1. Septicemia este o etapa evolutiva a unei infectii bacteriene localizate, care se caracterizeaza prin:
- prezenta germenilor microbieni in sange;
- existenta unui focar septic primar, in care germenii se multiplica si de unde sunt revarsati in sange;
- posibilitatea existentei unor metastaze septice la distanta;
- prezenta unor manifestari generale grave (febra, frison,
tulburari neurologice, eruptii cutanate etc.);
- evolutie grava cu mortalitate mare iar vindecarea fara tratament este exceptionala.
Septicemia cunoaste o mare diversitate etiologica, astfel:
Bacteriemia este caracterizata de prezenta trecatoare a germenilor in sange. Ea poate sa nu aiba expresie clinica sau sa fie cel mult asociata cu
febra si frison. Bacteriemia poate preceda septicemia, dar nu evoluiaza obligatoriu catre septicemie. Este relativ frecvent intalnita si survine in mod obisnuit dupa cateterisme uretrale dificile, in evolutia pneumoniei pneumococice etc.
Septicopioemia este o forma particulara de septicemie cu evolutie foarte grava, metastazele septice de la distanta se transforma in noi focare de descarcare septica a germenilor in circulatia generala.
Simptomatologie (semne clinicE):
- debut brusc cu febra mare (40-410C) oscilanta, neregulata, frison, alterarea starii generale;
- aparitia eruptiilor tegumentare sub forma de macule, petesti, eritame;
- aparitia tulburarilor cardio-vasculare: tahicardie, hipo
tensiune arteriala, tendinta la colaps circulator;
- apar tulburari respiratorii cu tahipnee, pneumonii - prin metastaze septice in plamani;
- sindrom subicteric sau icteric cu abcese hepatice sau in splina.
In final apar semnele clinice ale socului toxico-septic: deshidratare, ileus dinamic, oligurie, tulburari neuropsihice.
Diagnosticul paraclinic. Explorarile paraclinice pot indica:
- leucocitoza cu neutrofilie;
- anemie hemolitica datorata toxinelor care degradeaza Hb;
- tulburari hidroelectrolitice cu scaderea de Na si K;
- acidoza metabolica, azotemie;
- cresterea VSH ului, a TGO si a TGP;
- urocultura pozitiva;
Recoltarea hemoculturii se face in timpul frisonului si de regula se fac doua-trei determinari. De obicei hemocultura se recolteaza din sangele venos.
Tratamentul este complex: antibioterapie cu spectru larg de clasa superioara, asanarea focarului septic, combaterea tulburarilor hidroelectrolitice si metabolice, corectarea anemiei, cresterea imunitatii organismului prin transfuzii de sange,
nutritie parenterala bogata, imunoterapie.
Profilaxia septicemiilor se face prin depistarea precoce si ntratamentul corect al focarelor si al plagilor infectate.
2. Gangrena gazoasa reprezinta o infectie cu germeni anaerobi, care determina o gangrena extensiva a tesuturilor, cu producerea de gaze, si genereaza o stare toxica grava, ce evoluiaza spre deces in lipsa unei terapii prompte si adecvate.
- Germenii care produc gangrena gazoasa sunt anaerobi, se gasesc sub forma de spori in pamant (origine teluricA), iar cei mai frecventi sunt: clostridium perfringens, bacilul oedematiens, vibrionul septic, bacteroides fragiles. Acesti germeni produc
toxine difuzibile, ceea ce explica evolutia rapida a soculsui toxico-septic.
- Conditiile favorizante sunt: o plaga contuza cu tesuturi strivite, cu o irigatie locala deficitara; inocularea in plaga a unor corpi straini; manevre chirurgicale pe traectul digestiv; manevre urologice; infectii anale sau perianale neglijate; dupa
arsuri suprainfectate, dupa degeraturi; dupa fracturi deschise.
- Simptomatologie: debutul apare dupa 2-3 zile de la accident si se manifesta prin edematierea plagii contuze cu senzatia de tensiune la nivelul pansamentului, aparitia unui miros fetid, secretie a plagii de culoare brun-maronie; tegumente lucioase, palide, cianotice, reci, marmorate; starea generala se altereaza cu
febra si frison, agitatie, dispnee, tahicardie, puls rapid filiform.
- Paraclinic se intalneste: hiperleucocitoza; hemoconcentratie; retentie azotata mare (creste ureea si creatininA); creste bilirubina; in sedimentul urinar pot aparea albuminurie, hemoglobinurie. In plin frison se va face hemocultura. Recoltarea secretiilor patologice din plaga este obligatorie.
- Tratamentul este local (chirurgicaL) si general:o Tratamentul chirurgical urmareste deschiderea larga a focarului infectios, pentru a desfiinta conditiile de anarobioza. Cand gangrena este extinsa este necesara necrectomia sau amputatia. Plaga va fi spalata cu apa oxigenata sau betadina si va fi lasata larg deschisa.o Tratamentul general cuprinde: tratarea starii de soc toxico-septic prin echilibrarea hidroelectrolitica, hematologica si metabolica; oxigeno-terapie hiperbara; seroterapie antigangrenoasa; antibioterapie - dintre antibiotice cele mai des utilizate sunt
penicilina si cloramfenicolul.
3. Antraxul este o infectie carbunoasa, ea aparand sub forma carbunelui cutanat (98%). Carbunele cutanat survine deobicei ca o inbolnavire profesionala, la cei care au manipulat carne sau piei provenite de la animale bolnave.
Bacilul antracoid se dezvolta la nivelul mainilor si se manifesta printr-o pustula neagra, unica sau multipla, indolora, zona centrala fiind de culore neagra si inelul marginal cu vezicule, un edem important, nedureros, de culoare alba si consistenta gelatinoasa.
Diagnosticul se pune prin cultura pe medii uzuale (geloza simpla sau bulioN) si hemocultura.
Tratamentul raspunde favorabil la administrarea de Penicilina G timp de 7 zile
4. Tetanosul este o boala infectioasa acuta determinata de bacilul tetanic care patrunde in organism printr-o solutie de continuitate tegumentara sau mucoasa, contaminate cu pamant.
Bacilul se multiplica in plaga si elibereaza in organism toxina tetanica care produce o contractura tonica generalizata, spastica, a tuturor muschilor striati, actionand la nivelul placii neuromusculare.
Tratamentul tetanosului este esential profilactic pentru ca, odata declansata boala, mortalitatea precoce este foarte mare (cca.40%) chiar daca masurile terapeutice sunt corect aplicate. Profilaxia bolii se face prin masuri preventive permanente care constau in imunizarea activa cu anatoxina tetanica. Pentru aceasta, in copilarie se face vaccinarea cu trivaccin antidifteric, antitetanic, antipertussis (DTP). La varsta de trei luni se face prima injectie cu DTP iar apoi la interval de patru saptamani inca doua doze de DTP. Revaccinarea a doua se face dupa 18 luni de la prima vaccinare. Revaccinarea a treia se face la varsta de 6-7 ani cu vaccin diftero-tetanic (DT) iar vaccinarea a patra se practica la 13-14 ani cu DT.
La adult imunizarea activa se face cu anatoxina tetanica purificata si adsorbita (ATPA). Prima revaccinare se face dupa un an iar a doua dupa cinci ani. Daca intre revaccinari survine o plaga cu potential tetanic, se recomanda administrarea unei doze rapel de ATPA. Imunizarea pasiva se obtine cu ser antitetanic sau cu imunoglobuline antitetanice umane.
Atitudinea terapeutica la o plaga cu risc tetanigian la:
. Pacienti imunizati activ antitetanic consta in: o doza rapel de anatoxina tetanica in ziua producerii ranii; tualeta chirurgicala a plagii, care consta in indepartarea corpilor straini si a tesuturilor devitalizate, spalarea abundenta cu apa oxigenata; administrarea de antibiotice, de preferinta Penicilina;
. Persoanele neimunizate activ antitetanic vor face profilaxia infectiei tetanice cu ser antitetanic sau imunoglobuline specifice umane antitetanice. Protectia oferita de serul antitetanic fiind de scurta durata (10 zilE), concomitent se va face imunizarea activa rapida (trei injectii cu ATPA la interval de 14 zilE).
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
