Trecerea prin membrana celulara
Prima componenta celulara cu care drogul ia contact este membrana.
Exista urmatoarele posibilitati de trecere a drogurilor prin membrana:
1. difuziunea printre substantele membranei;
2. patrunderea prin pori, regiuni polare sau discontinuitati care se pare ca exista intr un procent de aproximativ 1% din suprafata membranei;
3. transportul prin intermediul unui proces specific care implica o molecula interpusa sau "transportor" (transport mediaT). Acest tip de transport este la randul sau de doua categorii in functie de necesitatile de energie si anume:
A) procese care nu consuma energie metabolica (difuzie "favorizata" sau difuzie "facilitata");
B) procese care au loc impotriva gradientului de concentratie, fie prin cuplare directa la consumul de energie metabolica, fie prin intermediul altei molecule (transport actiV).
Difuziunea drogurilor
Experimentele clasice ale lui Overton au relevat cateva caracteristici general valabile ale difuziunii drogurilor prin membrane celulare:
in compozitia membranei intra lipide;
substantele liposolubile patrund prin membrane;
substantele insolubile in lipide, nu trec membranele.
In urma acestor observatii s a ajuns la coeficientul de partitie lipide/apa care este dat de raportul concentratiilor drogului in cele doua faze. Se considera ca un drog este solubil in
lipide cand coeficientul sau de partitie este mai mare ca 0.01.
Capacitatea acizilor sau bazelor slabe de a difuza prin membrana depinde de gradul de ionizare caracterizat prin constanta de ionizare proprie moleculei pKa. Atunci cand pKa = pH, 0 = log 1 deci cele doua forme (ionizata si neionizatA) sunt in concentratii egale.
Substantele ionizate au o foarte joasa solubilitate in lipide, astfel ca trecerea lor prin membrane este neglijabila (cu exceptia situatiei in care intervine un sistem de transport mediat pentru acel droG).
Patrunderea prin pori
Diametrul unui por este de aproximativ 4 Å va permite patrunderea moleculelor care nu depasesc 3 carboni lungime. Numai molecule mici ca apa si alcoolul pot trece prin pori. Exista insa in organism, la nivelul tubilor renali si ai glomerulilor, membrane a caror pori pot atinge aproximativ 40 Å in diametru. Prin astfel de pori pot trece molecule mari, insolubile in lipide, unele droguri, dar nu si molecule de proteine (cea mai mica molecula de albumina plasmatica are greutatea moleculara de 69.000 fiind deci peste limita superioara de trecere prin acesti porI). De aici se desprinde si concluzia ca daca medicamentul este legat de proteine el nu se mai poate elimina prin rinichi.
Transportul mediat
Se sugereaza ca pe membrana ar exista molecule transportoare care ar forma un complex cu molecula drogului. Acest complex ar traversa membrana si ar elibera molecula de partea cealalta dupa care "transportorul" ar reveni la suprafata reluand ciclul. Procesele de transport mediat au un numar de caracteristici de care ar trebui sa se tina seama si anume:
A) numarul de molecule transportoare este limitat, astfel ca la o concentratie inalta a drogului se obtine o saturare a acestor transportori;
B) fiecare specie de transportor este specifica pentru un tip de substanta;
C) in situatia in care un transportor poate lega doua substante, una va inhiba competitiv transportul celeilalte;
D) drogul poate fi transportat chiar impotriva unui gradient de concentratie;
E) substantele care inhiba metabolismul celular, furnizor de energie pentru acest transport activ vor inhiba indirect si miscarea ionilor sau moleculelor prin membrana.
Transportul mediat permite unor
droguri cu molecula chimic asemanatoare cu produsii naturali sa foloseasca in mod competitiv aceste cai. De exemplu, unele medicamente anticanceroase derivati pirimidinici sunt transportate in celulele epiteliului intestinal prin transport activ de catre aceiasi transportori care transporta si pirimidinele naturale timina si uracilul.
Absorbtia medicamentelor
Absorbtia medicamentelor este variabila in functie de calea de administrare:
* Din tractul gastro intestinal. Moleculele mici, neutre, solubile in apa cum sunt alcoolul si apa sunt absorbite la nivel gastric. Restul drogurilor care sunt baze slabe sunt absorbite la nivel intestinal. Unele droguri nu se absorb deloc si exercita un efect local la nivelul intestinului. Absorbtia este si in functie de
alimentatie (de momentul
alimentar si de interferentele alimentarE).
* Prin piele si mucoasa. Absorbtia prin piele este dificila din cauza barierei de celule cheratinizate. Se utilizeaza mai ales pentru actiunea locala (antipruriginoasa, astringenta, cheratoplastica sau cheratolitica, antifungica, antimicrobiana, antiinflamatoarE). Recent au fost puse la punct sistemele transdermale astfel concepute incat sa faciliteze trecerea prin piele relativ constant pentru o perioada mai lunga (minimum 24 orE) a unor substante active ce actioneaza sistemic.
Multe droguri sunt insa bine absorbite la nivelul mucoaselor nazale (ex. pulberea de retrohipofizA), bucala (ex. trinitroglicerinA), rectala (are ca avantaj faptul ca evita in mare masura bariera hepatica, medicamentele patrunzand direct in teritoriul cav inferioR), genitala (hormonI) si oculara (coliruri, unguente, ocuserT).
* Pe cale pulmonara. Medicamentele se pot administra la acest nivel pentru actiunea generala (gazele anestezicE) sau sub forma de aerosoli pentru actiune locala.
* De la locul injectarii. Viteza de absorbtie de la locul de injectare (subcutanat sau intramusculaR) este proportionala cu solubilitatea in apa a substantei respective.
Transportul si distributia
Odata absorbit medicamentul poate circula fie liber in plasma fie, fie fixat in mod reversibil pe albuminele plasmatice.
Substantele liposolubile, acide si cu greutate moleculara mica au tendinta de a se fixa mai usor. Medicamentul fixat nu poate fi eliminat prin rinichi si nici nu trece bariera hematoencefalica sau placentara.
Distributia in organism a medicamentelor poate fi uniforma sau selectiva pentru anumite compartimente.
In sistemul nervos central medicamentele patrund cu mai mare dificultate datorita asa numitei bariere hematoencefalice. Substantele liposolubile difuzeaza mai usor in SNC.
In tesutul adipos sau alte locuri de depozit. Drogurile liposolubile se acumuleaza in concentratii inalte in tesutul adipos (ex.tiopentaluL). Metalele grele se concentreaza in oase, vitamina B12 in ficat etc.
La locurile de excretie si metabolism. Drogurile hidrosolubile se acumuleaza mai repede la locurile de metabolizare si excretie: in ficat daca acesta este locul de biotransformare, in continutul intestinal daca se secreta in bila, in rinichi daca metabolitii se concentreaza la nivelul tubilor renali.
Placenta prezinta o imensa suprafata de schimb constituind in acelasi timp si o bariera (relativ permeabilA) in calea unor medicamente. Analgezicele, hipnoticele, narcoticele,
hormonii si
antibioticele trec in circulatia fetala, fapt de care trebuie sa se tina seama (influenta asupra centrului respirator, actiuni teratogene etc.) cand se administreaza medicamente mamei.
Distributia in lapte. Deoarece
laptele este ceva mai acid decat plasma, medicamentele bazice se vor concentra cu predilectie in lapte (ex. penicilina, streptomicinA). ~n lapte pot trece si alte toxice cu molecula mica precum alcoolul, nicotina, bromurile, heroinA).
Copyright © 2008 - 2025 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
