Forme clinice. Obezitatea poate imbraca un aspect generalizat, sau un aspect segmentar: tipul "android", in care tesutul adipos predomina la nivelul trunchiului si tipul "ginoid", cu o predominanta a tesutului adipos in jumatatea inferioara a corpului. Unele forme particulare de obezitate se intalnesc in cadrul sindroamelor genetice. De asemenea, obezitatea exista ca o manifestare secundara in cadrul mai multor boli si sindroame endocrine (sindrom Cushing, mixedem etc.).
Diagnostic pozitiv este relativ simplu, daca se ia in considerare aspectul somatic, rezultatul cantaririi si date ce rezulta din aplicarea formulelor. Diagnosticul formei clinice si cel al complicatiilor sunt de asemenea obligatorii. Obezitatea comuna se va delimita net de obezitatile secundare (edeme diverse, obezitatile endocrine, hipotiroidismul, insuficienta gonadica etc.) care vor fi tratate in functie de agentul cauzal.
Evolutie si complicatii. In evolutia obezitatii exista mai intai o faza "dinamica", caracterizata prin hiperfagie si lipogeneza accentuata. Urmeaza o faza "statica", in care se realizeaza o stabilizare ponderala; de fapt, in aceasta faza se instaleaza treptat numeroasele complicatii ale bolii.
Complicatii cardiovasculare sunt frecvente si importante. Hipertensiunea areteriala insoteste aproape invariabil obezitatea. Se apreciaza ca frecventa HTA in randul obezilor este de 50-90%. Prevalenta HTA este de aproximativ trei ori mai mare la supraponderali decat la normoponderali. Mecanismul prin care obezitatea contribuie la ridixcarea tensiunii arteriale nu este cu precizie cunoscut, dar un factor ar putea fi hiperinsulinismul, ce conduce la o reabsorbtie crescuta de sodiu. Indiferent de mecanism, reducerea greutatii la o persoana obeza conduce la scaderea valorilor tensionale, chiar fara micsorarea aportului de sodiu.
Ateroscleroza. Obezitatea pare sa favorizeze dezvoltarea aterosclerozei cu aproximativ 10 ani mai devreme, datorita unui cumul al factorilor de risc vascular (dislipidemia, reducerea efortului fizic, HTA etc.).
Insuficienta cardiaca este favorizata de efortul suplimentar imups inimii, modificarile hemodinamice induse in circulatia pulmonara si in circulatia sistemica, infiltrarea cu grasime a pericardului si miocardului etc.
Varicele membrelor inferioare sunt, de asemenea, frecvente la obezi; ele se complica cu tromboflebitele varicoase si cu tulburari trofice. Obezitatea reprezinta, de asemenea, un factor de risc pentru trombozele venoase profunde (in asociatie si cu alti factori de risC).
Complicatii metabolice. Diabetul zaharat de tip II (insulinodependenT) apare adeseori pe fond de obezitate, antre cele doua afectiuni fiind o stransa legatura. Un rol major il au hiperinsulinismul si insulinorezistenta. Acestea rezulta mai degraba dintr-o modificare a eliberarii de insulina de catre celula beta decat prin alterarea pragului la stimularea glucozica. Celula grasa marita este mai putin sensibila la actiunile antilipolitice si lipogenice ale insulinei. Un numar scazut de receptori insulinici contribuie la insulinorezistenta, dar aceasta este de regula mult mai importanta decat ar putea fi prezisa prin magnitudinea scaderii respective. Asadar, este de presupus existenta unui defect "postreceptor". Acest defect i n utilizarea glucozei apare, de asemenea, in alte tesuturi insulinosensibile, in particular muschiul. Ficatul raspunde s i el mai putin la insulina. Pe masura ce insulinorezistenta devine mai profunda, captarea glucozei de catre tesuturile periferice este alterata si eliberarea de glucoza a ficatului creste.
Hiperlipoproteinemiile si hiperuicemiile se asociaza, de asemenea, cu obezitatea si exista un model patologic al lipoproteinelor plasmatice la obezi. Aceasta se amnifesta in special printr-o concentratie joasa a HDL colesterolului, dar cu LDL colesterol crescut. Hipertrigliceridemia este frecventa, datorita faptului ca hiperinsulinemia si insulinorezistenta duc la o productie hepatica crescuta la trigliceride. Exista o puternica legatura intre greutatea corporala si nivelul acidului uric. In obezitate, clearance-ul uratului este scazut si productia de urat este crescuta. Deoarece HTA si DZ sunt de asemenea corelate cu valori crescute ale acidului uric, se poate spune ca exista o legatura multifactoriala intre hiperuricemie si obezitate.
Complicatii respiratorii. In obezitatile importante se produce o disfunctie ventilatorie de tip mixt (predominant restrictivA). Cu timpul se dezvolta un tablou de insuficienta respiratorie si eventual hipertensiune pulmonara. Un aspect particular este constituit de "sindromul Pickwik": obezitate, somnolenta, uneori convulsii, cianoza, policitemie secundara, insuficienta ventriculara dreapta. Sindromul de apnee in somn este de asemenea comun la multi obezi. Apneea poate fi obstructiva sau centrala.
Alte complicatii se realizeaza la nivelul aparatului osteo-articular, aparatului digestiv, aparatului genital (la femeI), sistemul neuropsihic. Asa, de pilda, pe masura ce severitatea obezitatii creste, modificarile degenerative osteo-articulare se accentueaza. Ele predomina la membrele inferioare si la coloana vertebrala. Litiaza biliara este si ea mai frecventa la obezi decat la normoponderali; calculii sunt predominat de colesterol. Anumite forme de cancer sunt mai des intalnite la obezi. De ex.: cancerul uterin, de san si al veziculei biliare la femei; cancerul de colon, rect si prostata la barbati. Obezitatea se asociaza frecvent cu probleme psihologice complexe, unele dintre ele avand importante consecinte socio-familiale.
Prognosticul depinde de gradul si vechimea obezitatii, la inceput, atat prognosticul vital, cat si cel functional si al capacitatii de munca pot fi relativ favorabile; cu timpul - pe masura aparitiei complicatiilor - prognosticul depinde de severitatea acestora si mai putin de obezitate. Obezitatea se asociaza cu o mortalitate crescuta. Efectul obezitatii cardiovasculare generale se realizeaza prin legatura cu alti factori de risc, cum ar fi HTA, diabetul si hiperlipoproteinemia. Totusi obezitatea are si o contributie independenta la cresterea mortalitatii, demonstrata de numeroase studii epidemiologice.
Tratament. Desi pare simplu la prima vedere, tratamentul eficient al obezitatii reprezinta practic, un deziderat greu de obtinut.
Tratamentul dietetic are rolul de baza. In esenta el consta in negativarea bilantului energetic prin administrarea unei ratii calorice reduse, dar care, pe cat posibil, sa nu provoace un dezechilibru nutritiv. Regimul va fi deci hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic, normoproteic, hiposodat. In dieta obezului va creste considerabil proportia legumelor si fructelor (cu un continut glucidic miC); acestea realizeaza mai usor senzatia de satietate, sunt bogate in vitamine si minerale. Este obligatoriu fractionarea meselor: 4-5 pe zi .
Copyright © 2008 - 2025 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
