Clinica pacientului politraumatizat este extrem de riabila daca avem in vedere multiplele posibilitati de combinatii lezionale, pe de o parte ca afectare topigrafica si pe de alta, din punct de vedere al gravitatii; la aceste riabile se mai adauga si statusul biologic preexistent. Rezulta astfel ecuatii lezionale complicate in care eluarea gravitatii se poate face initial (cand bilantul lezional este incomplet cunoscut) pe criterii fiziologice (status circulator, respirator, neurologic) si ulterior anatomice (tipul si gravitatea leziunilor: craniene, cervicale, toracice, abdominale etc.) incadrarea exacta a poli-traumatizatului in grupa de risc adecta este esentiala pentru luarea deciziilor cele mai corecte in ceea ce priveste prevenirea agrarii leziunilor, triajul pacientilor, managementul de ingrijire a pacientilor critici, justificarea cheltuielilor in vederea rambursarii de la casele de asigurari si, nu in ultimul rand, area rezultatelor obtinute cu cele standard.
Alegerea protocolului de ingrijire a politraumati-zatului trebuie sa tina seama de gravitatea acestuia exprimata intr-un scop. Dupa o incadrare corecta, pacientul poate beneficia sau nu de decizii medicale de importanta cruciala pentru prognostic (transport la un centrul specializat in ingrijirea politrau-matizatilor; silirea modului de transport de urgenta si a ingrijirilor aplicate in aceasta perioada).
Ideal o astfel de scorizare trebuie sa fie:
- obiecti (scorul trebuie sa se coreleze cu rata mortalitatii, morbiditate, inliditate, costuri, durata spitalizarii);
- reproductibila (usor de folosit si de inteles pentru a permite celor care o folosesc sa preda corect urmarile traumei);
- ieftina (calcularea scorului sa poata fi facuta cat mai usor, cu un echipament minimal);
- usor de realizat (sa se bazeze pe date larg accesibile astfel incat studiile asupra pacientului politraumatizat, sa se poata efectua atat prospectiv cat si retrospectiv);
- cu loare predicti mare.
Scala de masurare trebuie sa fie reproductibila si acceptata/utilizata la nivel national (ideal international); aplicarea uniforma la intreaga "populatie\" de politraumatizati duce la obtinerea unor rezultate pertinente.
De-a lungul timpului s-a imaginat o multitudine de scoruri; fiecare din acestea este o incercare de cuantificare matematica cat mai exacta a gradului de severitate a leziunilor sau bolii. Din pacate, datorita rietatii mari de modele lezionale si de raspuns al organismului uman la injurie nu s-a putut obtine un model perfect care sa elueze urmarile unei traume dupa o formula matematica.
Una dintre problemele cele mai controversate ale aplicarii sistemelor de scorizare este loarea lor predicti in ceea ce priveste urmarile traumei. Scorurile disponibile in prezent sunt relente in special in analizele retrospective pe loturi mari; pentru studiile prospective loarea lor este mai limitata.
Exista o strategie a aplicarii scorurilor de severitate in cadrul ingrijirii pacientului traumatizat. Aceasta strategie presupune parcurgerea mai multor etape, fiecare de o importanta majora, intr-o succesiune bine silita. Acestea cuprind: primul ajutor, triajul pacientilor, utilizarea judicioasa a resurselor alocate ingrijirii pacientilor, epidemiologie si politica sanitara.
a) utilizarea scorurilor in triajul pacientilor Cele mai folosite scoruri in realizarea triajului
pacientilor sunt "Scala Glasgow (GCS)\" si "Scorul Traumatic (TS)\". Amandoua au importanta majora in eluarea primara a pacientilor lezati. "Scala Glasgow\" incadreaza pacientii cu traumatisme cranio-cerebrale in categorii de gravitate (contuzie minima, medie si severa) ceea ce a permis selectarea adecta a protocoalelor terapeutice si scaderea mortalitatii si a morbiditatii. De asemenea "Scala Glasgow\" identifica pacientii care au nevoie urgent de o investigare tomografica.
b) utilizarea judicioasa a resurselor umane si materiale disponibile pentru o ingrijire adecta a pacientilor politraumatizati.
Scorurile ajuta la decizii cum ar fi: tratarea pacientului la un spital local sau transportarea lui la unul specializat in traume (trauma center), necesitatea internarii pacientului intr-o sectie de terapie intensi etc.
c) utilizarea scorurilor in cercetare
Utilizarea scorurilor in cercetare aduce antaje importante mai ales daca sunt folosite pentru analiza unor seturi mari de date. Ele constituie mijloace obiective de stratificare a pacientilor politraumatizati in studii retrospective sau prospective, and ca scop imbunatatirea protocoalelor terapeutice.
Exista numeroase astfel de sisteme (scoruri), cele mai multe dintre ele eluand impactul fiziologic al traumei asupra pacientului si/sau localizarea anatomica a leziunii.
