mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Medicamente explicate
Index » Dictionar Medical » Medicamente explicate
» Sistemul eicosanoidelor

Sistemul eicosanoidelor





Eicosanoidele (termen derivat din grecescul eicosa - rom. douazecI) sunt derivati oxigenati ai acizilor grasi esentiali C20.
Acizii grasi sunt acizi monocarboxilici cu catene de hidrocarburi liniare. Atomul de C din catena liniara legat de grupa COOH este codificat cu denumirea α, urmatorul cu β etc. Cum acizii grasi naturali au un numar diferit de atomi de C, ultimul fata de grupa COOH este codificat cu litera greceasca ω, ultima din alfabetul grecesc.
Intrucat proprietǎtile fiziologice ale acizilor grasi nesaturati depind de pozitia celei mai apropiate duble legaturi fatǎ de capatul necarboxilic al acestuia si nu fata de capǎtul carboxilic, pozitia acestei duble legaturi este marcata cu (ω-X), unde x = numarul primului atom de carbon implicat in dubla legǎturǎ fatǎ de capǎtul metilic al acidului gras (conventia de numerotare conform importantei fiziologicE).
De exemplu, termenul ω-3 defineste molecula unui acid gras nesaturat, in care cea mai apropiatǎ dublǎ legǎturǎ fatǎ de radicalul metil terminal este dubla legaturǎ dintre C3 si C4, numǎrand de la capǎtul metil-terminal.
Numǎrul atomilor de C ca si numǎrul dublelor legǎturi sunt de asemenea notate sub forma m:n unde m = numǎrul total al atomilor de C, n = numǎrul total de legǎturi duble.
Pe baza acestor notatii un acid gras nesaturat se poate descrie sub forma:
ω-x m:n sau m:n ω-x (unde numerotarea atomilor de C incepe de la capǎtul metilic al structurii (conventia de numerotare conform importantei fiziologicE) sau m:n y-x, unde y = nr. atomului de carbon metilic conform conventiei de numerotare chimicǎ, ce incepe de la capǎtul carboxilic.
Dacǎ nu existǎ alte mentiuni, dublele legǎturi sunt cis si sunt separate de o singurǎ grupǎ metilen (-CH2-)


Structura chimicǎ a acidului stearidonic (18:4 ω-3)
- cifrele rosii indicǎ numerotarea atomilor de C conform conventiei fiziologice de numerotare;
-cifrele albastre indicǎ numerotarea atomilor de C conform conventiei chimice de numerotare.


Acizii grasi esentiali sunt considerati toti acizii grasi polinesaturati ω-3 si ω-6. Cele mai importante eicosanoide din punct de vedere fiziologic sunt cele care derivǎ de la trei acizi grasi polinesaturati, si anume:
. Acidul eicosapentenoic (EPA), un acid gras ω-3, cu 5 duble legǎturi;




. Acidul arahidonic (AA), un acid gras ω-6 fatty acid, cu 4 duble legǎturi;


. Acidul dihomo-gamma-linolenic (DGLA), un acid gras ω-6 fatty acid, cu 3 duble legǎturi.


Existǎ douǎ familii de enzyme care catalizeazǎ oxidarea acizilor grasi transformandu-I in eicosanoide:
. ciclooxigenazele ( COX), care se prezintǎ sub formǎ de izoenzime si catalizeazǎ formarea a trei clase de prostanoide: prostaglandine (PG), prostacicline (PGI), si tromboxani (TX).
. lipoxigenaze, dintre care 5-lipoxigenazele (5-LO) produc eicosanoidele numite leucotriene (LT).
Cele mai studiate eicosanoide din punct de vedere al activitǎasi tii lor fiziologice sunt cele derivate din acidul arahidonic.
Eicosanoidele se sintetizeazǎ pornind de la acizii grasi incorporati sub formǎ de esteri in molecule mari - fosfolipide sau diacilgliceroli - care se gǎsesc in membrane celularǎ sau nuclearǎ.
Biosinteza eicosanoidelor are loc atunci cand celula este activatǎ ca urmare a unei trauma mecanice, a actiunii unui factor de crestere sau a altor stimuli (care pot fi chiar eicosanoide eliberate de o altǎ celulǎ din apropierE). Drept consecintǎ sunt activate fosfolipaze si alte enzime lipolitice membranare care catalizeazǎ hidroliza fosfolipidelor (A2) sau a diacilglicerolilor (C), in functie de tipul de fosfolipazǎ, eliberand, prin hidrolizǎ, un acid gras C20 polinesaturat. Aceastǎ hidroliza pare a fi etapa determinantǎ de vitezǎ pentru formarea eicosanoidelor.
In continuare, dupǎ formarea acidului arahidonic (de exemplU), urmeaza o serie de reactii metabolice, ramificate pe doua cai:
 a ciclooxigenazei

 a lipooxigenazei


. Ciclooxigenaza determina formarea unor endoperoxizi instabili (PGG 2 si PGH 2 ) din care, ulterior, se formeaza alti derivati:

 prostaglandine (PG),


 prostaciclina (PGI2)

 tromboxani (TX).


Eicosanoidele se clasifica in mai multe grupe, notate cu litere mari:
 pentru prostaglandine (PG), de la A la I, respectiv, prostaciclina (PGI2), in functie de tipul substituentilor prezenti (structurǎ); in functie de numarul de duble legaturi, prostaglandinele se incadreazǎ in la 3 serii, notate cu cifre arabe, de la 1 la 3, cifra semnificand in fapt tocmai numarul acestor duble legaturi.
 pentru tromboxani (TX), A sau B
Aceste grupe se caracterizeaza prin anumita particularitati structurale.
. Lipooxigenaza este o enzima din citosol, care transforma acidul arahidonic in derivati hidroperoxidici (HPETE)
 Hidroperoxizii se reduc la hidroxizi (HETE) sau formeaza leucotriene (LT) - in principal LTB 4, un hidroxi-derivat si LTC 4 si LTD 4, care contin cate un rest de aminoacizi (peptidoleucotrienE).



Eicosanoidele sunt larg rǎspandite in microorganisme, organisme vegetale si animale. La oameni, eicosanoidele sun autacoizi secretati de majoritatea celulelor, care actioneazǎ in celula in care se formeazǎ sau in apropierea acesteia si se inactiveazǎ rapid, prezentand activitate biologicǎ in concentratii nanomolare. Eicosanoidele nu sunt stocate intracellular ci se sintetizeazǎ la nevoie. In functie de structura lor, eicosanoidele au spectru larg de actiuni.
 Cu siguranta au un rol major in producerea inflamatiei, febrei si durerii, motiv pentru care medicamentele care scad sinteza de prostaglandine, cum sunt aniinflamatoarele nesteroidiene (prin inhibarea ciclooxigenazeI) sau cortizonii (prin inhibarea fosfolipazei A2) au efecte antiinflamatorii, analgezice si antipiretice.
 Intervin in mentinerea integritatii mucoasei digestive, ceea ce explica reactiile adverse digestive ale medicamentelor de mai sus.
 Intervin in controlul vasomotricitatii (provoaca relaxarea sau contractia musculaturii netede vascularE) si in mentinerea circulatiei fetale, PGI2 avand efect vasodilatator, iar TxA2 avand efect vasoconstrictor. Din aceste considerente, PGI2 este un interesant medicament pentru tratamentul hipertensiunii pulmonare, iar indometacina, un foarte puternic inhibitor al sintezei de prostaglandine, poate fi utilizata pentru a grabi inchiderea ductului arterial dupa nastere.
 Intervin in controlul agregabilitatii plachetare, TxA2 avand efect proagregant plachetar, iar PGI2 avand efect antiagregant plachetar. Din aceste considerente, acidul acetilsalicilic este un extrem de util si interesant antiagregant plachetar.
 Intervin in controlul motricitatii uterine, motiv pentru care unele prostaglandine pot fi utilizate ca abortive, iar antiinflamatoarele nesteroidiene sunt eficace in tratamentul durerilor menstruale si pot fi utile in combaterea contractiilor uterine dureroase la femeia gravida s.a.m.d.
 Leucotriene ca LTC 4 si LTD 4 intervin in mod esential in bronhoconstrictia astmatica.


Eicosanoide folosite ca medicamente


. Dinoprost (PGF2) si dinoprostona (PGE2) sunt folosite ca ocitocice
. Alprostadil (PGE1) si epoprostenol (PGI2) sunt folosite ca vasodilatatoare pentru bolnavii cu obstructie arteriala periferica severa
. Misoprostol (analog al PGE1 ) si enprostil (analog al PGE2 )
 au efect citoprotector si de inhibare a secretiei gastrice,
 sunt folosite in profilaxia ulcerului gastroduodenal in cazul tratamentelor indelungate cu antiinflamatoare nesteroidiene si in tratamentul ulcerului


Medicamente care interfera in metabolismul si actiunile eicosanoidelor (antagonisti ai eicosanoideloR)
































. Acidul acetilsaliciIic si antiinflamatoarele nesteroidiene
 inhiba ciclooxigenaza, respectiv sinteza prostaglandinelor si, ca urmare, atenueaza procesele inflamatorii, calmeazǎ durerea si simptomele de dismenoree, scad temperatura crescuta din cadrul sindromului febril; acidul acetilsalicilic, practic, are actiune antiinflamatoare, analgezica, antipiretica, antiplachetara si ulcerogena
. Glucocorticoizii (antiinflamatoare steroidienE)
 au efecte antiinflamatorii datorate, in parte, inhibarii fosfolipazei A2 (prin intermediul unor proteine specifice - lipomodulina, macrocortinA), cu impiedicarea globala a sintezei eicosanoidelor; practic au actiune antiinflamatoare si antiastmatica






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor