Arsurile chimice (leziunile chimice prin contact) reprezinta o conditie patologica complexa si grava, specifica dirselor noxe chimice, o entitate clinica bine conturata în cadrul accidentelor nontermice, cu evolutie secifica agentului cauzal.
DEFINITIE: Arsurile chimice reprezinta o gama variata de leziuni ale pielii, mucoaselor si tesuturilor cauzate de contactul acestora cu diferite substante chimice, având la baza multiple mecanisme fiziopatologice, un lou clinic polimorf cu evolutie specifica si caracteristica agentului cauzal.
INCIDENTA: Chiar daca incidenta arsurilor chimice este mult redusa fata de cele termice (5-8%), gravitatea lor si evolutia dificila, impune o cunoastere si terapie adecvata.
CLASIFICARE – ETIOPATOGENIE
- Arsuri chimice ADEVARATE sunt cele cauzate de substante chimice, care în contact cu tesuturile organismului determina o reactie exergonica (degajare termica) cauzând prin combustie leziunea, chiar daca aditional pot apare particularitati specifice agentului (Ex. acizii, baze, solutii chimice fierbinti, anhidride, fosfor metalic, peroxizii, etc.) Rezultatul actiunii acestor substante este necroza celulara.
-LEZIUNI CHIMICE rezultate prin contactul substantei cu tesuturile organismului (piele, mucoase, alte tesuturi), având la baza alte mecanisme de actiune ca:
- actiune necrozica,
- actiune deshidratanta (clorura de Ca, alcooli, fenoli, crezoli, etc).
- actiune iritanta, caustica (iod metalic, brom metalic, clor gazos, etc.)
- actiune de saponificare a grasimilor (bazele)
- actiune canta (iperita, levizita)
- actiune citotoxica (produsi organo-metalici, anilina)
- actiune cheratolitica (aldehida formica, acid salicilic)
- actiune de intoxicatie sistemica (cu determinari renale sau hepatice)
În urma actiunii acestor substante rezulta de asemenea necroza tesuturilor, prin mecanisme diferite, specifice fiecarei substante chimice.
GRAVITATEA arsurilor si a leziunilor chimice depinde de:
- marimea suprafetei de contact (determina extinderea leziunii),
- concentratia substantei (numarul de molecule pe unitatea de volum),
- durata contactului (este hotarâtoare)
- penetrabilitatea substantei (doar unele substante au efect autolimitant – Ex. acizii tari).
Gravitatea arsurilor poate fi limitata prin interntia prompta a toxicologilor, îndepartând substanta chimica sau aplicând un antidot specific.
PRINCIPALELE ARSURI CHIMICE
- ARSURI CAUZATE DE ACIZI: Gravitatea arsurii depinde în mare masura de disocierea în solutie a acidului. Substantele acide, ca donatori de protoni:
- scad semnificativ pH-ul tisular,
- catalizeaza hidroliza,
- denatureaza proteinele, la care se adauga la unele substante acide reactii intense exoterme.
Se realizeaza astfel escare groase albe, pâna la culoare galben-bruna, cu evoutie rapida spre deshidratare intensa. Formarea de flictene este o raritate. Leziunile cele mai gra sunt cauzate de:
- ACIZII MINERALI (anorganici, „tari”, acid clorhidric, sulfuric, azotic, fluorhidric) care determina rapid o escara uscata, cartonata cu efect autolimitant, privind actiunea locla si absorbtia sistemica, diminuând intensitatea fenomenelor generale. În cazul leziunilor prin
- ACIZI ORGANICI (acizi slabi) (acid oxalic, acid acetic, acid carbonic, etc.) predomina actiunea necrotica-toxica. Escara formata este moale, evolutiva, fara autolimitare, (fara „sigilarea leziunii”), cu posibilitate resorbtiva si determinari sistemice (hepatice, renale) gra. Escara „moale” este predispusa suprainfectiei.
- EVOLUTIA arsurilor cauzate de acizi este:
- torpida,
- eliminarea escarei se face tardiv,
- suprainfectia este cvasiconstanta,
- vindecarea este trenanta,
- cicatricile rezultate sunt de cele mai multe ori vicioase.
-ARSURI CAUZATE DE BAZE au ca mecanisme de actiune:
- reactii exoterme,
- deshidratare (formarea de proteinati bazici, saruri bazice în combinatie cu ionii metalici)
- si soponificarea grasimilor cu lichefierea partilor moi lezate.
Leziunea locala (escara) evolueaza umed, cu aspect mucilaginos, cu mare penetrabilitate, (prin efect keratolitic si colagenolitic). Nu actioneaza efectul de autolimitare, deci leziunile cauzate de baze sunt gra indiferent daca este o baza „tare” (Ex. hidroxid de Na) sau baza „slaba”, pâna la neutralizarea substantei sau îndepartarea ei.
-ARSURI PRIN SOLUTII CHIMICE FIERBINTI sunt totdeauna mai gra si mai extensi decât cele cu solutii reci, dar evolutia ulterioara este specifica arsurii chimice, decât celei termice.
-ARSURILE CU ANHIDRIDE (substante precursoare acizilor si bazelor) sunt mai gra decât cele cauzate de agentul pe care-l genereaza (mai ales cele determinate de anhidridele organo-metalice).
-ARSURA PRIN FOSFOR METALIC este de gravitate deosebita prin degajare exploziva de energie termica la înalt nil. Având difuzibilitate marcata, fiind hidrosolubil, cu actiune deshidratanta marcata, determina leziuni foarte gra, având a antidot sulfatul de cupru.
-ARSURA PRIN PEROXIZI sunt mai rare, cea mai obisnuita prin peroxid de hidrogen (PERHIDROL), care pe lânga efect combustional, poseda si un efect deshidratant.
La toate arsurile chimice, pe lânga efectul local, trebuie avut în dere posibilitatea absorbtiei agentului chimic cu efecte asupra diferitelor organe: miocard, plamân, ficat, rinichi, fara a neglija în faza tardiva malignizarea cicatricilor vicioase.
EVOLUTIE-PROGNOSTIC
Prognosticul bolnavului cu arsuri chimice depinde de:
- extinderea leziunii si
- substanta determinanta.
Cel vital depinde si de efectele generale ale substantei chimice.
VINDECAREA, cu toate masurile terapeutice este anevoioasa, trenanta. Deseori se realizeaza prin cicatrici cheloide, insile si cu risc mare de malignizare.
SECHELELE arsurilor chimice, atât functionale, cât si estetice sunt frecnte, necesitând deseori interntii reconstructi repetate.
PRINCIPII TERAPEUTICE
Tratamentul precoce (urgenta majora) corect si eficient al arsurilor chimice influenteaza hotarâtor evolutia accidentatilor
Obiectile terapiei sunt:
- îndepartarea cât mai rapida si eficienta a substantei chimice (lavajul leziunilor cu jet de apa 25-300 C – hipotermica)
- dezactivarea substantei chimice cu antidot specific (fara supradozare care poate cauza leziuni suplimentare)
- toaleta chirurgicala primara a plagilor
- chirurgicalizarea „timpurie” (excizia tesuturilor arse, care previne difuziunea)
- grefarea tegumentara precoce
- tratament general dupa principiile plagilor arse în general
- terapie specifica leziunilor organice generale cauzate de resorbtia substantei chimice
- prenirea si tratarea sechelelor.
