Este necesar sa existe personal pregatit sa acorde asistenta medicala pacientilor traumatizati atat in prespital cat si in spital.
Pentru segmentul prespital trebuie sa existe personal medical antrenat (medici, asistente, para-medici etc.) in acordarea primelor masuri terapeutice atat la locul accidentului cat si pe timpul transportului.In "Centrele de Trauma\", traumatizatul ar trebui sa fie primit de o echipa complexa condusa de un chirurg generalist cu competenta in traume. in S..U.A., in aceasta pozitie poate ajunge orice specialist chirurg care urmeaza o specializare (fellow-ship) in domeniu, de un an. Principalele probleme identificate ca parand sa indeparteze medicii americani de aceasta specializare sunt: un castig material mai scazut ativ cu alte specialitati chirurgicale, teama de SIDA, teama de litigatii (procese) si imaginea sociala (de multe ori falsa) a pacientului traumatizat: somer, membru neproductiv situat la periferia societatii (9). Cel putin in aceasta ultima privinta statisticile demonstreaza contrariul. Conform opiniei specialistilor, pentru a acorda o asistenta medicala de calitate, personalul trebuie sa treaca prin etapele de mai jos:
. formare;
. specializare;
. perfectionare;
. supraspecializare;
. formatie continua;
. acreditare, eventual de catre o comisie nationala.
Activitatea de cercetare
Este efectuata pe de o parte la nivelul spitalelor mari (centrele de trauma de nivel I) si pe de alta la nivelul unor centre si organizatii create la nivel national cu acest scop. Directiile de cercetare sunt multiple incepand de la modalitati de prevenire a traumelor sau elemente specifice de tratament pre-si intraspitalicesc, pana la implicatiile financiare ale tehnologiei de mentinere in viata artificiala din serviciile de terapie intensiva (16) sau dilemele morale si legale cu care se confrunta ingrijirea traumelor. Tot aici se insera si activitatea de evaluare a rezultatelor activitatii sistemului si posibilitatile lui de dezltare.
