Scheletul protejeaza viscere precum creierul, viscerele trunchiului si unele viscere abdominale (ex.: splina, ficatul). Anumite parti ale scheletului (pri-
mele doua coaste, sternul, scapula si femurul) au o mai mare rezistenta la impact. Fracturarea lor nu se face decat in conditiile in care in cursul traumei s-a aplicat asupra lor o forta deosebita; de aceea, in astfel de leziuni pacientul trebuie urmarit ulterior pentru posibile injurii asociate ca in exemplele de mai jos:
- fractura coastelor I sau II se poate asocia cu leziuni de plex brahial, lant simpatic si artera sub-clavie;
- fractura de stern se poate asocia cu contuzie sau chiar ruptura cardiaca, ruptura de aorta descendenta sau fractura de coloana toracica;
- fractura scapulei se poate asocia cu fracturi costale si contuzii pulmonare subiacente;
- fractura de femur (cel mai puternic os al scheletului) se poate asocia cu leziuni ale rotulei, ligamentelor genunchiului sau aceulului.In principiu la orice traumatism este bine sa ne gandim la posibile leziuni asociate, evitand sa ne lasam antrenati de "mirajul primei leziuni\". De pilda este cunoscut faptul ca in orice plaga toracica plasata mai jos de linia bimamelonara sunt posibile leziuni infradiafragmatice. De asemenea subiacenta unui let costal se afla foarte frecvent o contuzie pulmonara.
Un alt posibil factor etiologic al traumei provine din faptul ca mijloacele anatomice de protectie sunt din pacate imperfecte. Astfel creierul protejat la exterior de craniu, poate fi lezat de structurile interioare ale acestuia in accidentele, in care actioneaza forte de acceleratie/deceleratie. Cordul este protejat de stern si partial de coaste, dar este si dezavantajat de faptul ca fiind pe partea stanga este vulnerabil (mai ales ventriculul drept - plasat anterior) la loviturile cu arme albe ale dreptacilor.
Un alt factor anatomic implicat in producerea de leziuni il constituie mijloacele de fixare ale unor structuri anatomice: ele sunt implicate in leziuni ce apar prin diferente de decelerare dintre corp si diversele viscere componente, astfel:
- in accidentele prin decelerare (orizontale), aorta toracica se rupe cel mai frecvent la nivelul sau imediat distal de ligamentul venos;
- duodenul si intestinul subtire se rup in acelasi tip de accidente, cel mai frecvent, la nivelul punctelor de fixare (ligamentul Treitz, mezenterul adiacent cecului, aderente etc); pentru duoden s-au propus ca mecanisme suplimentare posibile: strivirea pe coloana vertebrala, forfecarea pe centura de siguranta, sau mecanismul de ansa inchisa.
Alcoolul si drogurile
Acestea constituie pe de o parte factori farizanti ai accidentului si pe de alta, factori agravanti ai elutiei ulterioare a pacientului, prin modificarea raspunsului fiziopatologic post-trauma.