Tamponada cardiaca
Acumularea de lichid in pericard in cantitate suficienta pentru a determina obstructia curgerii sangelui spre ventriculi determina tamponada cardiaca. Aceasta este o complicatie gra ce poate duce la deces daca nu este tratata prompt. Cauzele cele mai frecvente de tamponada cardiaca sunt boala neoplazica, pericardita idiopatica si uremia. De asemenea, tamponada mai poate avea drept cauza sangerarea in cavitatea pericardica dupa interventii chirurgicale pe cord, traumatisme (inclusiv perforatia cardiaca dupa manevre diagnostice) sau tuberculoza. Hemopericardul masiv se mai poate produce la orice pacient cu pericardita acuta care primeste medicatie anticoagulanta. Cantitatea de lichid pericardic necesara pentru producerea tampo-nadei este de circa 200 ml acumulati rapid sau de circa 2000 ml acumulati lent, cand pericardul a avut posibilitatea de a se intinde si de a-si adapta volumul la cantitate crescuta de lichid din interiorul sau (8,11).
Diagnosticul rapid al tamponadei cardiace este esential. Semnele clasice precum prabusirea tensiunii arteriale, cresterea presiunii venoase si o inima mica si greu ausculila sunt intalnite de obicei in cazurile foarte severe (de exemplu in cazurile de traumatism cardiac cu ruptura cordului) (4). Pot fi prezente semne asemanatoare celor de insuficienta cardiaca atunci cand tamponada se instaleaza progresiv. Este necesar un grad mare de suspiciune clinica intrucat de multe ori nu este evidenta nici o cauza de afectare pericardica. Pulsul paradoxal (scaderea presiunii arteriale sistemice cu peste 10 mmHg in timpul inspirului) este un semn important. Este de retinut ca el poate fi gasit si la circa o treime din pacientii cu pericardita constric-ti cronica (3,11).
O largire a ariei matitatii cardiace, largirea siluetei cardiace la radioscopia fluoroscopica ca si scaderea amplitudinii pulsatiilor acesteia, scaderea amplitudinii complexelor QRS si alternanta electrica a undelor P, QRS si T ridica toate suspiciunea de tamponada cardiaca (8).
Ecografia este de mare folos in majoritatea cazurilor de tamponada cardiaca (8,10). Un semn important este reprezentat de cresterea inspiratorie a diametrului ventriculului drept si scaderea reciproca a diametrului ventricular stang. Fluxul transtricus-pidian are velocitatea maxima crescuta iar cel mitral scazuta (2).
Scaderea debitului cardiac antreneaza o serie de mecanisme compensatorii precum tahicardia si cresterea volumului intrascular (mediat de secretia crescuta de mineralocorticoizi).
Decompresiunea pericardica cat mai rapida este esentiala. Rezultatele acestea sunt de cele mai multe ori bune. S-au raportat insa cazuri de soc aparut imediat dupa drenajul pericardic (Carp, Candea si colab.), aparute probabil ca urmare a "miocardului siderat\" determinat de compresia pericardica (1).
