In acest procedeu, oglinda descrisa anterior este orientata cranial, permitand vizualizarea nazofaringelui: torus tubarius (deschiderea trompei lui Eustatiu), fata posterioara a palatului moale, septul nazal, cornetele nazale si eventual vegetatiile adenoide. Aceasta este rinoscopia posterioara, spre deosebire de cea anterioara, care se face la nivelul narinelor. in unele cazuri se poate folosi rinofaringoscopia directa, recurgand la un cisto-scop miniaturizat, util in decelarea neoplasmelor mici. Rinoscopul cu fibre optice si diametrul redus (3 mm) a insemnat un progres in explorarea cavitatii nazale.
Radiografia. Oasele fetei prezinta cavitati pline cu aer, care creeaza un contrast favorabil pentru radiografie, putand detecta tumori ale sinusurilor para-nazale, a cavitatii nazale, a orbitei, a mandibulei si a laringelui.
Arteriografia. Injectarea substantei de contrast in carotida poate evidentia o tumora a corpuscu-lului carotidian, sau poate delimita extinderea unui hemagiom al cavitatii bucale.
Tomografia. Poate detecta eroziuni ale sinusurilor paranazale sau tumori laringiene subglotice, care scapa de obicei laringoscopiei indirecte. Asocierea unei substante de contrast, poate realiza o laringografie. Aceasta metoda insa a fost complet inlocuita in conditiile actuale de tomografia computerizata.
Biopsia. Pot fi prelete fragmente cu ace de biopsie cutanata sau pense speciale de biopsie cervicala la nivelul palatului moale, stalpilor amig-dalieni, bazei limbii etc. Prin laringoscopie indirecta se pot efectua biopsii din repliurile ariepiglotice, corzile vocale si sinusurile piriforme. Biopsia tumorii primare trebuie sa fie asociata cu biopsia ganglionilor cervicali, efectuata prin punctie sau prin exci-zie. in ganglionii limfatici indati de limfom, diagnosticul nu poate fi pus prin punctie bioptica, ci numai prin biopsie deschisa. Dupa recoltarea biopsiei se face hemostaza cu un creion de nitrat de argint. Tehnicile de biopsie pot fi de mai multe feluri: biopsia incizionala, biopsia excizionala si biopsia prin punctie si aspiratie. Biopsia incizionala se practica cu bisturiu, foarfeci sau pense lungi speciale. Biopsia excizionala este practicata atat pentru diagnostic cat si in scop curativ in cazul leziunilor mici. Biopsiile prin punctii pot fi practicate ambulator. Aspiratia pe ac fin este urmata de aplicarea pe lama si coloratie imediata. Biopsiile care folosesc ace cu diametrul mai mare recolteaza fragmente de tesuturi care pot fi examinate histologic. Neajunsurile biopsiei prin punctie constau in recoltarea unui fragment tisular minim de unde si posibilitatea unor rezultate fals-negative. Biopsia negati prin punctie trebuie sa fie urmata de biopsie deschisa. Se recomanda intai practicarea de sectiuni la microtomul cu gheata, pentru a aprecia calitatea materialului recoltat si prezenta marginilor de tesut normal in biopsiile excizionale. in cazul in care se suspicioneaza o infectie, vor fi practicate culturi pentru germeni aerobi, anaerobi, bacili acido-rezistenti sau levuri. Microscopia electronica si coloratii speciale sunt necesare atunci cand metodele uzuale nu pot preciza diagnosticul. O atentie deosebita trebuie acordata pacientilor care au fostIradiati, deoarece adesea o zona de necroza poate fi interpretata drept recidi locala. Adesea sunt necesare biopsii in adancime sub anestezie generala, in cazul unui rezultat negativ se recomanda efectuarea unei biopsii repetate in acelasi loc dupa indepartarea tesutului superficial.
Colorantii vitali. Folosirea albastrului de tolui-dina ajuta la precizarea diagnosticului, diferenti-ind zonele de displazie si carcinom in situ (intraepi-telial) de carcinomul franc al mucoasei. Metoda este utila in elaborarea unor aderate harti (mapping) a zonelor de displazie sau de carcinom intraepitelial.
Citologia. Citologia exfoliati folosita in cavitatea bucala este o biopsie superficiala, necesitand o spatula pentru raclarea zonelor suspecte. Spre deosebire de biopsie, citologia nu are nici o semnificatie atunci cand este negati.
