Pentru adolescent, studiul constituie activitatea precumpanitoare, iar lumul si calitatea muncii sale sunt nu numai abile cu ale muncii adultului, ci contin si elemente care o fac deseori mai grea. Este rba aici de componenta emotionala legata de succesul la invatatura, de eventuala teama in fata esecului, de increderea in fortele proprii s.a.m.d.
Parintii care urmaresc, cu atentie si grija pentru viitorul copilului lor, felul in care acesta se pregateste, se marginesc uneori ta simpla evaluare a lumului muncii, masurat cu ajutorul ceasornicului. O astfel de atitudine, fireste de preferat dezinteresului total, totusi nu poate fi satisfacatoare. Mai e neie sa se tina seama ca rezultatele la invatatura sunt in functie si de parametrul a€˛calitatea muncii\". Pe langa un randament sporit la studiu, o buna tehnica a muncii cu mintea realizeaza economie de timp, economie de efort si menajarea scoartei cerebrale, deci o crutare a partii celei mai nobile a sistemului ners, prima supusa solicitarilor.
De aceea, pentru a incercara definim atitudinea potrivita, ni se pare de dorit deplasarea de la parintele ' a€˛jandarm\", spre parintele ' a€˛antrenor\". Se stie ca in sport, marile performante, departe de a fi numai rezultatul insusirilor naturale si ale muncii de pregatire a sportivului m cauza, reflecta competenta, talentul si perseverenta unui antrenor, care cunoaste ca nimeni altul calitatile si defectele elevului sau si a inarmeaza cu toate secretele tehnicii sportului respectiv.
Daca am castigat adeziunea cititorului in faarea tezei parintelui-antrenor, sa enumeram si cateva jaloane ale tehnicii muncii cu creierul, in folosul performantei ravnite, adica a succesului la invatatura. Prin succes la invatatura tinem sa subliniem, din nou, ca nu intelegem pur si simplu obtinerea notei mari, privita ca un scop 1h sine, ci dobandirea acelui grad inalt de pregatire multilaterala care va permite viitorului adult sa se afirme ca un om format in mod armonios, capabil sa-si stapaneasca la perfectie profesia, sa desfasoare o activitate creatoare si nu una de rutina.
Prin urmare, in etapa adolescentei, cand studiul s-a complicat intr-o astfel de masura incat nu se mai poate a cu ceea ce reprezenta el in clasele mici, cel care invata are neie sa stie cat mai bine cinci lucruri, si anume: sa asculte, sa citeasca, sa se documenteze, sa vada si sa reflecteze. Ce inseamna fiecare dintre acestea?
1. A sti sa asculti presupune:
' La lectie sau la curs sa fii bine echipat cu tot ceea ce trebuie pentru a scrie usor, repede, citet si durabil. Conteaza orice amanunt: un stilou care sa alunece usor si repede pe hartie, .plinul\'\" de cerneala asigurat, creioane ascutite din vreme, caiete suficiente, bine clasate pe materii etc.
' Sa iei notite in mod creator, sa nu te multumesti cu o inregistrare mecanica a cuvintelor profesorului. Aceasta presupune a urmari si a prinde pe hartie esentialul, fiindca oricum notitele nu pot fi stenograma.
' Notitele bune au un caracter foarte personal, ele nu pot fi cu adevarat utile decat celui care le-a luat. Cine a lipsit la o lectie va fi mai castigat, in loc sa transcrie notitele altuia, daca-I va ruga pe colegul sau sa-i redea el lectia, cu caietul in fata, si sa-si faca singur insemnari.
' La luarea notitelor ajuta nu numai formarea unei viteze satisfacatoare a scrisului, ci si un sistem practic.
economic, de prescurtari. Numai ca trebuie avut grija sa se inteleaga si mai tarziu ce semnificatie are fiecare prescurtare.
' Cand caietul de notite a ajuns la sfarsit, e bine sa fie pus la punct, cu titluri si sublinieri, ini numerotate si la de materii. in felul acesta el ramane ca un pretios izr documentar, eventual pentru mai multa vreme.
2. A sti sa citesti presupune:
' Sa stii sa-ti organizezi conditii de confort in vederea lecturii: liniste, evitarea intreruperilor intempestive, lumina suficienta din stanga etc. Pentru menajarea ochilor si usurinta lecturii se recomanda a inclina sectiunea in asa fel incat sa stea perpendicular pe directia vederii.
' Pentru buna asimilare a materialului citit conteaza mult calmul. Cititul fri mare graba, sub amenintarea termenului prea apropiat, nu da aceleasi rezultate. De aceea, se impune un antccalcul al orelor necesare cititului, raportat la numarul de ini si dimensiunile acestora.
' Lectura se considera incheiata numai daca s-a format convingerea ca intregul continut a fost bine inteles.
' Valorificarea celor citite se bazeaza deseori pe o tehnica ' foarte personala ' de intocmirea fiselor, rezumatelor, conspectelor. Atentie la doua greseli principale: insemnarea in exces, fara discernamant, a tot ceea ce a fost citit si lipsa de claritate a insemnarilor.
3. A sti sa te documentezi presupune;
' A sti sa-ti alegi bibliografia, deseori necesara completarii cunostintelor primite la lectie sau continute in manual la obiectul respectiv.
' A sti sa clasezi in ordinea importantei materialelor bibliografice, pentru a aborda consultarea lor in aceeasi ordine.
' A sti sa retii cele citite, sub forma de insemnari, fise, ele, scheme, extrase, rezumate etc.
4. A sti sa presupune:
' A sti sa te concentrezi si sa deschizi bine ochii la demonstratii si la lucrarile practice, la prezentarile de materiale vizuale, pentru a observa si a retine tot ceea ce este necesar si util in pregatire.
' A sti sa urmaresti in acelasi stil emisiunile de televiziune care pot sa aduca o contributie la perfectionarea pregatirii
5. A sti sa reflectezi presupune:
' A sti sa-ti faci bilantul cunostintelor acumulate, clasandu-le in minte dupa valoarea si utilitatea lor.
' A fi capabil sa apreciezi autocritic, la capatul efortului, ce stii bine. ce stii mai putin bine si ce nu stii inca deloc, apoi sa chibzuiesti la cele mai inteligente masuri pentru a pune totul in ordine.
' A sti sa meditezi asupra cunostintelor noi acumulate si a culege roadele meditatiei, sub forma ideilor noi care deseori tasnesc spontan cu acest prilej si care trebuie notate imediat, cu -grija, ca sa nu se piarda. Valorificate inteligent, aceste idei r face in fata profesorului dovada insusirii creatoare, personale ' opusa memorizarii mecanice, tocilaresti ' a materiei predate.
Am mai avea de facut parintelui-antrenor o recomandare in legatura cu un fenomen pe care adolescentul il exprima deseori prin urmatoarele cuvinte:
' Cel mai greu e pana ma apuc de lucru. Pe urma
Aici nu-i rba de comoditate, ci de o dificultate fireasca, aceea de a intra in ritm, de a invinge inertia organismului.
Cateodata, la intrarea intr-un nou
regim de efort, mai sustinut, organismul incearca sa se impotriveasca. Reactia lui spontana, fiziologica, se exprima in ceva care seamana a oboseala: toropeala, cascat, oftaturi, vagi dureri de cap. Aceasta slare nu trebuie sa insele, pentru ca nu e si nici n-ar avea cum sa lic o oboseala adevarata. Adolescentul (rcbuie ajutat sa o invinga, prin concentrarea inici si printr-o lehnica de acomodare ' care nu poale ti sablonizata. deoarece arc un caracter toarte personal.
