Se mai numeste oxidul azotos (N2O), este un gaz anorganic incolor, inodor, mai greu decat aerul si care se conserva in butelii la 50 atm. Astazi este singurul anestezic gazos in uz. Se asociaza cu oxigenul in diverse proportii, in functie de scopul urmarit: ca analagezic, se administreaza 70% N2O + 30-40% O2 iar ca si anestezic general, 80% N20 + 20 % O2 sau 85% N20 + 20% O2 - in ultima situatie (rezulta 105%) administrarea se face sub presiune (baronarcozA). Oxigenul din molecula sa nu se desprinde, nu este inflamabil si nici explozibil. Este un anestezic slab, cu un MAC de 104, cu un coeficient de solubilitate sange-gaz scazut, de 0,47 ceea ce-i permite egalizarea rapida a presiunii partiale din tesuturi cu cea alveolara. Protoxidul de azot este un analgezic foarte puternic, apropiat de morfina; efectul este foarte rapid,
somnul este superficial si putin profund. Relaxarea musculaturii striate este absenta, muschii mimicii sunt contractati, dand
nastere la asa-numitul rizus sardonicus si de aceea se mai numeste si gazul ilariant. Se utilizeaza in combinatie cu alte anestezice cum ar fi halotanul. Asocierea cu N2O asigura o mai buna analgezie si reduce valoarea MAC-ului anestezicului halogenat. Se mai poate folosi pentru analgezie, in chirurgia dentara, pe masca nazala. A mai fost utilizat si pentru analgezia obstetricala, in proportie egala cu oxigenul.
Copyright © 2008 - 2025 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
