mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli
Index » Boli Si Tratamente » Boli
» EXAMENUL CLINIC, EXAMENUL PARACLINIC SI DIAGNOSTICUL EDENTATIEI TOTALE

EXAMENUL CLINIC, EXAMENUL PARACLINIC SI DIAGNOSTICUL EDENTATIEI TOTALE








Date generale
In cadrul datelor generale se stabilesc datele personale ale pacientului cu importanta in evolutia si tratamentul edentatiei totale.
- Numele si prenumele, varsta pacientului, sexul (peste 65% din subiectii sunt femei, profesia (poate sugera corelatii intre gradul de pregatire profesionala si nivelul de instruire medicala al bolnavuluI).
- Locul de munca.- stresul intelectual din activitatile care necesita o atentie si incordare maxima, activitate cu o anumita pozitie de lucru, anumite obiceiuri vicioase prezente pacientului va influenta conduita terapeutica. Mediu toxic fizic sau chimic: cu mangam (afecteaza sistemul musculaR), mediu toxic cu plumb da frecvent stomatite.
- Motivele prezentarii: refacerea functiilor pierdute; durerea reprezinta simptomul subiectiv cu o varietate de manifestare si localizare; zgomote in ATM; senzatie de oboseala in maxilare, de amorteala la nivelul muschilor masticatori; dificultate in deschiderea cavitatii orale sau prezenta blocajului; tulburari functionale masticatorii sau de deglutitie la protezele vechi; reparatii, reconditionari, captusiri.


- Istoricul afectiunii cuprinde: debutul edentatiei; etiologia edentatiei; cronologia extractiilor dintilor; modul de colaborare cu medicul in timpul tratamentului stomatologic; tratamentul avut anterior: proteze mibile partiale, etc; calitatea si timpul adaptarii pacientului la proteze; reactii alergice aparute dupa aplicarea si purtarea protezelor acrilice.
- Antecedentele bolnavului. Se insista asupra factorilor generali endogeni favorizanti ai disfunctiilor SDM: afectiuni genetice; boli infectioase acute sau cronice generale; malformatii congenitale; anomalii dento-maxilare; obiceiuri vicioase; traumatisme in regiunea dento-maxilara; alergii
Se vor urmarii si decela afectiunile generale cu repercursiuni asupra tratamentului, evolutiei si complicatiilor edentatiei totale: boli cardio-vasculare (miocardiopatii, HTA); boli ale aparatului respirator: astm bronsic, emfizem pulmonar; boli ale aparatului digestiv: gastrite ulcere, hepatite cronice, ciroze hepatice; boli ale aparatului renal: insuficienta renala, nefropatii; boli metabolice: avitaminoze, diabet, obezitate; discrazii sanguine: anemii, leucoze, sindroame hemoragipare; boli ale sistemului endocrin: paratiroidele, hipertiroida; bolile SN: epilepsie, Parkinson; intoxicatii si boala de iradiere; boli contagioase: gripa, hepatita virala; cancerele si starile precanceroase.
Examenul general
O serie de boli cu caracter general au un rasunet direct si profund asupra structurilor cavitatii orale. O parte din ele se noteaza din antecedentele pacientului. Astfel: boli endocrine- hipertirodism, hipotiroidism, boala Addison; boli metabolice - diabet, tulburarile matabolismului fosfo-calcic determina o resorbtie accentuata a crestelor edentate; boli neurologice - boala Parkinson; afectiuni ORL; afectiuni oftalmologice; afectiuni alergice; afectiuni psihice - nevroze; in afectiuni cardio-vasculare cu procese valvulare se administreaza antibioprofilaxia; afectiunile renale modifica volumul mucoasei orale, cea ce implica alegerea meterialului si a tehnicii de amprentare; xerostomia.
Se noteaza comportamentul psihic care va influenta relatia medic-pacient si adaptarea lui la protezele totale: retinut, echilibrat, revendicativ.
Tipul constitutional: neurastenic, astenic, hiperastenic.
Atitudine posturala: mers, inaltime, greutate.

Examenul loco-regional


Examenul extraoral facial
Acest examen cuprinde urmatoarele manopere: inspectie, palpare, ascultatie si metode combinate.
INSPECTIA

Inspectia din fata


- aspectul facial: normal; infundat in edentatiile laterale intinse; turgescent in obezitate, in hipertrofiile glandelor parotidiene.
- conturul fetei, coloratia tegumentelor, a ochilor a parului.
- santurile periorale, perinasale.
- caracterul mimicii - se noteaza eventualele ticuri.
- simetria faciala / asimetria faciala data de hipertrofia muschiului maseter, hipertrofia muschiului temporal (fasciculul anterioR), modificari osoase.
- prezenta elementelor patologice: fistule, cicatrici, hematoane, ragade comisurale.
Inspectia din profil
Normal - drept sau usor convex, patologic - concav, convex.
PALPAREA

Palparea superficiala


- se urmareste sensibilitatea tegumentului comparativ stanga- dreapta cu ajutorul unui rulou de vata. Patologic poate fi hipo- sau hipersensibilitate pe teritoriul de inervatie a nervului trigemen.
- temperatura tegumentelor: hipertermice in edem, in congestii tegumentare.
- umiditatea tegumentelor este scazuta la batrani.

Palparea profunda


- se urmareste integritatea sistemului osos al masivului facial (patologic apar fracturi, tumori, hipertrofiI) si marginea bazilara a mandibulei.
- sensibilitatea punctelor de emergenta trigeminale. Ele pot fi dureroase.
- palparea sistemului ganglionar, format din ganglionii genieni, submentali, submandibulari, laterocervicali, periauriculari, occipitali, supraclaviculari. Se urmareste: numarul, volumul, densitatea, consistenta, aderenta de planurile din jur, durerea.
- palparea sistemului muscular. In pozitie de repaus postural muschii se caracterizeaza printr-o usoara contractie data de tonusul muscular de postura.
- muschii orofaciali - tonicitatea muschilor buzelor si obrazului se apreciaza prin manevrele cunoscute. Se palpeaza cu toate degetele intinse ale mainii, compresand muschii pe suportul osos maxilar, sau palparea bimanuala comparativa.

- palparea muschilor masticatori.



- examenul ATM. Se realizeaza prin inspectie, palpare, ascultatie. Se examineaza static si dinamic.
Inspectia: inregistreaza orice deformatie statica sau dinamica a regiunilor pteragiene uni- sau bilaterale, static sau dinamic.
Palparea: se vor folosi doua moduri de palpare: prin aplicarea indicelui si degetului medius intinse pretragian, sau prin introducerea indexului in conductul auditiv extern si aplicarea policelui pretragian. Bolnavul executa miscari de inchidere a cavitatii orale, de deschidere, lateralitate stanga si dreapta, propulsie si retropulsie. Normal excursiile condiliene trebuie sa fie simetrice, sinergice, de amplitudine egala, pe o traiectorie usor inclinata dinapoi inainte si de sus in jos. Patologic se observa deplasari discontinui ale mentonului, deplasari sacadate, cu deviere de la linia mediana in forma de ,,S" , de linie curba sau franta.
Ascultatia se face fara sau cu stetoscop. Patologic se aud cracmente si crepitatii.
Durerea poate fi provocata la palparea ATM sau prezentata subiectiv de pacient cu toata paleta simptomatica.
Examenul endo-oral
- Orificiul oral: simetrie sau asimetrie; tonicitate musculara: normala, scazuta, crescuta; aplatizarea acului Cupidon; invaginarea buzelor; caderea comisurilor.
- Mucoasa labio-jugala: aspect, culoare, integritate.
- Orificiul canalului Stenon: permeabilitate, calitatea si cantitatea secretiei salivare.
- Mucoasa cavitatii orale: se examineaza pentru a determina calitatea ei, consistenta, culoarea, integritatea si starea de edematiere. Patologic poate fi inflamata, hipertrofica cu amprenta planului de ocluzie.
- Examenul zonelor functionale: dimensiune, continut, calitatea suportului muco-osos, limitele anatomice, amplitudine, inaltime, latime, prezenta unor formatiuni patologice: bride, cicatricii; zona de mucoasa pasiv mobila.
- Maxilar: zona vestibulara: spatiul retrozigomatic, spatiul vestibular lateral, vestibulul labial; zona distala.


- Mandibula: zona tubercului piriform, zona vestibulara laterala, zona vestibulara labiala, zona linguala laterala, zona linguala centrala. Tuberculii piriformi sunt clasificati de Lejoyeux dupa valoarea lor protetica in patru clase: cl. I-a tuberculi piriformi favorabili, fermi, aderenti la planul profund, convecsi, acoperiti de o mucoasa sanatoasa; cl.a II-a tuberculi piriformi medii, mai putin convecsi, mai mobili, mai compresibili; cl. a III-a tuberculi piriformi nefavorabili, insertia ligamentului pterigomandibular spre anterior, calitate deficitara a tesutului submucos; cl. a IV-a tuberculi piriformi negativi, inutilizabili.
- Examinarea crestelor edentate: simetrie, inaltime, latime, forma pe sectiune, profilul, orientarea crestelor edentate.
- Examinarea boltii palatine: forma, adancimea; proeminenta suturii mediene; prezenta / absenta torusului palatin, localizare, forma, intindere; fomatiuni osoase sub forma de spicului ososi la nivelul santurilor alveolo-palatine. Costa imparte bolta palatina in functie de gradul de rezilienta in trei zone: zona fibroasa din dreptul suturii sagitale si pe versantul palatinal al crestelor edentate, zona grasoasa de la nivelul rugilor palatine cu rezilienta medie si zona glandulara din treimea posterioara a palatului cu tesut submucos bogat in glande secretorii accesorii, zona cu rezilienta maxima.
- Examenul mucoasei de sprijin: creste edentate: aspect, integritate, indice de rezilienta, mobilitate orizontala; bolta palatina: papila bunoida, relieful rugilor palatine, numarul si dispozitia lor, raportul papilei bonoide si a rugilor palatine cu creasta edentata.
- Examenul planseului bucal: Se face prin inspectie si palpare, normal fiind suplu, liber si nedureros
- Examenul limbii. Se realizeaza prin inspectie si palpare urmarindu-se volumul, aspectul, tonicitatea si consistenta ei. Se determina pozitia limbii in repaus: anterioara, medie, posterioara. Patologic limba este hipertrofiata.
Se examineaza limba in fonatie si deglutitie pentru a pune in evidenta unele vicii de articulare fonetica si de deglutitie.
- Examinarea secretiei salivare: calitate, cantitate, vascozitate.
- Examenul relatiilor de referinta mandibulo-craniene: analiza relatiei de postura, analiza dimensiunii verticale, analiza relatiei centrice. Se noteaza toate elementele patologice care impiedica analiza relatiilor de referinta: blocaje articulare, spasme musculare.
Analiza examenelor paraclinice
Coraborarea datelor si investigatiilor suplimentare participa la stabilirea unui diagnostic corect si complet, in vederea instituirii unui tratament optim individualizat.
Examenele paraclinice sunt:

Examenele complementare generale


Ele cuprind analize, controale si tratamentele urmatoarelor afectiuni: hematologice: hemoleucograma, glicemie, uree, calcemie.; cardio-vasculare; renale; digestive; hepato-biliare; metabolice; endocrine; ORL; oftalmologice; urologice; psihice; alergice.

Examene complementare stomatologice


- examenul citologic: din diferite zone ale campului protetic apreciaza gradul de keratinizare al mucoasei.
- examenul anatomo-patologic al mucoasei in cazurile de leziuni mucosale cronice vechi.
- examenul stomatoscopic: un fascicol luminos este proiectat pe mucoasa orala care se examineaza cu o lupa binoculara ce mareste de aproximativ 15-20 ori.
- examenul salivei: pH-ul, vascozitatea, tensiunea superficiala.
- studiul de model este necesar pentru stabilirea unui diagnostic complet, orientarea interventiilor chirurgicale preprotetice, realizarea unor rapoarte artificiale interarcadice.
- examenul fotostatic din fata si profil inainte si dupa tratament.
- examenul radiologic: cu film retroalveolar, radiografii panoramice, Rx a ATM, Rx cefalometric pentru determinarea planului de ocluzie. Examenul radiologic poate aprecia factorul osos, adica a gradului de densitate a structurii osoase. Astfel osul capabil sa ofere o buna capacitate de a suporta presiuni apare radiologic cu aspect dens, cu putine spatii medulare, cu trabecule compacte, cu cortex solid si bine delimitat. Capacitatea redusa a osului apare radiologic cu trabeculele translucide, sterse si subtiri, creasta alveolara ascutita, cortex dificil de delimitat. Radiologic aspectul oaselor maxilare se clasifica in os dens cortical, os spongios, os de tip necortical. Factorul osos depinde de varsta pacientului si de starea generala a organismului.
- examenul mandibulo-kinezio-grafic: prezinta ciclurile masticatorii care sunt modificate ca numar, durata si viteza.
- examinarea tonusului muscular. Se utilizeaza tonometria Szirmai care este in concordanta cu rezultatele EMG globale. Patologic apar diferente de valori ale tonusului muscular pentru muschii buccinatori si orbiculari inregistrat pe partea dreapta fata de partea stanga.
- examenul EMG. Se examineaza grupele musculare de pe partea dreapta comparativ cu partea stanga. Examenul electromiografic se determina in pozitia de repaus postural mandibular, RC, deglutitie. Inregistrarea contractiei izometrice apare sub forma activitatii de mentinere a posturii. La masticatie in perioade foarte scurte este de 0,15 sec., in deglutitie cu valoarea de 1,15sec. si se inregistreaza un maximum de efort muscular.
Examenul EMG arata ca activitatea bioelectrica este mult scazuta la edentatul total.

DIAGNOSTICUL


1. Diagnosticul general, de afectiune generala.

2. Diagnosticul de stare locala:


- diagnosticul anatomic: este dat de edentatie totala.
- diagnosticul topografic: maxilara, mandibulara.
- diagnosticul functional- functiile SDM perturbate: functia de masticatie, de fonatie, functia estetica, deglutitia.
- diagnosticul etiologic: post-carie, post-parodontopatie, mixta.
- diagnosticul clinic imparte edentatia dupa: campul protetic (CostA) in camp protetic favorabil, nefavorabil, mediu; calitatea fibromucoasei: dura, moale, medie; dupa valoarea crestelor edentate dupa clasificarea lui Sangiuolo.
- diagnosticul evolutiv: complicatiile eventuale survenite sau accentuate de edentatie (atrofii marcante stationare sau evolutivE).
3. Prognosticul: favorabil in caz de tratament.
Exemplu: bolnav cu HTA, edentatie totala maxilara cu perturbarea functiilor de masticatie, estetice, fonatie si deglutitie, de etiologie mixta, cu un camp protetic mediu, cu o fibromucoasa dura, creasta edentata de clasa a II-a Sangiuolo, cu un grad progresiv de atrofie, edentatie totala maxilara care va evolua favorabil printr-un tratament protetic individualizat.






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor