Angiografia cardiaca presupune injectarea unei substante de contrast radioopace pe baza de iod intr-o anumita catate a cordului sau intr-un vas, fie manual, fie cu seringa automata. Substantele de contrast utilizate in prezent sunt clasificate, in functie de osmolaritatea lor, in substante hiperosmolare si substante hipoosmolare. Cele hipoosmolare (incluzand substantele de contrast anionice si dimerul ionic ioxaglat) au un efect depresor mai mic asupra miocardului si produc mai putine efecte secundare (hipotensiune, greata, bradicardie sau senzatie de caldura intensa dupa injectare) decat substantele hiperosmolare. Ele sunt semnificativ mai scumpe decat agentii ionici hiperosmolari traditionali, astfel incat nu sunt folosite de rutina la pacientii cu risc scazut al complicatiilor la administrarea substantelor de contrast hiperosmolare, mai putin costisitoare.
CORONAROGRAFIA Aceasta procedura obisnuita presupune o injectare selectiva in arterele coronare a unei substante de contrast radioopace. Pozitionarea varfului cateterului in artera coronara dreapta sau stanga se efectueaza sub control fluoroscopic, iar injectarea substantei de contrast se efectueaza manual, in timpul inregistrarii imaginilor radio-grafice. Fiecare artera coronara este zualizata de obicei din mai multe incidente, care permit evaluarea severitatii stenozelor si minimizarea suprapunerii cu vasele adiacente. Pe langa detectarea stenozelor coronariene, coronarografia este utila in identificarea anomaliilor congenitale ale circulatiei coronariene, fistulelor coronaro-venoase si permeabilitatii grefelor arterelor coronare. in urile 229-l pana la 229-3 sunt prezentate exemple de anatomie coronariana normala si anormala.
VENTRICULOGRAFIA STANGA Injectarea de substanta de contrast direct in catatea ventriculului stang este o importanta secventa a cateterismului cardiac stang si ofera informatii importante pentru silirea diagnosticului. De obicei se injecteaza automat 30-45 ml de substanta radiografica in catatea ventriculului stang, cu o teza de injectare de 10-l2 ml/s. Evaluarea angiografica a siluetei ventriculului stang in telediastola si telesistola permite calcularea volumelor ventriculare stangi si a fractiei de ejectie ca si aprecierea anomaliilor cineticii parietale regionale. Ventriculul stang normal expulzeaza la fiecare bataie 50-80% din volumul sau telediastolic; astfel, fractia sa de ejectie este de 0,50-0,80. La adulti, valorile normale ale volumelor ventriculului stang sunt: volumul telediastolic, 72 + 15 ml/m2 (mediu + abaterea standard), volumul telesistolic, 20 + 8 ml/m2. Anomaliile regionale de cinetica parietala sunt prezentate in ura 229-4 si includ diminuarea motilitatii unui segment de miocard T (hipokinezie), absenta miscarii unui segment de miocard (akinezie) si expansiunea sistolica paradoxala a unui segment de miocard (diskinezie).
Ventriculografia stanga se realizeaza de obicei in incidenta oblica anterioara dreapta, care permite aprecierea valvelor mitrala si aortica. Regurgitarea mitrala se zualizeaza cu usurinta prin aparitia substantei de contrast in atriul stang in timpul sistolei ventriculului stang. Severitatea ei poate fi estimata calitativ folosind o scala de la 1+ (regurgitare usoara; substanta de contrast se evacueaza la fiecare bataie si nu opacifiaza niciodata in totalitate atriul stang) pana la 4+ (regurgitare severa; opacifierea completa a atriului stang se produce la o singura bataie si substanta de contrast reflueaza in venele pulmonare). Fractia de regurgitare poate fi calculata prin determinarea volumului-bataie total al ventriculului stang (volumul telediastolic minus volumul telesistolic al ventriculului stang), scazand volumul ejectat in aorta (determinat prin metoda Fick sau a termodilutiei) si raportandu-l la volumul-bataie total al ventriculului stang. Etiologia regurgitarii mitrale, cum ar fi degenerarea mixomatoasa a valvelor mitrale sau ruptura de cordaje, poate fi uneori identificata la cineangiografia ventriculara stanga. Stenozele mitrala si aortica pot fi suspectate cand teza si a amplitudinea de deschidere a foitelor valvulare sunt reduse. Alte semne sunt cresterea grosimii foitelor valvulare mitrale si aortice, precum si prezenta si extinderea calcificarilor. Oricum, aceste date nu sunt utile de obicei in aprecierea severitatii stenozelor.
Ventriculografia stanga efectuata in incidenta oblica anterioara stanga permite depistarea comunicarilor anormale, cum ar fi defectul septal ventricular (modulul 235). in majoritatea cazurilor obisnuite de cardiomiopatie hipertrofica (modulul 239) (stenoza subaortica hipertrofica idiopatica, SSHI), ventriculografia stanga in aceasta incidenta arata miscarea anterioara a foitei anterioare a valvei mitrale in timpul sistolei si protruzia septului interventricular in catatea ventriculului stang, in special in zona subaortica. In timpul ventriculografiei stangi, pot fi bine zualizati trombii murali in catatea ventriculului stang. Ei apar mai ales la nivelul apexului VS.
AORTOGRAFIA
Injectarea rapida de substanta de contrast in aorta ascendenta permite detectarea unor anomalii ale aortei si valvelor aortice. Ea permite depistarea si evaluarea calitativa a severitatii regurgitarii aortice, folosind o scala de la 1+ la 4+, ca la regurgitarea mitrala. Pot fi zualizate comunicari anormale intre aorta si cordul drept, cum ar fi canalul arterial persistent sau ruptura anevrismului de sinus Valsalva. Aortografia permite identificarea anevrismului aortic si a disectiei de aorta (modulul 247) si poate zualiza faldul intimai in lumenul aortic.
