Degeraturile sunt leziuni tisulare produse de actiunea frigului.
Etiologie. Degeraturile se produc pe partile descoperite al corpului (nas, obraji, urechI) sau la extremitatile mainilor si piciorelor. Dupa conditiile de aparitie se pot intalni doua situatii:
A) frigul puternic insotit de vant produce
degeraturi pe partile descoperite;
B) frigul umed, chiar mai putin intens, provoaca degeraturi la picioare.
Actiunea frigului este facilitata de factori favorizanti (deficiente organice, denutritie, oboseala, hipoxia prin efort la altitudine, consumul de alcooL) si de conditii adjuvante (
tulburari circulatorii prin imobilizare prelungita, incaltaminte stramta etc.). Degeraturile se intalnesc frecvent la soldati, alpinisti, naufragiati, prizonieri de razboi.
1. Clasificarea si fiziopatologia degeraturilor
Degeraturile se clasifica in patru grade:
. gradul I - eritem si edem localizat;
. gradul II - edem, eritem si aparitia flictenelor, nu se produc necroze profunde;
. gradul III - edem, cianoza tegumentara, gangrena poate aparea dupa cateva zile;
. gradul IV - cianoza intensa, edem, flictena, gangrena apare in cateva ore dupa accident.
Fiziopatologic, transformarile se produc in doua etape:
Etapa I - are loc vasoconstrictia datorata frigului, tesuturile se ischemiaza;
Etapa II - dupa expunerea la frig, prin trecerea la caldura, se produc vasodilatatii care determina aparitia de leziuni la nivelul endoteliului vascular si care angreneaza aparitia trombilor, vasele de sange se trombozeaza ceea ce conduce la gangrena.
2. Forme clinice si tratament
Formele clinice:
- Degeraturi usoare, care apar frecvent la maini si la picioare, si care constau din leziuni rotund-ovalare cu piele palida, apoi rosie-violacee, cu edem, dureri, pacientul are senzatia de furnicatura, apar zone de anestezie cutanata sau hiperestezie. Dupa 2-3 zile de la instalarea edemului, se formeaza flictene cu continut sero-hemoragic, cauzate de tromboze vasculare limitate care se repermeabilizeaza cu timpul.
- Degeraturi grave, care apar adesea la membrele inferioare, cu dureri violente ce impiedica mersul, cu tegumente palide avand paloare de fildes, insensibilitate la durere, foarte reci, cu degete cianotice, numeroase flictene si ulceratii, cu zone de anestezie sau hiperestezie, cu tulburari de sudoratie (apar complicatii septicE). Dupa deschiderea flictenelor se formeaza un placard (escara neagrA) sau in cazurile grave cu leziuni profunde apare gangrene. De multe ori apar si complicatii ca: atrofii musculare, retractii tendinoase cu anchiloze vicioase a membrului inferior, suprimarea secretiei sudorale, caderea parului de pe membrul degerat, deformarea unghiei, gangrene. Infectia secundara, uneori cu anaerobi, poate genera la randul ei septicemii sau septicopioemii. Gangrena evolueaza foarte rar spre vindecare iar
ulceratiile care apar dupa escare se vindeca foarte lent.
Tratamentul este profilactic si curativ:
- Tratamentul profilactic consta in masuri de protectie a persoanelor expuse timp indelungat la frig si umezeala: imbracaminte si incaltaminte adecvata,
alimentatie corespunzatoare, vitaminizare etc.
- Tratamentul curativ este general si local. Local, se interzic
masajul si frectia pe zonele afectate, reincalzirea zonei degerate se face treptat intr-o baie cu apa incalzita pana la 400C, timp de 20-30 minute; daca este cazul se aplica pansamente cu antiseptice, deschiderea si debridarea colectiilor purulente si necrotice. Tratamentul general impune: tratarea socului, anticuagulante, antispastice, antibioterapie, profilaxie antitetanica. Amputatiile se practica mai tarziu (dupa 2-3 lunI), cand demarcatia este definitiva.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
