Anticoagulantele cumarinice impiedica sinteza hepatica ai factorilor coagularii dependenti de vitamina K, producandu-se, in timp, o scadere progresiva a concentratiei de protrombina, factor VII, IX si X. Pentru aceasta este nevoie de 5-7 zile, iar durata efectului anticoagulant este 2-10 zile dupa intreruperea tratamentului, timp necesar refacerii fiziologice de factori ai coagularii. Remanenta efectului este deosebit de importanta deoarece, in cazul anticoagulantelor cumarjnice, se contraindica sau se interzice asocierea cu multe alte medicamente (vezi Interactiuni medicamentoasE). Datorita maniabilitatii dificile ele sunt actualmente recomandate limitat, nu pot fi folosite ca medicatie de urgenta, cand se apeleaza la heparina.
Dozarea trebuie controlata riguros prin probe de laborator. Pentru aprecierea eficientei terapeutice se efectueaza, ca si in cazul heparinei, teste care masoara coagulabilitatea globala. In general se urmareste timpul Quick, caz in care activitatea protrombinica nu trebuie sa scada sub 25%, valori mai mici semnaland un risc mare de hemoragie si impun micsorarea dozei sau chiar intreruperea tratamentului. in cursul tratamentului de atac si al stabilirii dozei de intretinere, controlul de laborator trebuie facut la 2-3 zile, pentru tratamentul ambulator de durata, timpul Quick se masoara ia intervale 2-3 saptamani.
Anticoagulantele cumarinice se absorb bine din intestin, se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 90-99%; sunt, in majoritate, metabolizate in ficat, cu variatii individuale mari; trec prin bariera placentara si in
laptele matern.
Indicatii terapeutice. Sunt indicate in tratamentul trombozelor extensive ale venelor profunde de Ia nivelul membrelor inferioare si pentru profilaxia accidentelor embolice dupa interventii chirurgicale, in conditii de risc crescut. De asemenea, pot fi utile la bolnavii cu valvule cardiace protetice si cu grefe vasculare. in asociere cu antiagregante plachetare, se pot folosi si in unele cazuri de infarct miocardic acut. Se observa ca indicatiile terapeutice sunt aproximativ identice cu ale heparinei (motiv pentru care nu au fost subliniatE), ele utilizandu-se, totusi, destul de frecvent datorita comoditatii administrarii.
Accidentele hemoragice sunt frecvente si pot fi foarte grave considerand durata lunga a tratamentului si a efectului anticoagulant dupa oprirea administrarii. Tratamentul acestor accidente se face cu fitomenadiona si transfuzie de sange, daca este cazul. Daca in timpul folosirii anticoagularitulul cumarinic devine necesara o interventie chirurgicala de urgenta, se administreaza fitomenadiona cu o zi inaintea operatiei, pentru antagonizarea temporara a efectului anticoagulant. Medicul stomatolog va interoga pacientul cu privire Ia folosirea acestor medicamente, inaintea inceperii unor proceduri care implica sangerare; in caz afirmativ, va proceda ca mai sus.
Unele stari patologice pot modifica efectul cumarinicelor astfel: deficitul de vitamina K, bolile hepatice,
insuficienta cardiaca etc. cresc efectul anticoagulant in timp ce hiperlipidemia, diabetul, hipotirioidismul etc. il scad. Ca reactii adverse amintim pe langa hemoragii, greturi, voma, urticarie, dermatile,
tulburari gastrointestinale, ulceratii.
Contraindicatii sunt: sarcina, alaptare, diateze hemoragice, HTA maligna, iminenta de avort,
ulcere gastroduodenale active, insuficienta hepatica si / sau renala grava.
Interactiuni medicamentoase (consideram necesara introducerea acestui subcapitol, datorita faptului ca aceste medicamente pot fi influentate, in mod special, intr-un fel sau altul de diverse asocierI).
Efectul anticoagulant poate fi potentat prin diverse mecanisme, de urmatoarele medicamente: allopurinol, steroizi anabolizanti, antiaritmice (amiodarona, chinidinA), antibiotice (eritromicina, tetraciclina, cloramfenicoluL), disulfiram, acid etacrinic, antagonisti H2 metronidazol, sulfamide (cotrimoxazoL), antidiabetice orale, toate AINS (creste proportional riscul aparitiei
hemoragiilor digestivE). De mentionat ca asocierea cumarinicelor cu aceste medicamente nu constituie o containdicatie absoluta ci, doar o atentionare serioasa legata de cunoasterea acestora, ajustarea dozelor, repetarea mai frecventa a testelor de coagulare, modificand dozele in functie de activitatea protrombinica.
Inhibarea efectului anticoagulant se produce la administrarea concomitenta de fenobarbital (si alte barbituricE), rifampicina, carbamazepina, griseofulvina, contraceptive orale, colestiramina. O parte din aceste medicamente (barbiturice, rifampicina, carbamazepinA) produc inductie enzimatica, deci, grabesc metabolizarea anticoagulantului, altele (colestiraminA) inhiba absorbtia intestinala.
In terapeutica, la ora actuala, se folosesc cateva preparate cumarinice si indandioice care difera prin dozele active, timpul si durata de instalare a efectului.
Copyright © 2008 - 2025 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
