mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Tulburari anxioase
Index » Tulburari psihiatrice » Tulburari anxioase
» Stresul si imbatranirea

Stresul si imbatranirea







Nimeni nu a fost in stare sa sileasca modul in care imbatranesc corpurile noastre sau motivul pentru care suntem programati genetic sa traim numai o anumita perioada de timp. Stim insa ca pe masura ce imbatranirea anseaza, este mai putin probabil ca trupul nostru sa raspunda in continuare cu aceeasi eficienta la provocari; pare mult mai normal ca el sa fie afectat de intamplari si de situatii negative. Pe langa faptul ca este un proces stresant din punct de vedere fizic, imbatranirea reprezinta si o perioada stresanta din punct de vedere emotional.
Batranii sunt predispusi la doua tipuri de stres: cel normal, specific rstei, si cel impus de mediul inconjurator. Neplacerile provocate de boli, pierderile suferite, diminuarea venitului, pensionarea si domicilia intr-un apartament inadect, corelate cu stresul social - prejudecatile si lipsa de interes fata de batrani - genereaza izolarea si deprimarea.
Unul dintre factorii majori de stres pentru persoanele in rsta este constientizarea faptului ca insasi capacitatea lor de a inta si de a indeplini munci mentale nu se mai pot modifica. Cu toate acestea, atat in societate, cat si la locul de munca, este larg raspandita tendinta de a le privi cu suspiciune. Aceasta enorma problema emotionala este cauza depresiei, cea mai obisnuita afectiune mentala intalnita la persoanele care imbatranesc. Pe masura ce inaintam in rsta, permitem perceptiilor noastre negative legate de acest subiect sa ne modeleze comportamentul. Putem depasi cu succes aceasta faza numai daca scapam de respectivele perceptii negative si daca intam sa facem fata stresului ce apare o data cu inaintarea in rsta.

Cuprins:

Chestionar referitor la satisfacţia pe care o avem de la viaţă

Cum să depăşim criza vârstei mijlocii

Cum să Învingem frica de moarte

Metode de controlare a stresului pentru a face faţă durerilor noastre sufleteşti

Metode de controlare a stresului pentru a-i ajuta pe ceilalţi să facă faţă durerilor sufleteşti

Metode de controlare a stresului, pentru oamenii în vârstă


Chestionar referitor la satisfacţia pe care o avem de la viaţă

sus sus
în ce măsură reuşiţi să îmbătrâniţi fără probleme? Vă prezentăm în continuare câteva enunţuri despre viaţă, în general, în legătură cu care oamenii în vârstă au păreri diferite. Citiţi cu atenţie fiecare enunţ şi, dacă sunteţi de acord, puneţi un semn de "văzut" în locul liber de sub "De acord". Dacă nu sunteţi de acord, puneţi un semn în locul liber de sub "Nu sunt de acord". Dacă nu sunteţi hotărât, lăsaţi spaţii libere. La sfârşitul listei, se află cheia punctajului, care vă va arăta cum vă descurcaţi cu îmbătrânirea.


De acord Nu sunt de acord
^1. Pe măsură ce îmbătrânesc, lucrurile par să .
stea mai bine decât mă aşteptam. ■ _______
2. Am avut şi am în continuare o viaţă mai liniştită decât majoritatea oamenilor pe care
îi cunosc. _______ _______
3. Aceasta este cea mai tristă perioadă a vieţii
mele. _______ _______
4. Sunt la fel de fericit ca în tinereţe. _______ _______
5. Viaţa mea ar putea fi mai bună decât este
acum. _______ _______
6. Aceştia sunt cei mai buni ani ai vieţii mele. _______ _______

7. Majoritatea lucrurilor pe care le fac sunt
plictisitoare sau monotone. _______ _______
8. Mă aştept ca, pe viitor, să mi se întâmple
ceva interesant şi plăcut. _______ _______
9. Lucrurile de care mă ocup sunt tot atât de
interesante pe cât au fost întotdeauna. _______ _______
10. Mă simt bătrân şi, într-o oarecare măsură,
obosit. _______ _______
11. îmi simt vârsta, dar asta nu mă deranjează. _______ _______
12. Privind în urmă Ia viaţa mea, pot spune că
sunt destul de mulţumit. _______ _______
13. Nu mi-aş schimba trecutul nici dacă aş putea. _______ _______
14. în comparaţie cu alţi oameni de vârsta mea,
am luat multe hotărâri prosteşti în viaţă. _______ _______
15. în comparaţie cu alţi oameni de vârsta mea,
arăt bine. _______ _____
16. Mi-am plănuit ce voi face timp de o lună sau
un an de acum înainte. _______ _______
17. Privind în urmă la viaţa mea, pot spune că nu am obţinut majoritatea lucrurilor
importante pe care le-am dorit. _______ _______

18. în comparaţie cu alţi oameni, am prea des
stări depresive. _______ _______
19. Viaţa mi-a îndeplinit în mare parte aşteptările. _______ _______
20. în ciuda celor spuse de majoritatea oamenilor, la bătrâneţe lucrurile se
înrăutăţesc, nu se îmbunătăţesc. _______ _______
21. Problema vârstei mele mă preocupă atât de
mult încât nu pot dormi noaptea. _______ _______
22. Mă enervez mai des decât înainte. _______ _______
23. Am tot atâta energie pe cât aveam şi anul
trecut. _______ _______
24. îmi văd prietenii şi rudele destul de des. _______ _______
25. De multe ori găsesc că viaţa nu merită să fie
trăită. _______ -----------
26. în general, viaţa este grea. _______ _______

27. Acum, că sunt mai în vârstă, nu mi-e frică de
prea multe lucruri. _______ -----------
28. Pe măsură ce îmbătrânesc, simt că devin inutil. ______ _______
29. în comparaţie cu alţi oameni de vârsta mea,
mă menţin destul de activ. _______ _______
30. De obicei, nu mă simt singur _______ _______
Acordaţi-vă câte un punct pentru fiecare răspuns care arată că sunteţi mulţumit de viaţă. Răspunsurile care indică acest lucru sunt următoarele:
1. De acord 16. De acord
2. De acord 17. Nu sunt de acord
3. Nu sunt de acord 18. Nu sunt de acord
4. De acord 19. De acord
5. Nu sunt de acord 20. Nu sunt de acord
6. De acord 21. Nu sunt de acord
7. Nu sunt de acord 22. Nu sunt de acord
8. De acord 23. De acord
9. De acord 24. De acord
10. Nu sunt de acord 25. Nu sunt de acord
11. De acord 26. Nu sunt de acord
12. De acord 27. De acord
13. De acord 28. Nu sunt de acord
14. Nu sunt de acord 29. De acord
15. De acord 30. De acord

Cheia punctajului: 25 - 30 Foarte mulţumit de viaţă: înaintaţi bine în
vârstă pentru că nu permiteţi anilor să vă împiedice să vă bucuraţi de viaţă. Aveţi atitudini pozitive şi o părere bună despre viaţă, în genere, ceea ce vă menţine un suflet tânăr. 15 - 24 Destul de mulţumit de viaţă: Trebuie să vă schimbaţi atitudinile şi să vă implicaţi în mai multe activităţi. în anumite momente, v-aţi putea dedica mai mult lucrurilor pe care le faceţi. Asiguraţi-vă că atitudinile negative nu încep să vă afecteze sănătatea. Încercaţi să vă amelioraţi acele zone la care aţi obţinut un punctaj slab. 0-14 Nemulţumit de viaţă: Pe măsură ce înaintaţi în vârstă, moralul dumneavoastră se deteriorează. Trebuie să luaţi măsuri imediate pentru a vă îmbunătăţi atitudinea mentală pe care o aveţi faţă de tot ce vă înconjoară şi să deveniţi activ. Trebuie să vă propuneţi să deveniţi membru al unor cluburi, să depuneţi o muncă voluntară în folosul întregii comunităţi, sau să vă angajaţi în orice altă acţiune ce v-ar putea schimba complet viaţa. Implicarea ar trebui să fie primul pas pe care îl faceţi în direcţia îmbunătăţirii moralului dumneavoastră.

Cum să depăşim criza vârstei mijlocii

sus sus
în tinereţe, folosim sintagma "criza vârstei mijlocii" ca pe un fel de glumă deoarece nu ne gândim încă la această vârstă ca la ceva făcând parte din viitorul nostru imediat. Atunci când împlinim 30 de ani, privim vârsta mijlocie ca pe ceva iminent şi începem să reflectăm asupra felului în care vom face faţă acestei perioade. Atunci când împlinim 40 de ani, ne dăm seama în sfârşit că ne aflăm la jumătatea vieţii şi că evenimentul la care ne-am gândit ca la ceva inevitabil, dar îndepărtat, s-a produs în cele din urmă. Pentru mulţi dintre noi acest eveniment poate reprezenta o perioadă foarte stresantă, dacă nu chiar traumatizantă a vieţii.
La început, bărbaţii şi femeile reacţionează diferit în faţa asaltului vârstei mijlocii. După spusele experţilor, în majoritatea cazurilor, bărbatul suferă, de nelinişte - încearcă sentimentul că nu se mai poate adapta vieţii - şi de deprimare, deoarece îşi închipuie că nu mai poate face ceea ce şi-a propus să ducă la bun sfârşit. E posibil ca el să devină abătut din cauza carierei sale - pe care ajunge s-o considere ca fiind lipsită de scop sau care nu îi mai face nici o plăcere. Poate deveni şi mai deprimat dacă crede că este prea bătrân pentru a mai face orice altceva şi că îşi va petrece restul vieţii ocupându-se exact de ceea ce se ocupă acum. Pe de altă parte, o femeie este mai fericită şi se simte mai împlinită.

S-ar putea ca ea să sufere mai puţin de plictiseală, de singurătate şi să manifeste o atitudine mai pozitivă faţă da ea însăşi şi faţă de viitorul său.
în ciuda faptului că bărbaţii şi femeile simt diferit criza vârstei mijlocii, atât unii cât şi ceilalţi termină prin a avea mai multe satisfacţii de la viaţă pe măsură ce îmbătrânesc. La vârsta de 50-55 de ani, bărbaţii şi femeile au depăşit, în majoritatea cazurilor, cele mai dificile perioade ale vârstei mijlocii şi încep din nou să se bucure din plin de viaţă.
Pentru a depăşi criza vârstei mijlocii, este necesar să realizaţi faptul că acea perioadă, cuprinsă între 40 şi 50 de ani, nu reprezintă sfârşitul unei vieţi mulţumitoare şi productive; dimpotrivă, ea ar putea fi începutul unei etape minunate, plăcută şi plină de mulţumiri, în care veţi putea să faceţi în cele din urmă ceea ce aţi dorit întotdeauna să faceţi. Societatea noastră priveşte mai mult ca oricând vârsta mijlocie ca pe o perioadă propice experimentării unor activităţi noi, explorării talentelor necunoscute până atunci şi exploatării noilor oportunităţi. Problema cu care se confruntă cei mai mulţi dintre noi, atunci când ating vârsta mijlocie, nu este sănătatea fizică sau mentală, ci incapacitatea sau lipsa dorinţei de a o considera ca fiind punctul de plecare pentru alţi 40 de ani de împlinire a aproape tuturor dorinţelor.

Există patru metode cu ajutorul cărora puteţi învăţa să priviţi vârsta mijlocie dintr-un punct de vedere, cu totul diferit, în 60 de secunde, şi anume: I 1. Nu renunţaţi la pasiunile dumneavoastră. Mulţi oameni în vârstă învaţă să cânte la diferite instrumente muzicale, merg la diferite cursuri, încep să picteze şi se ocupă de hobby-uri noi, pentru că nu mai trebuie să se preocupe de avansarea într-o serie de funcţii înalte. Daţi uitării faptul că aţi trecut de jumătatea drumului şi gândiţi-vă la ce vă propuneţi să îndepliniţi în anii care vă aşteaptă.
2. Implicaţi-vă. Implicarea în politică, în cauze sociale, în acţiuni caritabile sau în muncă benevolă în cadrul unui spital va face minuni în ceea ce priveşte respectul faţă de propria dumneavoastră persoană, va da un sens nou vieţii dumneavoastră şi vă va ajuta să depăşiţi cu bine acea vârstă mijlocie critică.
3. Făuriţi-vă planuri pentru viitor. în loc să priviţi viitorul ca pe o perioadă întunecată, priviţi-1 ca pe una în care oportunităţile urmează să se ivească la tot pasul.

4. Acordaţi-vă timp pentru relaxare. Vârsta mijlocie este perioada în care vă puteţi odihni. Mai dispuneţi încă de o jumătate de viaţă pentru a îndeplini ceea ce v-aţi propus.
Mulţi dintre noi nu îşi încep viaţa de adult printr-o acţiune de explorare a altor talente şi ambiţii de care dispunem. Trăim cu convingerea că trebuie să ne petrecem restul vieţii făcând numai ceea ce ştim să facem. Rezultatul este că trăim cu întrebarea obsedantă dacă am fi putut sau nu să fim altcineva, dacă ar fi fost posibil să fi avut mai multe împliniri sau să fi participat la mai multe activităţi. Fireşte, nu este nevoie să renunţaţi la ceea ce aveţi deja, dar se impune să descoperiţi acea parte din dumneavoastră care există în umbră, dacă vreţi să vă descoperiţi potenţialul şi să vă simţiţi complet satisfăcut că aţi devenit ceea ce aţi fi putut să fiţi.

Cum să Învingem frica de moarte

sus sus
încă din clipa naşterii începem să murim. Deşi în tinereţe creştem şi ne dezvoltăm rapid, în acelaşi timp ne angajăm să urmăm un drum lent şi ireversibil, care duce către sfârşitul vieţii. Pe măsură ce îmbătrânim, moartea devine o realitate certă în ochii noştri. Moartea prietenilor, a rudelor şi a cunoştinţelor ne aminteşte întruna de propriul nostru caracter muritor şi ne îndeamnă să fim conştienţi de faptul că şi noi vom întâlni cândva inevitabilul. Asemenea evenimente constituie experienţe foarte stresante, nu numai pentru persoana care moare, dar şi pentru aceia dintre noi care participă ca martori la moartea unei persoane iubite.
Suntem diferiţi unii de ceilalţi. Acele persoane care nu fac faţă uşor stărilor de criză, în mod cert vor avea mari dificultăţi în a se obişnui cu gândul propriei lor morţi sau al morţii cuiva apropiat.
Dacă plângem moartea unei fiinţe iubite, slăbirea sistemului nostru imuni-tar ne poate predispune la îmbolnăviri. Nu este ceva neobişnuit ca o persoană să se îmbolnăvească serios, ca urmare a morţii soţului sau soţiei. Există mai multe metode de controlare a stresului în 60 de secunde, pentru a face faţă atât propriei noastre dureri, cât şi durerii celorlalţi.


Metode de controlare a stresului pentru a face faţă durerilor noastre sufleteşti

sus sus
1. Exprimaţi-vă sentimentele. Plânsul, amintirile şi discuţiile, toate fac parte dintr-un proces sănătos de plângere a morţilor; nu ar trebui să le reprimăm pentru a părea puternici. în mod normal, plângem o persoană iubită un an întreg sau chiar mai mult, dar există indivizi care pot trece prin perioade scurte de durere sufletească intensă, pe tot parcursul vieţii. Ei descriu durerea şi pierderea ca pe ceva care le va rămâne veşnic în memorie, deşi duc o viaţă foarte normală. Psihoterapeuţii au descoperit că, dacă ne exprimăm încă de la început sentimentele, permiţând astfel desfăşurarea rapidă şi firească a procesului normal de plângere, ne vom reveni mai repede şi, mai presus de toate, vom duce din nou o viaţă sănătoasă şi satisfăcătoare din punct de vedere emoţional.
2. Căutaţi ajutor social. Adeseori, durerea se intensifică atunci când trebuie să o suportăm în singurătate. Aceasta nu înseamnă că trebuie să vă alăturaţi tuturor grupurilor de ajutor social pe care le găsiţi; totuşi, trebuie să le permiteţi celor din jur să vă ajute şi să vă aline durerea, chiar şi numai sub forma unor scurte vizite. Este normal să doriţi să fiţi singur cu durerea dumneavoastră, pentru a învia amintirile şi pentru a medita asupra întâmplărilor din trecut.

Dar cel mai rău lucru pe care îl puteţi face, mai ales la început, este să vă îndepărtaţi de cei dispuşi să vă acorde sprijinul de care aveţi nevoie. S-a descoperit, de exemplu, că femeile depăşesc mai uşor stresul provocat de moartea unei fiinţe iubite, deoarece au tendinţa de a căuta sprijin mai des decât bărbaţii.
3. Căutaţi ajutor profesional calificat. în majoritatea cazurilor, atunci când avem o durere sufletească, nu este necesar să recurgem la un ajutor calificat. Totuşi, poate interveni o situaţie numită "suferinţă patologică". E nevoie să urmărim intensitatea durerii după un an de la pierderea suferită, să evitam orice asociere cu fenomenul morţii. Dacă durerea sufletească nu scade în mod normal şi duce la apariţia unor simptome emoţionale mult mai severe, aveţi nevoie de ajutor profesional calificat pentru a vă uşura suferinţa.

Metode de controlare a stresului pentru a-i ajuta pe ceilalţi să facă faţă durerilor sufleteşti

sus sus
1. Fiţi prezent. Deşi s-ar putea să vă simţiţi neajutorat, în astfel de situaţii, simpla dumneavoastră prezenţă va conta. O persoană îndurerată este mai predispusă la deprimare, sinucidere şi cădere emoţională; de aceea nu ar trebui lăsată singură pentru perioade lungi de timp. Deşi persoanele în doliu vor să fie singure cu gândurile şi sentimentele lor, de fapt ele au nevoie de sprijin şi dragoste. O mână pe umăr sau o îmbrăţişare poate conta enorm într-o perioadă de singurătate acută.
2. Fiţi un bun ascultător. Discuţia despre sentimentele provocate de moarte face parte din procesul normal de plângere al persoanei iubite. în loc să descurajaţi tentativele unei persoane de a discuta despre moarte, mai bine ascultaţi-o şi încurajaţi-o să vorbească deschis despre ceea ce s-a întâmplat, în acest mod, procesul de plângere se poate desfăşura mai repede, iar revenirea la starea normală poate fi mai puţin dureroasă. Atunci când ascultaţi o persoană care are o durere sufleteasca nu o întrerupeţi niciodată pentru a spune lucruri ca " Aşa a fost mai bine", "Nimeni nu ar fi putut schimba ceva" sau ,Acum poţi să-ţi vezi mai departe de viaţa ta". Stră-duiţi-vă să fiţi receptiv la sentimentele persoanei respective, permiţându-i să-şi exprime durerea, fără a o întrerupe cu afirmaţii ce ar putea diminua impactul morţii.

3. Fiţi o sursă de activitate. Adeseori, o persoană îndurerată are nevoie să iasă în lume şi să facă lucruri care să-i îndrepte atenţia şi spre altceva, în afară de starea sa sufletească. Invitaţi-vă prietenul la cină, la un joc de cărţi, la un film, la o plimbare, la un concert, la un joc cu mingea etc. în unele cazuri, un mic ajutor venit din partea unei persoane căreia îi pasă este de ajuns pentru a remonta rapid pe cineva îndurerat şi a-1 îndrepta spre recuperare.
4. Fiţi o sursă permanentă de sprijin. Este extraordinar să reprezentaţi un sprijin pentru prietenii îndureraţi de moartea unei fiinţe apropiate. De asemenea, este extrem de important să fiţi alături de ei pentru o perioadă lungă de timp. Pentru multe persoane în doliu, cea mai grea perioadă de după moartea cuiva este prima aniversare sau prima sărbătoare deosebită petrecută de unul singur. Dacă vreţi să reprezentaţi un adevărat sprijin, amintiţi-vă de prietenii dumneavoastră cu aceste ocazii şi invitaţi-i să cineze sau să-şi petreacă ziua alături de dumneavoastră. Dacă vor să vă vorbească despre durerea lor, lăsaţi-i să-şi împărtăşească din nou sentimentele. Prezenţa dumneavoastră alături de ei le va reconfirma faptul că nu sunt singuri şi că vor găsi întotdeauna sprijin la prieteni.

Metode de controlare a stresului, pentru oamenii în vârstă

sus sus
în cazul oamenilor în vârstă, metodele de controlare a stresului nu trebuie să piardă din vedere singurătatea, bolile fizice, respingerea lor de către societate şi sentimentul de inutilitate. Acest gen de stres emoţional este atât de puternic încât persoanelor în vârstă le este adesea imposibil să trăiască sau să facă faţă unei societăţi care îi priveşte cu ochi critici. Exceptând cazul în care se acţionează într-o direcţie pozitivă, stresul îmbătrânirii poate deveni un proces mental şi fizic distructiv.
în mod cert, condiţiile sociale afectează capacităţile fizice şi independenţa persoanelor în vârstă şi contribuie enorm la menţinerea sau distrugerea sănătăţii lor. Persoanele văduve şi cele în vârstă, care trăiesc în zone unde nu există organizaţii sociale concepute special pentru ele, sunt mai predispuse la îmbolnăviri. în schimb, bătrânii care fac parte din grupuri religioase sau etnice restrânse sunt protejaţi împotriva bolilor legate de stres deoarece ei sunt bine integraţi în aceste microcomunităţi. într-un cuvânt, ei au multe relaţii în cadrul societăţii.
De câtva timp, izolarea socială este suspectată de a fi un factor care contribuie la intensificarea procesului de îmbătrânire.

De exemplu, în urma unui studiu făcut pe o perioadă de 10 ani, s-a stabilit că oamenii care sunt lipsiţi de legături sociale au rata mortalităţii de trei ori mai mare decât cei care cultivă strânse relaţii cu ceilalţi semeni. Implicarea în activităţi sociale, oferirea sau cererea sfaturilor, precum şi alte forme de ajutor au un efect esenţial asupra felului în care persoanele în vârstă privesc starea sănătăţii lor. în plus, prietenii şi confidenţii apropiaţi au tendinţa clară de a reduce stresul şi de a le influenţa sănătatea fizică, precum şi pe cea mentală. Un alt studiu a arătat că stresul produs de ieşirea la pensie, de moartea soţului sau a soţiei şi de scăderea implicării într-o anumită activitate a fost redus în urma schimbului de idei cu un prieten bun.
Aşadar, reţelele de ajutor social ne scot din izolare, reintegrându-ne în comunitate, care va răspunde nevoilor noastre, ne va împărtăşi ideile şi ne va oferi comunicare şi interacţiune. Unele dintre cele mai bune reţele de sprijin social sunt organizaţiile religioase, asociaţiile şi cluburile pensionarilor, organizaţiile caritabile şi de muncă voluntară etc. Acest gen de grupuri de întrajutorare ne pot îmbogăţi viaţa, făcându-ne să ne simţim utili şi doriţi şi dându-ne un simţ al demnităţii.

La urma urmelor, îmbătrânirea nu reprezintă sfârşitul provocărilor vieţii, ci începutul unei etape noi, în care răspundem într-un mod diferit - deşi la fel de entuziast şi de satisfăcător - acestor provocări. Există mai multe metode cu ajutorul cărora putem face faţă stresului, încetinind procesul de îmbătrânire. 1. Participaţi la "programe de îmbogăţire". Toate aceste activităţi reprezintă modalităţi de creştere a respectului faţă de propria persoană şi ne ajută să realizăm lucruri valoroase. 2. Practicaţi sport. Sportul ne ajută să ne mărim rezervele de energie, determinând în acelaşi timp creşterea endorfinelor, care ne sunt utile pentru a face faţă stresului fizic, precum şi celui mental. 3. îngrijiţi-vă bine sănătatea. Problemele minore de sănătate se pot transforma în boli grave. Nu presupuneţi niciodată că vreo boală fizică sau mentală este rezultatul firesc al vârstei.
4. Adoptaţi un animal. Animalele satisfac nevoia de a ţine la cineva, dorinţa de a fi iubit şi de a vi se simţi lipsa. Ele răspund nevoii umane de relaţii emoţionale şi promovează implicarea.
5. Supravegheaţi-vâ obiceiurile alimentare. Mâncatul corect poate împiedica îmbătrânirea fizică. Veţi suferi de mai puţine reacţii la stres şi veţi avea o viaţă mult mai bună.

6. Puneţi capăt viciilor. Fumatul şi consumul de alcool pot fi mortale pentru persoanele în vârstă, deoarece împiedică medicamentele prescrise să-şi facă efectul. Reacţiile adverse ale medicamentelor generează un surplus de stres, iar acesta din urmă duce la creşterea consumului de ţigări şi de alcool.
7. Menţineţi-vă creierul în funcţiune. Unii dintre cei mai buni scriitori, poeţi, pictori, oameni de ştiinţă şi cărturari au depăşit cu mult vârsta de 60 de ani. Vârsta nu ar trebui să stea în calea ambiţiilor noastre.
Abia în zilele noastre, studiile de specialitate au început sâ adune dovezi care indică faptul că stresul poate într-adevăr să intensifice procesul de îmbătrânire. Pe măsură ce se efectuează din ce în ce mai multe cercetări pe perioade lungi de timp, se adevereşte faptul că reacţiile la stres, mai ales răspunsurile hormonale, contribuie la deteriorarea ţesuturilor corpului, a cedării funcţiei imunitare, a creşterii predispoziţiei la boli şi a accelerării schimbărilor structurale legate de vârstă, ce au loc în creier.

De asemenea, este clar câ activităţile cauzate de stres, cum ar fi stilul defectuos de a mânca, fumatul, consumul de alcool, folosirea incorectă a medicamentelor etc. influenţează într-o foarte mare măsură întregul proces de îmbătrânire.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, trebuie să ştim exact care sunt răspunsurile la stres şi să fim atenţi ca nu cumva sâ le tratăm ca pe nişte "simptome fireşti ale îmbătrânirii". Cu ajutorul unor strategii de controlare a stresului, dar şi prin menţinerea unor obiceiuri alimentare sănătoase, prin încercarea de a ne alătura unor grupuri sociale de întrajutorare şi prin practicarea unor exerciţii de relaxare, vom reuşi să încetinim procesul de îmbătrânire şi să ne trăim viaţa în cel mai sănătos mod posibil.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor