Prioritatea cu prire la
anestezia peridurala este inca incerta, datele bibliografice consultate neoferind nici o informatie cu prire la cine a fost primul care a administrat solutia de anestezic local in spatiul peridural (3,4). Sunt considerati pionieri, Cathelin si Sicard, care foloseau abordul sacrat al spatiului peridural, in 1901 (3). Cativa ani mai tarziu, Stoekel (1909) il va folosi in ginecologie, iar Laewen (1910) in chirurgie (3,4).
Abordul lombar al spatiului peridural este descris de Fidel es, in 1921. Dogliotti redescopera tehnica, 10 ani mai tarziu, pe care o imbunatateste si o numeste analgezie peridurala segmentara.
Folosita in special pentru a eta cefaleea post-rahianestezie, anestezia peridurala capata un avant deosebit dupa inlocuirea procainei cu Lignocaina de Gorth, in 1948 (3,4). Telivuo aplica in clinica umana, in 1963, Bupivacaina, sintetizata in 1960 (4).
Dintre pionierii anesteziei peridurale in doza unica ii putem aminti pe: Moore (1953), Bromage (1959) (11).
In 1959, Curbello este primul anestezist care introduce in spatiul peridural, cu ajutorul acului Touhy, un cateter ureteral, inaugurand anestezia peridurala continua (11).
Anestezia peridurala cercala in doza unica, a fost introdusa de Green in 1962 pentru chirurgia carotidei (13). Derosier executa pentru prima data, in 1985, anestezia peridurala cercala continua si o data cu aceasta tehnica incepe sa-si contureze mai clar indicatiile (14).
Anestezia peridurala in doza unica, dar in special anestezia peridurala in doza continua, datorita lipsei de complicatii majore postanestezice si a eliminarii factorului timp, sunt din ce in ce mai folosite in practica anesteziologica contemporana.
