Unele persoane, felicita progresul stiintific al epocii noastre care a permis descoperirile medicatiilor eficace pentru patologiile de referinta. Dar in loc sa faca uz intr-un mod moderat si limitat la strictul necesar, cetatenii moderni au facut din medicament un obiect de mare consum.
Trebuie sa spunem ca aceste ultime decenii, presiunea comerciala a infloritoarei industrii farmaceutice si a intermediarilor sai a fost nu doar intoarcerea spre clientela, a devenit un reflex al consumatorului datorita recurgerii sistematice la medicamente, chiar in cazurile cele mai usoare. Medicii au contribuit larg la aceasta "hipermedicatie", dupa ce au remarcat ca notorietatea lor era proportionala cu importanta prescrierilor. Daca se adauga si automedicatia la aceasta eliberare excesiva de retete, se masoara atunci importanta fenomenului care nu ar fi decat un mic rau, in cazul in care nu ar avea consecintele daunatoare care se cunosc, asupra securitatii sociale.
Inamicul este faptul ca aceasta hipermedicatie are, paradoxal, consecinte asupra sanatatii. Medicamentele nu sunt mereu produsele inofensive pe care le credem. Folosirea lor, mai ales cand sunt excesive sau permanente, poate avea efecte perverse serioase. Efectele secundare ale unora dintre ele asupra ingrasarii sunt, in particular importante. Ori, acestea sunt desigur cele de care femeile, din nefericire, fac mare uz.
PSIHOTROPELE
Aceste medicamente sunt destinate sa trateze diverse
tulburari nervoase. Ele actioneaza asupra unor centri ai creierului (hipotalamusuL), care contin "centrul foamei" ca si zone de reglare a echilibrului ponderal. Hipofiza care orchestreaza cea mai mare parte a secretiilor hormonale ale glandelor endocrine ale organismului (pancreas, suprarenale, ovarE) se gaseste sub dependenta lor.
In familia psihotropelor se disting mai multe tipuri de medicamente.
ANTIDEPRESIVELE
Unele dintre ele precum Anafranil sau Trofanil, prescrise in cazul depresiilor nervoase severe cresc pofta de mancare si favorizeaza o atractie pentru dulciuri, putandu-se complica cu accese bulimice si rontaieli intre mese. Ele agraveaza in plus insulinorezistenta.
In caz de reala necesitate a unui tratament antidepresiv, s-ar prescrie mai bine noile medicamente precum Floxifral sau Prozac care nu produc risc de ingrasare, in absenta tulburarilor de comportament
regim alimentar echilibrat" class="alin2">alimentar preexistente.
NEUROLEPTICELE
Citam dintre ele Largactil, Melleril, Moditen si Theralen. Ca si precedentele ele cresc senzatia de foame si induc o preferinta pentru
glucide rele (dulciuri in particulaR).
TRANCHILIZANTELE SI ANXIOLITICELE
Femeile au prea des tendinta, cand intalnesc o perioada de angoasa sau unele dificultati existentiale, de a se lasa sa cada in capcana tranchilizantelor "salvatoare". Trebuie sa spunem ca doctorii nu ezita sa prescrie, fara nici o retinere, chiar daca le reclama. Asa ca se ajunge la abuzuri regretabile, intr-o tara unde oamenii fara a fi nefericiti sunt totusi campionii consumului acestor faimoase "mici pilule de fericire"!
Ceea ce se ignora poate, este ca benzodiazepinele (Lexomil, Lysanxia, Temesta, Tranxene, Valium sau XanaX) produc uneori tulburari ale atentiei sau gauri de memorie care lipsesc femeile de intreaga capacitate a facultatilor lor.
In plus, aceste medicamente pot creste senzatia de foame si pot provoca o preferinta sigura pentru dulciuri.
LITIUL (REGULATOR AL DISPOZITIEI)
Luarea sa sub forma de Neurolithium sau de Teralithe este insotita de o sete intensa de bauturi dulci. De altfel, el perturba uneori functionarea glandei tiroide, introducand astfel un nou factor de ingrasare.
Fata de aceste constatari, trebuie sa adoptam o atitudine de reflectare privitor la aceste medicamente care actioneaza asupra psihismului. Luarea eventuala in greutate este variabila de la o persoana la alta si merge de la 2 la 30 de Kg. In plus, majoreaza riscul aparitiei bolilor legate de obezitate, deoarece aceste ingrasari sunt in mod intolerabil "narcisistice" pentru subiecti suferind deja de imaginea lor. Daca, ca efect apare obezitatea, ea agraveaza adesea tulburarile psihice si actioneaza de exemplu, in sensul unei rele adeziuni a bolnavei la medicament. Oprirea brutala a tratamentului, atunci cand e motivata de luarea in greutate, ar putea fi dramatica si ar putea destabiliza individul uneori, pana la a-l conduce la suicid.
Deci datoria medicilor este de a se gandi la necesitatea tratamentului pe de o parte si la problemele legate de efectele sale pe de alta parte. In unele cazuri, un prejudiciu psihiatric poate justifica prescrierea sau urmarea tratamentului cu pretul unei suprasarcini ponderale. In cazul unei simple nervozitati, a unui stres rau administrat sau unor idei negre pasagere se va putea, caci este posibil sa gasim destindere nervoasa dorind, apela la alte tehnici. Se vor putea alege mai ales terapiile in care femeia este activa: relaxarea, sofrologia sau yoga.
BETABLOCANTELE
Sunt medicamente care se prescriu pentru a trata
hipertensiunea arteriala sau pentru a preveni accidentele cardiace legate de
insuficienta coronariana. Totusi indicarea lor a fost uneori importanta la tratamentul de fond al migrenelor sau la eliminarea unor tremuraturi legate de trac spre exemplu (AvlocardyL).
In general, ele ingrasa pentru ca reduc termogeneza alimentara prin scaderea tonusului simpatic. Se pot insa inlocui, in acord cu cardiologul in caz de probleme cardio-vasculare, prin alte medicamente, ale caror efecte secundare asupra
greutatii sunt nule (inhibitori ai enzimei de conversiE).
CORTIZONUL
Cortizonul produce ingrasarea prin retentia apei si a sarii. El perturba si metabolismul glucidelor. De aceea medicul nu il prescrie cu usurinta.
Folosirea lui se justifica adesea, in cursul evolutiei bolilor grave, cand un pronostic vital sau functional poate fi pus in joc (reumatisme inflamatorii, alergii sau infectii grave, cancerE). Problema suprasarcinii ponderale ramane atunci secundara si se poate preveni cand dozele de cortizon sunt puternice sau cand tratamentul este prelungit, prin adoptarea unui regim strict fara sare si controlat in glucide.
ANTIINFLAMATOARELE
Luarea de fenilbutazon nu este recomandata pentru tratamentul inflamatiilor banale. Dar, unele medicamente apartinand aceleiasi categorii pot la unii subiecti, in mod particular sensibili, sa produca o luare in greutate de la 2 la 3 Kg. Adesea, acesta este dezavantajul datorat unei retentii de apa si a unei acumulari de grasime.
Prescrierea de antiinflamatoare trebuie sa fie bine gandita caci ea nu este intotdeauna necesara pentru orice angina sau afectiune dentara, nici pentru orice puseu de
reumatism sau la dureri datorate menstruatiei, cu atat mai mult cu cat aceste medicamente expun la
hemoragii digestive.
ANTIBIOTICELE
Antibioticele sunt larg utilizate in cresterea de animale domestice industriala, caci ele permit obtinerea unei luari in greutate superioara, de circa 10 % la animale.
Aceleasi cauze producand aceleasi efecte, nu exista nici o ratiune pentru care mamiferele evoluate cum este omul, poate scapa de aceleasi consecinte. De aceea tratamentul antibiotic trebuie sa fie justificat si scurt. Prescrierea prelungita nu trebuie sa fie instaurata decat exceptional si bazata pe argumente valabile.
Mai bine sa preferam mijloacele de care dispunem pentru a stimula
imunitatea si prevenirea aparitiei infectiilor.
FORTIFIANTELE
Oboseala cum am vazut in prima parte a acestei lucrari, nu este decat un simptom. A o aborda ca fiind reclamata de corp si iubind fortifiantele, din partea medicului nu este decat o atitudine pasiva, care inseamna ca incearca sa trateze consecintele, fara a lua in considerare cauzele.
In doza puternica, fortifiantele au efectul de a provoca pofta de mancare si indirect de a produce ingrasarea. Unele dintre ele contin cantitati, care nu sunt neglijabile, de zahar (fiole, siropurI). Prescrierea lor mai ales la copii, poate constitui un mod de intrare in obezitate.
HORMONII FEMININI
Am tratat pe larg in capitolele precedente, efectele posibile ale pilulei ca si pe acelea ale estrogenilor si progestativelor prescrise cu ocazia menopauzei. Anumite medicamente pot interfera cu nutritia, fie favorizand pierderea gustului (nu mai putin de 43 remedii pot fi puse in cauzA), fie supraincarcand ficatul, ceea ce este susceptibil de a produce anomalii cu ocazia digestiei alimentelor. Sa repetam inca o data, caci sensul corect trebuie intotdeauna sa se impuna. Unele medicamente nu trebuie sa fie prescrise sistematic cu ocazia afectiunilor banale -ele trebuie sa raspunda unei stricte necesitati- si nici atunci cand se pot inlocui prin medicamente care nu produc ingrasarea. Medicul trebuie, nu doar sa previna bolnavul de riscul ingrasarii, dar si sa indice cateva precautii de luat in scopul de a limita la maxim aparitia unei eventuale obezitati.
Cu toate acestea, revin inca sa insist asupra necesitatii unui dialog corect intre medic si pacient. Practicianul trebuie sa stie sa explice recomandarea sa, fara a "innegri tabloul", referitor la o eventuala luare in greutate. Se stie efectiv ca este dificil de a se evalua riscul, tinand cont de reactiile eminamente variabile, care pot avea loc in functie de susceptibilitatea individuala.
