|
Parerile altora despre VANCIU Liliana
Când am pășit pentru prima dată pragul cabinetului Dr Vanciu eram un copil vulnerabil care abia împlinise 18 ani. Din cauza pandemiei și a altor probleme personale am intrat in depresie. Trecuse în jur de o săptămână de când reîncepusem sa comunic cu cei din jur( după o lună în care nu am vorbit nimic, deoarece nu aveam nicio putere, iar resursele mele erau inexistente) când psihoterapeuta la care mergeam, prietena cu Dr Vanciu, m a trimis la aceasta. Dr Vanciu m a întrebat din ce cauza fac ceea ce fac doar că să atrag atenția că până la urmă așa suntem noi adolescenții, credem că toată lumea este la picioarele noastre. (Doamna Vanciu, un om care se închide în el și are tentative de a-și lua viața nu vrea să atragă atenția, din contra, vrea sa nu mai " strice" viața celor dragi cu propria viață. ) Din cauza celor spuse am tăcut. In mod normal, nu îți vine ușor să ți deschizi sufletul în fata unui străin, iar în condițiile date de ce ai vrea sa ii spui problemele tale unei persoane care nu crede că sunt importante? În viața, fiecare om are propriile probleme și nu exista grad de comparație. Fiecare om e unic și face fata in mod diferit la greutățile vieții.Din cauza că am tăcut, doctorita s a enervat și mi a zis că dacă nu vorbesc mă trimite la spitalul de nebuni, lucru care nu îmi era străin, deoarece la fel eram abordată de către psihoterapeuta. In cele din urmă, am primit tratament și trebuia sa vin la control peste O LUNA. Dr Vanciu mi a spus că personalitatea mea e cea mai mare problema și că din această cauză nu o sa ajung niciodată medic. Cum poate personalitatea unui om să fie defecta ? Și acum mă adresez dumneavoastră , doamna Vanciu, de unde știți dacă o să intru sau nu la facultatea de medicina?
Cum sa ii spui unei persoane care a făcut depresie din cauza acestei frici( aceea de a pica admiterea la medicina) că nu o sa ajunga niciodată medic. Pur și simplu șantaj emoțional la adresa unei persoane vulnerabile. Peste o lună am revenit și încercarea mea de ai explica doctoritei că nu mă simt mai bine și că ceva nu e in regula a dat gres. Am incercat sa i spun că nu simt că tratamentul funcționează la mine și din contra, mă face să mă simt foarte nervoasa, agitată și iritabila. I am dat exemplu că sunt așa nervoasa încât i au lucruri și arunc cu ele. Reacția medicului a fost sub orice critica. A strigat la mine : " Cine dracu te crezi!"( Îmi pare rău pentru limbaj), fapt care m a făcut să plâng. Acesta a continuat : " Poți plânge cat vrei. Sunt obișnuită să se plângă la mine în cabinet. " . Aceasta mi a zis că vrea să mi mărească doza de medicamente la care eu am protestat, iar medicul mi a spus că nu am dreptul să îndrăznesc să spun așa ceva pentru că dansa e MEDIC și eu nu știu. Întradevăr, nu știam ce medicamente am primit și cum ar fi trebuit să mă ajute pentru că nimeni nu mi a explicat, însă simțeam că nu mă ajută și că îmi fac mai mult rău decât bine. Am mai fost de câteva ori la cabinet,însă tot ce îmi amintesc este că ieșeam de fiecare data plângând și aveam nevoie de timp că să mi revin după vizita la medic. Ultima vizită a venit cu o doza și mai mare de medicamente, aceleași care îmi făceau rău, iar ce s a intamplat atunci nu pot să îmi mai amintesc din cauză că suferință a fost foarte mare. La nici o săptămână după această, in timp ce incercam sa învăț pentru un test de la școală, mi s a făcut rău și aproape am leșinat, nu mai puteam să mă ridic din pat. Mama mea a sunat o pe Dr Vanciu, iar aceasta i a spus că probabil mi a scăzut tensiunea mult prea tare din cauza medicamentelor.
Am mers la alt medic și spre surprinderea mea, a fost blândă cu mine și a discutat, mi a explicat ce înseamnă depresie și cum mă poate ea ajuta, dar și cum mă pot eu ajuta. Inițial nu mi a schimbat medicamentele pe care mi le a dat Dr Vanciu, doar a scăzut doza și a cerut să mi fac analize. Aveam deficit sever de vitamina D, iar stările mele depresive erau cauzate hormonal, menstruația fiind mult prea abundenta. Abia apoi mi a schimbat tratamentul și la început, m a chemat la control săptămânal că să vadă ce efect au medicamentele la mine și s a asigurat că mă simt bine cu noul tratament. După o săptămână am inceput sa mă simt mult mai bine. Eram energica și motivata și am reînceput să învăț pentru admiterea la medicina. Așadar, din cauza unor dezechilibre hormonale, a lipsei de vitamina D( lipsa vitaminei D este corelată cu un risc mai mare de depresie majora) și a perioadei solicitante de la momentul respectiv, am intrat in depresie. Fapt pe care doamna Dr Vanciu nu l a luat în considerare, deși am fost pacienta dumneaei un an de zile. Nu a cerut să mi se faca o serie de analize cum ar face orice medic demn de aceasta profesie, pur și simplu a profitat, a manipulat și s a jucat cu mintea unui copil. Acum, după 2 ani de la incident, am ajuns la concluzia că doamna Dr Vanciu împreună cu psihoterapeuta Liana Rozalia Rotaru sunt mai mult decât prietene, sunt partenere de afaceri. Acestea profita de tineri vulnerabili la fel cum am fost și eu. Sa fim serioși, daca eu eram un adult cu siguranță Dr Vanciu și Liana Rotaru nu și ar fi permis să se comporte cu mine cum v am descris mai sus pentru că un adult poate nu ar fi permis așa ceva, dar eu eram un caracter fraged aflat intr o stare foarte vulnerabila.
Ai fost tratat de acest medic? Cum s-a comportat?
Ce boala ai avut? Cum te simti acum? Ce tratamente ai urmat?
In cazul unei nemultumiri povestea ta spusa online poate feri pe altii de la "dezastru".
Daca esti multumit recomandarea pe care i-o dai medicului poate salva si alti pacienti.
Povestea ta poate salva vieti.
|
