Pot aparea oriunde se gasesc corpusculi glo-mici.
Anatomia
Corpuscul glomic normal are dimensiuni care variaza intre 0.1-0.5mm. Aceste chemodectoame sunt diseminate la nivelul capului si gatului, fiind foarte greu de diagnosticat datorita dimensiunilor foarte reduse. Sunt numite si paraganglioni non-cromafini36. Apar mai frecvent la nivelul arterei carotide si la nivelul osului temporal. Exceptional in tumorile provenind de la nivelul orbitei, nazofaringelui, laringelui, sinusurilor paranazale, limbii si mandibulei.
Jumatate din corpusculii glomici apar in fosa jugulara fiind situati in adventicea bulbului superior al venei jugulare interne. Restul sunt distribuite in lungul nervului Jacobson (IX) sau al lui Arnold60 (X), fiind situate in canaliculul timpanic, in vecinatatea promontoriului cohleii, sau in partea descendenta a canalului facialului. Corpusculul caroti-dian este localizat la nivelul bifurcatiei carotidei primitive, iar corpusculii orbitari sunt in raport cu neri ciliari.
Anatomia patologica
Chemodectoamele reprezinta histologic tumori benigne constituite din cuiburi de celule epitelioide cu o stroma care are vase sangne cu pereti subtiri si fibre nervoase amielinice. Tumora este bine delimitata, dar nu are o capsula. Diagnosticul de malignitate este mai mult bazat pe evolutia clinica decat pe tipul histologic. Tumorile pot da metastaze in ganglionii limfatici regionali sau la distanta, insa rareori (5%).
Tipuri de diseminare
Tumorile au o evolutie lenta, care uneori poate dura pana la 20 de ani.
Tumorile corpusculului carotidian sunt situate de obicei la bifurcatia carotidei primitive. Originea este in adventicea arterelor, fiind hranite de vasa vasorum sau de artera vertebrala sau cercala ascendenta. Odata cu evolutia pot determina compresiune la nivelul carotidei interne sau externe, evoluand spre baza craniului, unghiul mandibulei, coloana vertebrala si spatiul latero-faringian.
Tumorile osului temporal (tumorile glomusului timpanic) pot invada osisoarele, membrana timpanului, mastoida, conductul auditiv extern, canalul semicircular si facial, nervul Jacobson60 sau Amold6086.
Tumorile glomusului jugular invadeaza baza cra-riicilui, apexul stancii, vena jugulara, urechea medie si etajul cranian mijlociu sau posterior. Neri cra-nieni V-VII pot fi invadati.
Limfatice. Metastazele limfatice sunt exceptionale, ca si cele la distanta.
Semne clinice
Tumorile glomusului carotidian. Majoritatea sunt tumori asimptomatice cu evolutie lenta. Tumorile mai voluminoase pot patrunde in spatiul parafa-ringian, dand disfagie, dureri si paralizie de ner cranieni. Uneori apare un sindrom de sinus carotidian. Tumorile pot deveni fixe sau pot proemina la nivelul regiunii amigdaliene. La auscultatie pot produce un suflu. La presiune masa lor poate sa diminue, revenind ulterior la normal.
Tumorile osului temporal. Simptomele sunt in functie de localizare. Cele situate la nivelul urechii medii se manifesta prin hipoacuzie, tinitus pulsatil, vertij si cefalee. Tumorile situate in fosa jugulara se manifesta prin cefalee cu iradiere in orbita sau regiunea temporala si paralizie de ner cranieni (V-XII). Leziunile dezvoltate in canalul facial pot produce paralizii, iar cele situate in conductul auditiv extern dau otoree si otoragie. Uneori poate apare o masa rosie-albastruie care proemina prin membrana timpanica. Diagnosticul se pune in special prin angiografie si CT ale osului temporal, sau veno-grafie jugulara.
Tratamentul
Alegerea tratamentului. Tratamentul chirurgical este recomandat in leziuni mici. Radioterapia este controversata, desi unii autori o considera benefica. Leziunile catatii timpanice pot fi tratate cu succes prin excizie, fara sa duca la surditate. Tratamentul chirurgical.
Tumorile osului temporal (glomus timpanicum): leziunile mici sunt abordate prin timpan sau masto-ida si extirpate.
Tumorile glomusului jugular raspund bine la radioterapie, de aceea tratamentul chirurgical se aplica numai in caz de esec al radioterapiei.
Tumorile corpusculului carotidian. Leziunile mici pana la 1 cm beneficiaza de tratament chirurgical, fara risc. in cazul in care se pune problema li-gaturii sau inlocuirii carotidelor, este preferabila rontgenterapia cu rezultate satisfacatoare.
Complicatiile la distanta care apar dupa iradiere sunt alopecia tranzitorie si otita medie. Dozele mari de iradiere pot duce la necroza cerebrala, care nu va apare la o doza totala sub 4500 de razi, sau 180 razi/zi timp de 5 zile pe saptamana. Alte complicatii sunt colesteatomul si sechestrul mastoidian. Pentru recidiva se prefera rontgenterapia. Rezultatele se vor controla prin angiografie si CT.
Complicatiile tratamentului chirurgical sunt hemoragia si lezarea nerlor cranieni. Alte complicatii sunt hemipareza, fistula LCR si surditatea.
