Leziunile valvei aortice
Leziunile valvei aortice sunt cele mai frecvente leziuni vallare produse in urma unui traumatism toracic inchis (3). Ele reprezinta in fapt o forma minora de ruptura a aortei, ruptura care reprezinta una din cauzele principale de moarte in traumatismele toracice. Leziunea imbraca forma alsiei sau disectiei comisurale si mai rar pe cea a dila-cerarii sau rupturii cuspale. Media si adventicea aortica sunt mai rezistente decat intima, ceea ce explica probabil prezenta leziunilor intimale in cazul decelerarilor bruste. Este posibil ca asa sa se produca si leziunile cuspale la nivelul valvei aortice, mai ales daca traumatismul toracic se produce in timpul diastolei ventriculare, cand valva este inchisa (3,5).
Manifestarile clinice sunt cele ale unei insuficiente aortice acute si depind de severitatea regurgitarii. Tratamentul depinde de asemenea in primul rand de severitatea leziunii si rasunetul sau hemo-dinamic. Uneori este posibila reconstructia val-lara (resuspensia cuspala etc), dar cel mai frecvent inlocuirea (protezarea) vallara este necesara. Uneori, in cazul asocierii disectiei aortei ascendente, este necesara inlocuirea compozita a valvei aortice si aortei ascendente cu un conduct vallat.
Leziunile valvei mitrale
Leziunile izolate ale valvei mitrale din traumatismele toracice inchise sunt exceptionale. Leziunile traumatice ale mitralei si tricuspidei se produc probabil in cazul traumatismelor ce survin la sfarsitul diastolei si inceputul sistohei, cand ventriculii sunt plini si valvele atrio-ventriculare sunt inchise. Simptomatologia si rasunetul hemodinamic depind de severitatea leziunilor si sunt cele ale unei insuficiente mitrale acute. Ecografia transesofagiana este metoda diagnostica cea mai fidela. Insuficienta mitrala traumatica are de obicei o evolutie rapida si necesita un tratament asemanator cu cel al rupturii de muschi papilar din infarctul acut de miocard. Spre deosebire de aceasta din urma insa, leziunea este in general mai bine delimitata, iar protezarea vallara imediata este urmata de rezultate mai bune. Reconstructia vallara este uneori posibila si in aceste cazuri este metoda de ales (5).
Leziunile tricuspidiene
Leziunile tricuspidiene traumatice sunt mai frecvente decat cele ale valvei mitrale, probabil datorita pozitiei mai anterioare a valvei tricuspide. Simptomatologia este mai putin severa. Semnele clinice intalnite sunt adesea marirea ventriculului drept in general fara semne de insuficienta cardiaca dreapta asociata unui bloc de ramura dreapta in contextul unui traumatism toracic. in cazul unui foramen ovale patent se poate produce inversarea suntului cu aparitia cianozei datorita hipertensiunii atriale drepte secundare insuficientei tricuspidiene. Tratamentul (indicatia terapeutica) depinde in mare parte de rasunetul hemodinamic al leziunii (3). Avand in vedere ca in majoritatea cazurilor functia ventriculului drept se va deteriora progresiv, interventia chirurgicala se impune mai ales in cazul pacientilor mai tineri, practicandu-se reconstructia vallara, pentru a evita pe cat posibil o protezare vallara cu complicatiile sale in anii urmatori.
