeii.
Dilatarea vaginului - cu diferite obiecte (baghete) din sticlă sau cu degetele, ajută în cazurile de vagin îngust, făcând astfel posibilă penetrarea.
Folosind irigatorul se poate schimba reacţia (pH-ul) mucusului cervical, care poate face viabilă sperma; femeia stă şezând în baie şi foloseşte irigatorul pentru partea exterioară a vaginului; se foloseşte apă caldă şi bicarbonat; această metodă se foloseşte numai la sfatul medicului - dacă testul făcut după actul sexual este potrivit pentru aceasta.

Aciditatea vaginală face ca sperma să ajunece spre cervixul uterin -după cum se arată în ultimele cercetări. în general, vaginul prezintă o aciditate proprie, dar în unele cazuri se recomandă un unguent pentru a se asigura un pH acid ridicat. Unguentul se aplică cu o zi înainte de contactul sexual, asigurând astfel o aciditate ridicată.
Hormonii sintetici - se recomandă uneori, ştiut fiind faptul că receptivitatea cervixului faţă de spermă depinde foarte mult de balanţa hormonală. Lipsa estrogenului, de exemplu, îl va face slab receptiv, de aceea se recomandă cu 4-5 zile înainte de ovulaţie un estrogen sintetic, care măreşte receptivitatea cervixului.

Infertilitatea (sterilitatea)

sus sus
Un "indicator al fertilităţii" unui cuplu îl reprezintă capacitatea acestuia de a avea un copil după un an sau mai mulţi, fără anticoncepţionale. S-a estimat că din aproximativ 100 cupluri 10 nu pot avea copii, 15 cupluri au mai puţini, decât îşi doresc, deci un sfert din cupluri sunt sub limita normală de fertilitate.
Cauzele infertilităţii unui cuplu se pot datora unuia sau ambilor parteneri: femeia în 50-55% din cazuri, bărbaţii în 30-35% şi ambii în 15% din cazuri.
Cea mai comună cauză a sterilităţii o reprezintă incapacitatea de a ovula, datorată în mare parte dezechilibrului hormonal, dar şi stresului emoţional sau altor factori psihologici.
Dezechilibrul hormonal poate împiedica ovulul fecundat să se implanteze în endometru (peretele uterin), în timp ce stresul emoţional poate provoca spasme, contracţii în trompe, împiedicând astfel transportul (drumul) ovulului.

Alte cauze sunt legate de secreţiile cervicale şi vaginale, care pot fi inadecvate transportului de spermă şi spermatozoizi, putând chiar să-i distrugă (cauze legate de dezechilibrul hormonal).
Al treilea grup de cauze includ factorii congenitali - himenul sau vaginul sunt prea strâmte şi nu pot fi penetrate sau malformaţii ale aparatului genital ca: unirea labiilor mici, un vagin septat sau chiar absent, uterul împărţit în 2 părţi sau lipsa uterului şi a cervixului.
0 altă cauză posibila a sterilităţii poate fi uterul retrovers, când sperma nu poate urma drumul normal, deci spermatozoizii nu ajung la ovul.
Există şi cazuri de sterilitate datorită unor "dezordini" ale organelor sexuale, ca: boli venerice, cistite, fibroame, polipi, chisturi sau cancer, expuneri îndelungate la radiaţii (solare sau nu); toate aceste tulburări şi infecţii afectează ovarele sau blochează trompele (le infunda).

Teste pentru stabilirea sterilităţii

sus sus
INVESTIGAŢII
fn general, acestea sunt destul de simple, dar la cererea femeii, doctorul poate face investigaţii şi tratamente mai complicate.
Testul post-coital (după contactul sexual) se face la 6-18 ore, de preferinţă în ziua ovulaţiei. Se ia o probă de mucus cervical şi se studiază microscopic, atăt cantitativ, cât şi calitativ, sperma prezentă în acest mucus. Ambele depind de "materialul" original ejaculat de bărbat şi de mucusul cervical al femeii. în general, la ovulaţie mucusul recepţionează mai uşor spermatozoizii, dar un dezechilibru hormonal produce modificări ale procentului de "recepţionare" a spermatozoizilor. Sterilitatea poate fi şi cauza incompatibilităţii dintre mucusul cervical şi sperma ejaculată.
Influenţa pozitivă a hormonilor asupra uterului poate fi testată prin dilatarea şi chiuretarea (curăţirea lui), având ca rezultat dilatarea cervixului uterin şi deci, pătrunderea mai uşoară a spermatozoizilor şi creşterea fertilităţii.
Salpingografia se bazează pe razele X care străbat uterul şi trompele (lui Fallope), arătând interiorul lor cu ajutorul unei soluţii colorate (solubile în apă sau nu). Se face înainte de ovulaţie pentru a nu distruge ovulul. Uneori procedura ajută, colorantul aderă de peretele uterin, se poate observa permeabilitatea trompei şi este posibil să urmeze o sarcină după.

Insuflarea cu gaz (CO?) în trompe poate produce desfundarea lor; dar se consideră o metodă demodată şi nu se obţin alte informaţii asupra trompelor.
Uteroscopia - se bazează pe introducerea unui periscop prin vagin în uter, observându-se astfel, interiorul uterului.
Laparoscopia - oferă o imagine exterioară foarte bună a uterului, trompelor, ovarelor fără o incizie abdominală mare. Se insuflă dioxid de carbon (CO?) printr-un ac perforat, în cavitatea abdominală, realizându-se astfel distensia (dilatarea) acesteia, ceea ce permite o vedere clară a organelor sexuale şi aparatului genital; laparoscopul seva introduce printr-o mică incizie în cavitatea abdominală.
în cazul unui test pentru detectarea sterilităţii sunt implicaţi o serie de specialişti - vezi schema din stânga .
a) Medicul obstetrician-ginecolog - specializat în investigarea şi operarea organelor genitale;
b) Ginecologul - specializat în tratarea nechirurgicală;
c) Histologul care analizează ţesuturile simple, recoltate de obste-trician din ovare sau uter;
d) Radiologul care interpretează filmele făcute cu radiaţii X, ca de exemplu, asupra trompelor;

e) Endocrinologul care urmăreşte deranjamentele de hormoni;
f) Biochimistul arată endocrinologului nivelul precis al hormonilor;
g) Psihiatrul care contribuie la depăşirea barierelor psihologice legate de sarcină;
h) Geneticianul - - arată riscurile moştenirii unor anormalităţi şi stabileşte dacă sarcina poate fi dusă până la capăt;
i) Urologul - arată dereglările care apar pe tractul urinar;
j) Andrologul - specializat în investigarea aparatului de reproducere masculin.

STERILITATEA LA BĂRBAT
- este de 2 tipuri: când nu există ejaculare - adică bărbatul este impotent şi când mobilitatea şi concentraţia spermatozoizilor din spermă sunt reduse.
Concentraţia spermei - depinde nu numai de producţia de spermatozoizi, dar şi de cantitatea de lichid seminal. Ambele caracteristici - o cantitate prea mică sau prea mare de spermatozoizi şi lichid seminal poate fi nefavorabilă dezvoltării unei sarcini. O cantitate mică nu va putea fi un tampon între spermă şi aciditatea lichidului vaginal (nu va putea neutraliza pH-ul acid din vagin). O cantitate prea mare va dilua lichidul seminal prea mult şi va ieşi din vagin. Cu cât numărul de spermatozoizi anormali formaţi este mai mare, cu atât scade probabilitatea fertilităţii la bărbatul respectiv.
Deplasarea spermatozoizilor - indică durata vieţii lor, ceea ce este foarte important, ştiut fiind faptul că este nevoie de timp până la fecundarea ovulului. Din motive neînţelese încă, spermatozoizii trebuie să reziste câteva ore sau zile în tractul genital feminin, înainte de-a fecunda ovulul.

Cauzele apariţiei unor spermatozoizi slabi, anormali, ar putea fi: căldura prea puternică în jurul testiculelor, îmbrăcămintea prea strânsă, obezitatea, condiţiile de muncă, starea de sănătate slabă, hrana inadecvată, lipsa mişcărilor fizice, prea mult alcool, tutun etc, stresul şi emoţiile puternice sau abstinenţa prelungită pot fi factori nocivi asupra dezvoltării normale de spermatozoizi.
Pot exista şi defecte din naştere (se fac testări înainte de pubertate), boli ale copilăriei, sau alte afecţiuni (de ex. oreionul apărut aproape de vârsta adultă, nu în copilărie) care pot produce sterilitatea bărbatului.

Tratamentul sterilităţii

sus sus
MEDICAMENTE CARE STIMULEAZĂ FERTILITATEA
în ultimii ani au fost eficiente următoarele medicamente:
Clomifen (Clomiphene) este primul medicament administrat dacă există suspiciuni în ceea ce priveşte ovulaţia. Modul în care funcţionează în organism este neclar (de fapt, a fost testat ca medicament anticoncepţional şi apoi s-a observat că are efect invers). Femeia are nevoie - probabil - de 5 tablete luate în timpul unui ciclu menstrual, producându-se astfel o ovulaţie de aprox. 10 zile (mai puţin de 2 săptămâni). Dacă nu rămâne însărcinată, se încearcă clin nou în a doua lună, în a treia etc, peste 6 cure - cu intervale între ele. Este eficient în 30% din cazuri şi are ca efect expulzarea în timp optim a ovulului din ovar (se pot obţine şi gemeni - 7% din cazuri). Medicamentul are ca efecte secundare formarea chistului ovarian sau poate fi dăunător în unele cazuri, deoarece nu toate femeile îl suporta.
Pergonal - este un medicament controversat. Este un extract de FSH şi LH (liormoni produşi de hipofiză) obţinut de la femei la menopauză. (FSH şi LH stimulează ovarele ca să producă estrogen şi progesteron - 2 hormoni care pregătesc mucoasa uterină pentru sarcină). Se administrează sub formă de injecţii, sub observaţie directă în spital.

Ar trebui să se elimine un singur ovul, cel mult două; dacă se administrează o cantitate greşită, se elimină sau prea multe ovule, sau nici unul. Ca efect secundar, poate produce sarcini multiple, afectând atât mama, cât şi fătul.
Factorii produşi de hipotalamus - se produc la baza creierului şi stimulează glanda pituitară să producă FSH şi LH (FSH = hormon foliculo-stimulant, LH = hormon luteinizant). Aceşti hormoni hipofizari se produc şi pe cale sintetică şi au fost eficienţi în cazul sterilităţii produse din lipsa lor.
Medicamentele anti-spasmolitice nu susţin (nu ajută) ovulaţia, ele se administrează pur şi simplu pentru a exista ovulul cu destinaţia lui, prevenind spasmele (contracţiile trompelor), care pot bloca transportul ovulului - la unele femei.

OPERAŢII CHIRURGICALE CE POT AJUTA
FECUNDATIA (ŞI DECI, FERTILITATEA)
Există multe cazuri de sterilitate în care este nevoie de o operaţie chirurgicală, remediindu-se astfel, defecţiunile aparatului genital.
Se fac operaţii pe vulvă, care includ separarea labiilor - dacă acestea sunt unite, eliminarea chisturilor, sau abceselor (pungi cu puroi) formate. Dacă himenul este prea gros, rigid, se produce deflorarea pe cale chirurgicală, apoi se "coase" la loc. Un vagin prea îngust se poate lărgi, apoi se "căptuşeşte" cu un strat de piele grefată (se foloseşte o piele la fel de sensibila pentru transplant). Uneori vaginul poate fi separat printr-un perete longitudinal în două părţi - şi în acest caz se intervine chirurgical.
Dacă cervixul este rupt, se ajustează prin chirurgia plastică - în cazul avorturilor prea dese; între 14-28 săptămâni se coase preventiv. Dilatarea poate ajuta trecerea spermatozoizilor.
La uterul retrovers se montează un plastic special sau se scurtează ligamentele care ţin uterul. Fibroamele care apar pe uter, se pot opera, la fel şi peretele ce separă uterul în 2 părţi.

Trompele pot fi curăţate când sunt înfundate (datorită unor infecţii cronice); există nişte "coji" (sau resturi) ale trompelor spre terminalul ovarian, care pot fi îndepărtate; dacă terminaţia trompelor spre uter este blocată, se poate îndepărta blocajul chirurgical, "reaşezând" capătul mai scurt al trompei lângă uter.
Uneori, trompele sunt intacte, dar prezintă nişte benzi de ţesut care le împiedică să capteze ovulul din ovar; aceste benzi pot fi îndepărtate (tăiate).
Făcând o incizie în ovar, se permite expulzarea ovulului - dacă c- Unificarea trompei ovarul este blocat cu un chist; dacă se elimină şi alte chisturi, este scurtate posibil să apară o sarcină; cam o treime din toate operaţiile ginecologice sunt pentru eliminarea chisturilor ovariene.

INSEMINAREA (ÎNSĂMÂNŢAREA) ARTIFICIALĂ Constă în transferul artificial al lichidului seminal în cervixul uterin, folosind o seringă şi un tub; se practică în a 3-a sau a 4-a zi de ovulaţie şi după aceea femeia stă întinsă 1/2 oră; se foloseşte în cazul împiedicării relaţiei sexuale normale dintre parteneri, din cauze fizice şi fiziologice. (De exemplu, când nu are loc ejacularea sau când sperma este în cantitate redusă sau când lichidul cervical nu se potriveşte (distruge) cu spermatozoizii. Operaţia se poate efectua în spital sau acasă - cu echipament special. Se poate folosi şi sperma de Ia un donator anonim, dacă partenerul este steril sau posedă vreo boală cromozomială ereditară; în acest caz, se alege donatorul în mod foarte atent, să se asemene cu partenerul şi să nu fie bolnav. Copiii concepuţi prin însămânţare artificială se dezvoltă exact la fel ca şi cei concepuţi normal.

PSIHOTERAPIA
Este necesară în cazul cuplurilor cu diferite probleme psihice, depresii nervoase, emoţii şi stres puternic etc. care dau nesiguranţă, tristeţe, tensiuni nervoase. Pe lângă psihoterapie, s-au dovedit eficiente şi alte forme de consiliere.

Tehnici noi de fecundare (sau fertilizare)

sus sus
Au apărut în ultimii ani, chiar dacă majoritatea dintre ele sunt încă experimentale. Cele care implică donaţii de spermă congelată, ovule sau embrioni, foarte importante pentru ingineria genetică, au urmări sociale şi morale, iar anumite cercetări reprezintă subiectul unor restricţii legale. Majoritatea tehnicilor noi se bazează pe ultrasunete, detectându-se astfel procesul de ovulaţie; se pot administra şi medicamente care produc mai multe ovule în acelaşi timp şi de către acelaşi ovar. Dar, succesul acestor metode nu este foarte ridicat, în plus, preţul crescut şi complexitatea metodei descurajează foarte mult cuplurile. Efectul îndelungat al medicamentelor care stimulează fecundaţia, folosirea spermei congelate, sau fecundaţia "în eprubetă" nu sunt foarte sigure. Riscul unor sarcini multiple trebuie urmărit îndeaproape; în toate etapele, femeile trebuie să fie cât mai bine informate şi să consulte cât mai multe materiale la fiecare implant de ovul sau embrion.

Dacă sperma bărbatului este prea diluată şi are viabilitate redusă, se poate concentra prin centrifugare sperma activă, viabilă, care se injectează direct în cavitatea abdominală a femeii, în perioada de ovulaţie, tehnică numită "însămânţarea Intraperitoneală Directă" (D1P1); alternativ, se amestecă ovulul şi spermatozoizii şi se injectează în trompe prin tehnica numită "Transferul intrafalopian de gameţi" (G1FT), sau în spaţiul din spatele uterului - tehnica se numeşte "Transferul peritoneal de ovul şi spermatozoizi" (POST). Aceste metode se pot folosi numai dacă trompele sunt intacte.
Fecundarea în vitro (TVF) - se face la femeile cu trompele înfundate, dar care nu au alte probleme de sănătate. Se foloseşte şi în cazul incompatibilităţii dintre mucusul cervical şi spermă sau dacă viabilitatea spermei este redusă. Dar această metodă este prea scumpă, nu poate fi folosită de oricine şi se bazează pe: inducerea ovulaţiei (cu Pergonal); colectarea ovulului rezultat cu laparoscopul, amestecul ovulului cu spermatozoizii într-o soluţie nutritivă în laborator şi, în sfârşit, transferul uneia sau mai multor celule embrionare în uter. Embrionii care nu sunt necesari (în plus), se pot congela şi se pot folosi în cazul altui transfer.

Metoda nu este foarte eficientă, deoarece este foarte complexă, pot exista probleme cu perioada de ovulaţie, fecundarea ovulului şi dezvoltarea embrionului în laborator, ca şi cu inducerea lor în condiţii corecte pentru implantare în uter etc.
Donarea de: spermatozoizi, ovule sau embrioni, după tehnicile descrise mai sus, pot face dintr-o femeie o "mamă surogat" - o femeie care poate naşte un copil în locul alteia sterilă; sau o femeie poate naşte un copil conceput ca rezultat al fecundării ovulului altei femei de către spermatozoizii partenerului său.


Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2021 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor

  Sectiuni Sanatatea familiei:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai