SCAI MAGARESC.
Onopordon acanthium.
Fam. Compositae.
Denumiri populare: ciulin, ghimpe mare, palamida, prasad de camp, scai mare, scai muced, scai voinicesc, schin alb, schin de buboaie, sita zanelor.
In traditia populara: se folosea contra durerilor de picioare. Se luau maciulii de scai si sare de bucatarie arsa in foc, se puneau intr-un ceaun si se turna peste ele untdelemn. Se lasau cate zile la caldura, pe urma se ungea cu alifia obtinuta partea bolna. Roua de pe scai se folosea contra pistruilor de pe obraz, spalandu-se cu ea la cate sfarsituri de luna. Ceaiul din rfurile florifere se lua contra tusei convulsive. Se mai folosea la bai pentru intarirea celor debili.
Compozitie chimica: antociani, cumarine, flavone, tanin catehic, glucide, alcaloizi ca acotina, acoantoidina si altii, ulei volatil, substante minerale.
Actiune farmaceutica: diuretic, antiinfectios, antibiotic, antiseptic, reduce
tensiunea arteriala, produce ecuarea mai usoara a bilei, anticancerigen, emolient, expectorant, astringent, ajuta la eliminarea calculilor, cicatrizant extern.
Se poate utiliza la urmatoarele afectiuni: cancer de piele,
litiaza renala, pete pe piele, pistrui, rani deschise zemuinde, tuse,
ulcer stomacal, ulcer ricos.
Preparare:
-o lingurita de ta maruntita se pune la 250 ml de apa. Se fierbe timp de 5 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3
ceaiuri pe zi in litiaze, tuse, etc.
-Tinctura obtinuta din 50 g de ta se pune la 250 ml alcool
alimentar de 70?. Se tine la temperatura camerei pentru 15 zile, timp in care se agita de mai multe ori pe zi. Se strecura. Se da cate 10-30 picaturi de trei ori pe zi in dilutie cu apa, pentru afectiunile interne. Extern se pot face spalaturi cu dilutie de o lingurita de tinctura la 500 ml apa in cazul ranilor. Pe pete sau pistrui se poate tampona local. Tinctura diluata se aplica si la cancerul pielii in functie de toleranta individuala.
-4 linguri de ta se pun la 500 ml apa. Se vor fierbe timp de 10 minute. Se strecoara apoi se pot folosi la tratamentele externe.
-Se aplica local ta proaspata sau praf din ta pe rani sau cancerul pielii.
SCAIUL DRACULUI.
Erygium campestre. Fam. Umbeliferae.
Denumiri populare: amarea, buruiana muceda, caruta dracului, ghimpe talug, iarba magarului,
morcov de deal, scai, scai de camp, scai mneriu, scai muced, scai nat, scai voinicesc, scaieti, scaius, schin otravitor, sperioasa, spin alb, spinele dracului, spin de muceda, spita dracului, spinul dracului, spita dracului, spinul ntului, talici, talug.
In traditia populara: radacinile se puneau taiate in rachiu, din care se lua cate o lingurita, dimineata, pe inima goala, cand avea omul
durere de inima si stomac stricat. Se mai lua ca laxativ, in tratamentul gastralgiilor si al ulcerului gastric. Se mai folosea ca
diuretic si in combaterea tusei convulsive, iar extractul proaspat al radacinilor in
tuberculoza pulmonara
Compozitie chimica: saponozide, tanoizi, zaharuri, acid cafeic, acid clorogenic, zaharuri, cantitati mici de ulei volatil, poliine intre care felcarinona, etc.
Actiune farmacologica: actiune diuretica datorita saponozidelor, recomandat in calculoza renala. Si cala, ca tonic aperitiv colagog si emenagog.
Se poate utiliza la urmatoarele afectiuni: acnee, afectiuni cutanate cronice, anorexie, balonari abdominale, blenoragie, diaree, dureri de stomac, edeme, exciilitate nervoasa, litiaze cale si urinare, paradontoza, rani, ulcer stomacal.
Preparare:
o lingurita de rizon maruntit se pune la 250 ml apa. Se fierbe timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot lua 2 cani pe zi din acest ceai la afectiunile interne.
-Extern se folosi cantitate dubla de ta. Se pun comprese pe locul dureros, sau se tine in locul dureros mai mult timp, de fapt pana la trecerea durerii.
SCAI VANAT.
Eryngium um. Fam. Umbelliferae.
Denumiri populare: buruiana de cartite, buruiana zmeului, maracini, scai albastru, scai mneriu, scai nat, spin albastru, spin de muceda, spinul ntului.
In traditia populara: ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere a fost un leac obisnuit, in multe zone contra tusei convulsive. Cu fiertura de scai albastru se spalau bubele dulci si alte bube. Se mai punea la baile contra reumatismului si in cele facute copiilor debili. Decoctul partilor aeriene se folosea contra naduselii astmatice, iar extern, la bai in combaterea artritei si a infectiilor (dermatofitoze) de pe capul copiilor. Ceaiul se mai folosea in retentie de urina.
Compozitie chimica: saponozide 1-2,5%, intre care principala este saniculla, saponozida B care prin hidroliza da glucoza; saniculagenina A, eringium sapogenina, D, F, G si H; zaharoza, chestoza, ferulol, un ester al izoferulolului, etc.
Actiune farmacologica: in scopuri medicinale se recolteaza partile aeriene ale tei (Herba Eryngii i) remediu popular romanesc utilizat in
tuse convulsi. Aceasta actiune a fost confirmata de unele cercetari stiintifice. Datorita saponozidelor are si actiune diuretica.
Intra in componenta ceaiului pectoral.
Se utilizeaza in urmatoarele afectiuni: artrita, bronsite, dermatoze, eczeme, infectii diverse atat interne cat si externe, paradentoza, retentie urinara, traheite, tuse convulsi.
Preparare:
2 lingurite de ta maruntita se vor pune la 250 ml apa rece. Se pune pe foc apoi se fierbe timp de 5 minute dupa care se strecoara. Se poate folosi cate 2-3
ceaiuri pe zi. Este foarte bine daca se foloseste in combinatie cu alte te actiunea fiind mai puternica asa. In cazul paradentozei, se tine local mai mult timp facand
gargara cu acest decoct.
-Extern se poate folosi o cantitate mai mare de ta sau se pot face asocieri cu alte te.
Articole care vorbesc despre Scai
Scaiul-vanat
Denumiri populare: Spinul-nat.
Descriere: Planta erbacee cu frunze dintate si cu flori violacee dispuse in capitule. Scaiul-nat creste prin tinuturi nisipoase, pe marginea drumului si in maracinisuri.
Se foloseste: Planta inflorita - Herba Eryngii i, care contine saponine.
Indicatii terapeutice: .....
[ continuare articol ] Index »
Boli si tratamente »
tratamente cu plante medicinale »
PLANTE MEDICINALE. FITOTERAPIE 
