Pericardita acuta, de departe cel mai obisnuit proces patologic care afecteaza pericardul, poate fi clasificata atat clinic cat si etiologic (elul 240-l). Durerea, frecatura pericardica, modificari electrocardiografice si rersatul pericardic cu tamponada cardiaca si puls paradoxal sunt manifestarile principale ale multor forme de pericardita acuta si vor fi luate in considerare inainte de a discuta formele cele mai obisnuite de boala.
Durerea toracica este un simptom important, dar nu intotdeauna prezent in formele riate de pericardita acuta (modulul 13); ea este prezenta de obicei in pericarditele infectioase acute si in multe forme presupuse a fi legate de hipersensibilitate sau auto imunitate. Durerea este adesea absenta in pericardita tuberculoasa cu evolutie lenta, postiradiere, neoplazica sau uremica. Durerea din pericardita este adesea severa. Caracteristic ea este retrosternala si precordiala stanga, iradiata posterior si pe marginea trapezului. Adesea, durerea este de tip pleural ca urmare a inflamatiei pleurale asociate, fiind resimtita ca o intepatura si agrata de inspir, tuse si modificari ale pozitiei corpului, dar uneori este o durere constanta, cu caracter constrictiv, care iradiaza fie intr-un brat, fie in ambele brate si se aseamana cu cea din ischemia miocardica; astfel, confuzia cu infarctul miocardic este obisnuita. In mod caracteristic durerea pericardica poate fi totusi ameliorata prin pozitia sezand aplecat inainte si este intensificata in decubit dorsal. Exista frecvent o componenta pleurala cu agrarea durerii odata cu tusea sau inspiratia adanca. Diferentierea infarctului miocardic acut de pericardita acuta devine chiar mai complicata atunci cand in pericardita acuta nivelurile serice ale transamina-zelor si creatinkinazei cresc, posibil datorita afectarii concomitente a epicardului. Totusi, cresterile acestor enzime, daca ele se produc, sunt destul de modeste, data fiind supradenivelarea segmentului ST in mai multe deritii in pericardita.
Frecatura pericardica este cel mai important semn fizic; ea poate avea pana la trei componente pe ciclul cardiac si este de tonalitate inalta, asemanator cu un scartait sau cu zgomotul produs prin zgarierea pielii, asa cum este descrisa in modulul 227; ea poate fi uneori auscultata numai atunci cand este aplicata cu diafragma stetoscopului o presiune ferma pe peretele toracic la nivelul marginii stangi inferioare a sternului. Ea este auscultata cel mai frecvent in timpul expirului cu pacientul in pozitie sezand. Frecatura este adesea inconstanta si zgomotul intens asemanator cu frecarea unei piei proaspat acite poate disparea in cate ore, putand reaparea in ziua urmatoare.In pericardita acuta fara rersat masiv electrocardiograma evidentiaza de obicei modificari secundare inflamatiei subepicardice acute ( ura 228-l8, ina 1375). Exista supradenivelare a segmentelor ST in mai multe deritii, incluzand doua sau trei deritii standard ale membrelor si V2-V6, cu subdenivelari reciproce numai in aVR si uneori Vj. De obicei nu exista modificari semnificative ale complexelor QRS, cu exceptia unei oarecare scaderi a voltajului la pacientii cu rersate pericardice mari. Dupa cate zile segmentele ST revin la normal si numai atunci undele T devin negative. Dimpotri, in infarctul miocardic acut subdenivelarea reciproca a segmentelor ST este de obicei mai proeminenta; se intalnesc modificari QRS in special aparitia undelor Q, precum si crestarea si scaderea amplitudinii undelor R; si negatirea undelor T apare de obicei cu ore inainte ca segmentele ST sa devina izoelectrice. Electrocardiogramele secventiale sunt utile pentru diferentierea pericarditei acute de infarctul miocardic acut. in acesta din urma segmentele ST supradenivelate revin la normal in ore. Repolarizarea precoce este o rianta normala si de asemenea poate determina supradenivelarea segmentului ST in mai multe deritii, cel mai proeminent in deritiile precordiale stangi. Totusi, in aceasta conditie undele T sunt de obicei inalte si raportul ST/T este sub 0,25, dar el depaseste aceasta loare in pericardita acuta. Subdenivelarea segmentului PQ (sub segmentul TP) este de asemenea obisnuita si reflecta afectarea atriala. in prezenta rersatelor pericardice mari voltajul QRS este redus; extrasistolele atriale si fibrilatia atriala sunt obserte uneori.
