MANIFESTARI CLINICE Tulburarile de personalitate sunt tipare caracterizate de gandire, simtire si comportament interpersonal ce sunt relativ inflexibile si produc tulburari functionale semnificative sau suferinte subiective indidului. Pentru apune diagnosticul formal, comportamentul observat nu trebuie sa fie secundar unei alte tulburari psihice, nici precipitat de abuzul de substante sau de o afectiune non-psi-hiatrica. Distinctia este in general greu de facut in practica medicala deoarece modificarea de personalitate poate fi primul semn al unei boli grave neurologice, endocrine sau al altei afectiuni medicale. De exemplu, pacientii cu tumora de lob frontal pot prezenta modificari de motivatie si de personalitate, in timp ce rezultatele examanelor neurologice raman in limite normale. Trasaturile de personalitate sunt sile in timp, intr-un mediu dat si se formeaza in adolescenta sau in perioada de adult tanar. Desi DSM-IV prezinta tulburarile de personalitate ca fiind categorii distincte calitativ, exista o alta perspectiva ce considera ca trasaturile de personalitate variaza ca un continuum intre functionarea psihica normala si boala psihica.
Tulburarile de personalitate au fost grupate in trei categorii ce au in comun unele insusiri. Categoria A cuprinde personalitatile paranoida, schizoida si shizotipica. Este vorba de indizi ciudati si excentrici care mentin o distanta emotionala fata de ceilalti. Aceste persoane au o scala emotionala ingusta si raman izolate din punct de vedere social. Pacientii cu personalitate schizotipala au frecvent experiente senzoriale neobisnuite si conngeri magice in legatura cu lumea externa. Caracteristica esentiala a personalitatilor paranoide este neincrederea si suspiciunea fata de ceilalti, intr-o masura ce nu este justificata de situatia de fapt. Categoria B cuprinde personalitatea antisociala, borderline, histrionica si narcisista si caracterizeaza indizii cu un caracter impulsiv, excesiv emotional si dezordonat. Categoria C cuprinde personalitatea etanta, dependenta si obsesiv-compulsiva, caracterizate de anxietate si teama. Aceste categorii nu au fost validate, dar sunt utile pentru intelegerea unor pacienti ale caror probleme psihologice interfera cu diagnosticul si tratamentul. Granitele intre diferite categorii sunt pana la un punct artificiale si multi pacienti ce indeplinesc criteriile pentru un anume tip de tulburare de personalitate prezinta si aspecte caracteristice altui tip de personalitate. In plus, riscul asocierii unei tulburari psihice majore este crescut la pacientii diagnosticati cu tulburare de personalitate.
TRATAMENTIn trecut, tratamentul recomandat pentru personalitatile patologice era psihoterapia pe termen lung, in care tipul patologic de interactiune cu lumea in general putea fi ameliorat si examinat prin experientele emotionale corective ale unei relatii terapeutice controlate. Mai recent, recunoasterea faptului ca personalitatea deriva in parte din componente determinate biologic ale temperamentului, a permis utilizarea empirica a medicamentelor pentru a trata categorii specifice de simptome, la fel ca in orice boala psihica majora coexistenta. Astfel, medicamentele antidepresive si cele antipsihotice in doza mica au o oarecare eficacitate in categoria A de personalitate, in timp ce agentii silizatori ai dispozitiei, anticonvulsivanti si IMAO pot fi luati in considerare pentru pacientii din categoria B, care prezinta o reactitate afectiva crescuta, lipsa de control a comportamentului si/sau hipersensibilitate la respingere. Pacientii din categoria C, tematori sau anxiosi, au frecvent un raspuns la medicatie asemanator cu cel al pacientilor cu tulburari anxioase clasificate pe axa I. in toate cazurile, este important atat pentru medic cat si pentru pacient sa priveasca in mod obiectiv posibilul efect al medicatiei si orice efecte secundare asociate. Beneficiul terapeutic poate fi discret si observabil numai dupa o lunga perioada de timp, care permite o selectare adecvata a experientei de ata.
