mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Sanatatea creierului
Index » Sanatatea familiei » Sanatatea creierului
» Cum se pot obtine imagini prin metoda kirlian

Cum se pot obtine imagini prin metoda kirlian







Autorii si editorul acestei carti doresc sa sublinieze ca instructiunile prezentate in Sectiune sunt destinate cercetatorului avizat, specialistului care detine cunostinte temeinice in privinta operarii echipamentelor electronice in conditii de maxima siguranta. Daca este reglat si folosit corect, echipamentul nu comporta riscuri. Asadar, nu ne asumam raspunderea fata de neglijenta sau incorecta folosire a aparatului de catre practician.
Aparatul Kirlian folosit pentru fotografiere nu este un aparat fotografic obisnuit. El nu este prezut nici cu lentile, nici cu obturator.

Cuprins:

Aparatul kirlian

Parametru de operare - măsuri de protecţie

Stabilitatea echipamentului

Caracteristici topologice şi masa obiectului/eşantionului

Controlul temperaturii

Caracteristici ale filmului

Timp de expunere

Perioada de repetare a impulsurilor şi a frecvenţei


Aparatul kirlian

sus sus
Singura trăsătură comună īntre aparatul Kirlian şi un aparat fotografic obişnuit este că ambele folosesc film sau placă fotografică pe care este fixată imaginea (Fig. A.I.) O descriere corectă a aparatului Kirlian este aceea că el acţionează după principiul unui generator electric. Aparatul generează impulsuri electrice de īnaltă frecvenţă la tensiune īnaltă (Fig. A.2.). Aceste impulsuri sunt alimentate de la o bobină secundară din electrod, care este de regulă amplasat īn partea superioară a aparatului. Modalitatea de generare a tensiunii electrice este relativ simplă. Dacă se va răsuci un fir (spre exemplu de zece ori) pe o bobină şi va fi apoi fixat la terminalul unei baterii, electronii se vor scurge din acest moment prin fir. Dacă un al doilea fir este răsucit īn jurul primului (spre exemplu, de o sută de ori), acest fir "secundar" va permite traficul electronilor de-a lungul său datorită unui fenomen cunoscut sub numele de inductanţă.



Cum raportul dintre cele două fire este de 100 la 1, electronii din circuitul secundar vor circula mult mai rapid decāt cei din primul, rezultatul fiind creşterea spectaculoasă a tensiunii, dar şi o scădere corespunzătoare a curentului. Dacă direcţia curentului secundar debitează alternativ şi īn sens contrat la viteză mare, atunci curentul va alterna la o frecvenţă ridicată . Electrodul este porţiunea de Ia capătul firului folosit pentru obţinerea unui efect electric. Pe electrod se află fixată o placă de dielectric neconducătoare de curent. Se numeşte dielectric substanţa folosită pentru izolarea curentului electric, ca şi īnvelişul de cauciuc īn care este montat un fir de curent electric. De regulă, electronii străpung foarte greu această barieră izolantă. (Prin contrast, electrolitul este o substanţă, de cele mai multe ori lichidă, prin care electronii circulă cu uşurinţă; spre exemplu, acidul din bateria unei maşini). Această substanţă protejează obiectul de studiu şi previne producerea unui scurtcircuit īn interiorul generatorului. El serveşte şi la egalizarea modelului imaginii de cāmp īnregistrat, īmpămāntarea obiectului care urmează a fi fotografiat (cu excepţia oamenilor şi a animalelor) este apoi realizată cu ajutorul unui fir, prin legarea acestuia la terminalul pămānt de pe aparat sau la un punct separat de īmpămāntare. īn acest moment, a fost asigurată diferenţa de potenţial dintre tensiunea şi frecvenţa īnaltă proprii aparatului studiat.

Dacă aparatul este pus īn funcţiune, impulsurile de īnaltă tensiune sunt transmise mai departe spre obiect prin dielectric, datorită fenomenului de inductanţă, iar apoi preluate de acesta. Curentul se va scurge īn pămānt prin dispozitivul de conectare la pămānt. După ce au fost parcurse toate aceste etape, obiectul va emite o descărcare de tip corona, Iuminiscenţă, care va fi īnregistrată pe filmul sau placa foto amplasată sub obiect. Descărcarea de tip corona este o altă denumire folosită pentru emisia de scāntei luminoase generate de electronii care se mişcă liber īn intervalul amplu dintre tensiunea īnalta şi cea scăzută. Expunerea variază īn funcţie de subiectul fotografiat, aspect care urmează a fi reluat ulterior. Filmul va fi apoi developat conform tehnicii obişnuite, iar rezultatul obţinut va fi supus analizei. Desigur, sistemul pe care īl descriem este mult simplificat, el servind doar ca reper īn descrierea unui proces mult mai complex īn practică. Am folosit termenul complex deoarece, la repetarea experimentului, pentru obţinerea unor rezultate concludente se recomandă respectarea parametrilor de lucru determinaţi.
Pentru īnceput, propunem să examinăm alte metode prin care se poate fixa imaginea Kirlian. Faţă de metoda descrisă anterior, obiectul īnsuşi va fi folosit ca electrod negativ. (Un electrod este īncărcat pozitiv atunci cānd pierde electroni.

Dacă un electrod sau un obiect^atrage electroni, atunci acesta este īncărcat cu sarcină negativă) īn unele sisteme care folosesc metoda de fotografiere Kirlian, obiectul poate fi electrodul pozitiv, cu alte cuvinte, polaritatea va fi inversată. La sistemele mai complexe, eşantionul este amplasat īntre electrodul pozitiv şi electrodul negativ, īntre ele existānd un interval (Fig. A.4.). Cāmpul īşi are originea īn īnsuşi obiectul care va emite radiaţie luminoasă, iar filmul fotografic va īnregistra tiparul specific al acestei emisii luminiscente. In paralel cu fotografierea Kirlian, au fost descoperite o serie de metode electrografice descrise de Dumitrescu īn 1976 şi traduse din romānă cu ajutorul dr. Julian Kenyon.

Dumitrescu este cel care a elaborat microelectrografia, metodă care constă din expunerea unui preparat biologic de tip strat monocelular la acţiunea unui cāmp electromagnetic generat de un singur impuls, sau de o suită de impulsuri de amplitudine predeterminată experimental.
Dumitrescu considera că toate metodele experimentate de el cu ajutorul electronografīei oferă un uriaş potenţial de imediată utilizare. Această tehnică recurge la folosirea unui mediu relativ compact prin care se scurge cāmpul electromagnetic, la un singur impuls şi unidirecţional. Ea măsoară emisia de electroni care provine de la subiect, diversele poziţii pe care le ocupă electronii şi energiile pe care le degajă.

Parametru de operare - măsuri de protecţie

sus sus
Indiferent de metoda folosită pentru obţinerea imaginilor de cāmp energetic, factorii variabili rămān aceeaşi:
1. stabilitatea echipamentului;
2. caracteristicile tipologice şi masa obiectului/eşantionului;
3. controlul temperaturii;
4. controlul umidităţii;
5. controlul presiunii atmosferice;
6. caracteristici ale filmului;
7. timp de expunere;
8. presiunea eşantionului asupra plăcii;
9. unghi de incidenţă īn cadrul studierii amprentei digitale;
10. raport/perioadă a impulsului şi frecvenţei.
Orice aplicaţie serioasă va trebui să ţină cont de aceşti zece factori foarte importanţi. Vom oferi īn continuare cāteva explicaţii, referindu-ne la fiecare factor īn parte.

MĂSURI DE PROTECŢIE
La folosirea aparatelor electrice de īnaltă tensiune există īntotdeauna pericolul de accidente. La efectuarea unor măsurători cu asemenea aparate, trebuie respectate măsuri extreme de protecţie. Totuşi, majoritatea aparatelor Kirlian produc īnaltă tensiune la valori de curent foarte scăzute. O altă caracteristică importantă a cāmpului Kirlian este aceea că el circulă ca efect periferic, deasupra pielii, fără a afecta organele interne vitale etc.
- La efectuarea experimentelor, cercetătorului i se interzice să stea pe o pardoseală umedă. Se interzice operarea aparatului īn proximitatea sau de pe obiecte metalice cu īmpămāntare. Contactul īntre un obiect metalic īmpămāntat şi aparat, sau orice alt obiect sau persoană conectate la acestea poate produce pericol de electrocutare! Şocul va fi mortal, īnsă poate fi neplăcut datorită concentraţiei de curent pe suprafaţa metalică.
- Se vor folosi īntotdeauna conductoare de testare foarte bine izolate. Atunci cānd sistemul este īn funcţiune, nu atingeţi cu degetul partea metalică liberă a conductoarelor care asigură īmpămāntarea.
- A nu se folosi conductoare a căror izolare este deteriorată sau distrusă deoarece curentul de īnaltă tensiune poate trece prin aceste puncte defecte.

- După īncheierea expunerii, se impune deconectarea tuturor conductorilor legaţi la pămānt pentru evitarea pericolului de accident.
- La conectarea sau deconectarea izolatoarelor pe/de pe eşantion, generatorul trebuie să fie oprit.
- Aparatul Kirlian nu trebuie expus la umiditate excesivă; evitaţi folosirea unor valori mari de umiditate īn timpul şedinţelor de lucru prelungite. A se evita lucrul īn mediu cu praf, īn scopul prevenirii contaminării imaginii expuse.
- A se evita lucrul īn condiţii de şoc mecanic sau vibraţii excesive, deoarece īn acest fel poate fi avariat generatorul sau poate fi perturbată corectitudinea valorii măsurate.
- Dacă expunerile se fac pe aparat, experimentatorul nu trebuie să atingă obiectul sau eşantionul, īn acest caz putāndu-se produce scurgerea curentului īn pămānt direct prin experimentator. Acest fapt nu numai că va avea un efect neplăcut, īnsă va anula rezultatul expunerii. Mulţi cercetători care au efectuat experimente īntr-o fază de pionierat au īncercat să evidenţieze intensificarea efectului tip corona īn vārful degetelor subiectului testat, prin formarea unui lanţAuman cu alte persoane care se ţineau de mānă formānd un cerc. īn imaginea surprinsă s-a īnregistrat īn aceste condiţii o creştere a activităţii biocāmpului subiectului. Insă reţineţi, intensificarea activităţii de cāmp nu se datora īnsumării energiilor tuturor participanţilor la experiment, ci efectelor de capacitanţă!

Stabilitatea echipamentului

sus sus
Mulţi dintre primii cercetători care au apelat la metoda de fotografiere Kirlian au fost īn final descumpăniţi de rezultatele inconsistente pe care le-au obţinut. In marea lor majoritate, neconcordanţele se datorau variaţiilor involuntare de parametri ai echipamentului folosit. Aceştia includeau fluctuaţii de tensiune, variaţii ale vitezei de circulaţie a impulsurilor sau ale lungimii impulsului şi variaţii ale frecvenţei de intrare prin fluctuaţii īn alimentarea cu tensiune. Dacă, īn cadrul fotografierii prin metoda Kirlian, nu se ţine cont de aceste coordonate, indiferent cāt de spectaculoase sau evidente ar fi rezultatele, ele nu vor putea fi reproduse exact. Toate aceste probleme trebuie rezolvate īncă din faza de proiectare a echipamentului.
Alte probleme cu care se confruntă frecvent cercetătorul sunt variaţiile de cāmp ale electronilor, imperfecţiunile dielectricului şi imperfecţiuni asociate īn distribuţia cāmpului pe placă. Zgārieturile sau imperfecţiunile dielectricului pot avea drept urmare erori de regăsire a pistei cāmpului de īnaltă tensiune.

Plumbii de īmpămāntare şi cei de alimentare cu īnaltă tensiuni trebuie să aibă o impedanţă şi o lungime fizică constante pentru a < vita apariţia unor probleme de capacitanţă şi variaţii ale debitului de curent. Dacă nu se īndeplineşte această condiţie, atunci pe imaginea fotografică vor apărea variaţii de cāmp datorate īn principal acestor factori şi nu unor modificări care ar putea surveni īn structura obiectului studiat. Unii dintre primii cercetători au fost descumpăniţi de rezultatele obţinute pe echipamentele epocii, de modificările plăcii dacă eşantionul era mutat din locul iniţial. Acest fapt se datorează imperfecţiunilor pe care le prezintă dielectricul plăcii.

Caracteristici topologice şi masa obiectului/eşantionului

sus sus
īn cadrul oricărei tentative de fixare a imaginii unui obiect prin metoda Kirlian trebuie ţinut seama de topologia şi masa eşantionului. Placa electrodului şi capacul său dielectric sunt bidimensionale, iar imaginea fotografică imprimată pe placă va fi tot bidimensională. Este aşadar logic ca eşantionul şi/sau obiectul să intre īn contact, cel puţin pe una din părţi, cu placa (la modul ideal, pe toată suprafaţa sa). Dacă nu este respectată această condiţie, atunci eşantioanele cu suprafaţă neregulată (spre exemplu de dimensiuni sau masă mai mare) vor produce o imagine numai a acelor puncte care intră īn contact fizic cu electrodul. Un alt factor important pentru īnregistrarea imaginii este conductibilitatea eşantionului şi gradul de ionizare a materialului din care este alcătuit. Pentru un cercetător serios, ar fi foarte utilă folosirea īn acest punct a unui instrument de mare precizie pentru măsurarea impedanţei. Eşantioanele caracterizate printr-o impedanţă ridicată necesită timp de expunere mai mare, acelaşi lucru fiind valabil īn sens invers pentru eşantioanele cu impedanţă scăzută sau bune conducătoare. Imperfecţiunile formei sau variaţiile de conductibilitate pot fi rezolvate aşezānd eşantionul īntr-un vas transparent, de mărime adecvată, de exemplu din sticlă, plexiglas etc.

Acest tip de recipient va acţiona ca dielectric, iar atāta vreme cāt obiectul pe care īl conţine este īmpămāntat, se va produce o diferenţă de potenţial suficient de mare pentru obţinerea descărcării de tip corona. Acest fapt depinde, totuşi, de grosimea recipientului, īn special īn partea care intră īn contact cu placa, aceasta trebuie sā fie plată şi de grosime egală pe toată suprafaţa sa. Pentru depăşirea acestor probleme, eşantionul cu formă neregulată sau slabă conductibilitate poate fi acoperit cu soluţie electrolitică. Totuşi, se recomandă realizarea unei imagini de control cu recipientul gol īn care, subliniem, trebuie combinate volume corecte de electrolit şi eşantion. Pentru mai mare siguranţă, īn timpul desfăşurării experimentului se folosesc ca mediu electrolitic soluţiile saline. (Nici chiar soluţiile tari de acid nu fac să sporească semnificativ intensitatea imaginii finale īnregistrate) De asemenea, Ia realizarea imaginilor de acest gen, spre exemplu cele obţinute īn tuburi de testare cu fund plat, se recomandă īmpămāntarea a două sau mai multe tuburi pentru īnregistrări simultane. Această recomandare este valabilă mai ales īn cazurile īn care este necesară efectuarea unor fotografii de control. Tuburile trebuie să prezinte o cale de retur comună de la pămānt, lucru care poate fi realizat cu ajutorul unui sistem de siguranţă cu cablu ramificat. Totuşi, dacă se vor folosi conductoare distincte de retur de la pămānt, ele trebuie să fie caracterizate prin aceeaşi lungime, construcţie şi impedanţă. De asemenea, trebuie izolate cu acelaşi tip de material.

Controlul temperaturii

sus sus
La măsurarea temperaturii, doi factori trebuie luaţi īn considerare. Şi anume măsurarea temperaturii mediului ambiant şi a obiectului īnsuşi. In cadrul oricărei īncercări de replicare a unor efecte interesante, este foarte importantă determinarea şi respectarea acestor doi factori. Cele mai adecvate pentru măsurarea precisă a temperaturii aerului sunt termometrele cu mercur. Totuşi, am descoperit că pentru obiectele plate cum sunt frunzele etc, foarte potrivite sunt şi noile benzi cu cristale lichide care īşi modifică culoarea (se pot procura de la orice magazin specializat īn articole pentru acvarii pentru peşti tropicali). Spre referinţă, ele pot fi aplicate pe obiect pe toată durata experimentului. Pentru repetarea īnregistrărilor, cercetătorul va trebui să reproducă toţi parametrii experimentului respectiv īn condiţii controlate (ex. dacă īncăperea are īncălzire centrală etc), lucru care se poate efectua fără complicaţii. Cercetătorul nu poate preveni modificările activităţii radiaţiei solare sau lunare şi nici diferenţele de electricitate din atmosferă care au toate o certă influenţă asupra experimentului, īnsă, datāndu-le şi notāndu-le riguros, el poate acumula o experienţă extrem de importantă.

CONTROLUL UMIDITĂŢII
La orice īnregistrare Kirlian, trebuie īntotdeauna folosite, pentru referinţă, instrumentele de măsurare a umidităţii. Ca şi īn cazul temperaturii, acest parametru variabil este foarte important. La efectuarea repetată a unui experiment pe acelaşi obiect, condiţiile trebuie să rămānă identice. Pentru păstrarea unei umidităţi constante, se poate folosi un dispozitiv de dezumidificare electronic sau chimic (care se găseşte pe piaţă). O altă soluţie este gelul siliconic, pulverizat pe tăvile din preajma echipamentului sau amplasat lāngă eşantionul care urmează a fi fotografiat. Dispozitivele mecanice folosite īn birouri pentru a asigura buna funcţionare a echipamentelor electronice (computere etc.) sunt, desigur, foarte costisitoare.
Totuşi, dacă se doreşte īnregistrarea comportamentului imaginii Kirlian īn condiţii de umiditate sporită faţă de normal, se poate turna apă īn vasele de vaporizare ale caloriferelor din laborator sau din īncăperea unde are loc experimentul, pentru a se asigura un debit constant sporit al vaporilor de apă. Pentru o şi mai mare acurateţe a rezultatelor, propunem o altă soluţie: dispozitivul de umidificare pentru birouri folosit īn condiţii de aer uscat.

CONTROLUL PRESIUNII ATMOSFERICE Dintre factorii variabili care trebuie controlaţi foarte riguros, īn scopul obţinerii unei fotografii Kirlian precise, presiunea atmosferică este cea mai importantă. Din fericire pentru cercetător, acest factor variabil pare să afecteze cel mai puţin imaginea formelor, īn condiţii de presiune scăzută, furtună, descărcări electrice, īnregistrāndu-se o intensificare de numai 10% a descărcării de tip corona. Totuşi, īn acest caz, nu trebuie scăpat din vedere faptul că umiditatea sporită va avea o mare influenţă asupra rezultatelor finale! īnregistrarea valorilor de presiune atmosferică din ziua efectuării experimentului nu comportă dificultăţi majore. In cazul testării unor subiecţi umani care resimt influenţe serioase īn condiţii de umiditate sporită sau schimbări ale presiunii atmosferice, cercetătorul este nevoit să aştepte crearea unor condiţii de presiune propice dacă este interesat de obţinerea unor rezultate relevante. īn zilele cu presiunea atmosferică ridicată, Ia repetarea experimentului se vor obţine rezultate concludente dacă se determină un ritm de repetare a impulsului uşor accelerat, şi invers. In cadrul experimentelor efectuate īn Statele Unite şi URSS, aparatura a fost amplasată īn interiorul unor īncăperi perfect izolate faţă de condiţiile atmosferice din exterior. Astfel se poate studia comportamentul subiectului īn condiţii de presiune variabilă, sau de modificare a emisiilor de vapori din interior. Deşi au fost īnregistrate modificări dramatice la schimbarea proporţiei de evaporare, s-a constatat că variaţiile de presiune nu produc modificări majore (īn limitele normale ale presiunii atmosferice).

Caracteristici ale filmului

sus sus
După cum am menţionat anterior, imaginile de tip Kirlian pot fi obţinute prin folosirea aproape a oricărui tip de film sau hārtie fotografică disponibile pe piaţă. Totuşi, la alegerea acelui tip de film care le urmează a fi folosit īn cadrul unui experiment dat, trebuie luate īn considerare cāteva aspecte. De remarcat este faptul că cea mai mare parte a descărcării de tip corona dinspre obiectul sau eşantionul studiat spre film se īnscrie īn partea invizibilă a spectrului de radiaţie violetă şi ultravioletă. De aceea, se recomandă alegerea unui film sensibil la această porţiune a spectrului electromagnetic (10-300 nm). In funcţie de obiectivul pe care şi-1 propune experimentul respectiv, se va alege un anumit tip de film. In majoritatea experimentelor, informaţiile principale sunt conţinute de tiparele pe care formează emisiile luminiscente care alcătuiesc matricea descărcării şi de intensitatea radiaţiei asociate cu descărcarea. Dacă nu se urmăreşte efectuarea unui experiment foarte complicat, recomandăm cercetătorului să aleagă filme alb-negru deoarece acestea sunt foarte simplu de developat īn tăvi sau īn rezervoare īnchise, la lumină naturală. Ele mai prezintă avantajul suplimentar de a putea fi folosite īn prezenţa unei lumini roşii de laborator. Ne referim la toate tipurile de filme fotografice alb-negru.

Sunt de asemenea adecvate planfilmele, filmele offset cu impresionare pānă la semnul albastru, majoritatea acestor tipuri de peliculă putānd fi folosite şi īn prezenţa unui spot luminos roşu foarte estompat, deoarece sunt insensibile la această zonă a spectrului luminos. Alegerea acestor tipuri de film presupune o mai mare uşurinţă de operare īn īncăperi obscure, fără pericolul de a sparge epruvetele īn care se găsesc eşantioanele etc.
Fotosensibilitatea filmului se poate măsura īn numere Din sau ASA: cu cāt numărul este mai mare, cu atāt sensibilitatea filmului va fi mai mare. De aceea se impune folosirea unui tip redus de expunere dacă avem de-a face cu numere Din sau ASA mari.
Tipul de hārtie fotografică este o altă problemă. Nu trebuie scăpat din vedere că prin acest procedeu se va obţine o imagine neagră (negativ) pe fundal alb, aşa īncāt reprezentarea imaginii emisiei luminiscente va fi īntunecată pe fundal deschis (Fig. A.5.). Această caracteristică asigură un contrast bun pentru analizarea ulterioară a matricei emisiei radioactive. Sensibilitatea hārtiei fotografice este mai slabă decāt cea a filmului, lucru care trebuie compensat prin reglarea timpilor de expunere. In secţiunea care urmează vom reveni īn detaliu asupra acestui aspect.



Totuşi, există repere care ne ajută să determinăm fotosensibilitatea hārtiei şi anume pe cāntarul special cu gradaţie īntre zero (cea mai mare sensibilitate) şi şase (cea mai scăzută sensibilitate şi cu contrastul cel mai mare). Acest tip de cāntar este folosit de majoritatea fabricanţilor de celuloză şi hārtie. Pentru developarea filmelor şi imprimarea imaginii pe hārtie fotografică trebuie īntotdeauna folosită cea mai fină soluţie granulată de developare. Procedeul este ceva mai costisitor, īnsă rezultatele excelente obţinute īn final merită cu prisosinţă investiţia. Ce_se poate spune despre fotografia color īn cadrul aplicaţiei Kirlian? īn situaţia īn care experienţa presupune obţinerea unor modificări de culoare, pentru o mai mare acurateţe a imaginii, se impune folosirea unui electrod transparent. Se va folosi un electrod plat şi subţire din sticlă, umplut cu o soluţie dură de apă cu sare sau cu acid sulfuric slab concentrat. Valorile de īnaltă frecvenţă pulsatorii sunt introduse īn acest electrod, īn timp ce la unul din capetele lui va fi amplasat un aparat de fotografiat obişnuit, fie sub el, pe un raft special amenajat, fie perpendicular faţă de acesta, pe un trepied (Fig. A.6.). Obiectul de studiu este apoi fixat deasupra electrodului, .sau amplasat īn aşa fel īncāt să īl atingă, şi īmpămāntat. īn condiţii de īntuneric complet, se poate remarca emisia luminiscentă degajată de eşantion, fenomen care poate fi īnregistrat cu ajutorul aparatului fotografic fixat pe timp lung de expunere.

In acest caz este necesară folosirea unor lentile de apropiere şi a unui inel de apropiere. Lentilele de cuarţ, permisive la radiaţiile ultraviolete, pot fixa foarte bine imaginea. Probabil aţi remarcat deja că această metodă nu presupune asigurarea contactului direct īntre film şi cāmpurile de īnaltă frecvenţă şi īnaltă tensiune. Motivul pentru care recomandăm folosirea acestei metode ca fiind mai adecvată faţă de metoda prin contact direct pentru obţinerea unor imagini color este următorul: culorile fixate pe peliculă vor transmite informaţiile de culoare a luminii emise de eşantion cu cea mai mare acurateţe, păstrāndu-i caracteristicile intacte. Problema principală care apare la folosirea metodei de analiză prin contact direct este aceea că nu se poate stabili cu certitudine dacă culoarea percepută este cea reală sau un efect secundar (artefact) produs de emisia de electroni sau de fotonii care bombardează stratul superficial al emulsiei color. La filmele şi hārtiile de developat color, emulsia sensibilă va fi stratificată, alcătuită dintr-un strat roşu, unul albastru şi unul galben. Dacă electronii excită emulsia de culoare, atunci īntr-unui sau mai multe straturi se pot naşte fotoni. Totuşi, modelul emisiei energetice rămāne valabil. Un alt dezavantaj al fotografiei color este acela că trebuie respectate condiţii de īntuneric absolut, ceea ce va atrage după sine o suită de probleme īn manevrarea echipamentului etc. Recomandăm pentru foto color filmul Kodak Ectochrome 64, care produce efecte secundare neglijabile.

Timp de expunere

sus sus
In cazul fotografierii prin metoda Kirlian, timpul de
expunere variază īn funcţie de conductibilitatea obiectului,
amplitudinea cāmpului şi frecvenţa impulsurilor de cāmp īntr-o
secundă dată, de sensibilitatea filmului sau a hārtiei, aspect deja discutat, şi de grosimea mediului dielectric. Toţi aceşti parametri variabili pot fi echilibraţi prin reglarea forţei cāmpului sau a perioadei de repetare a impulsului pe aparatul Kirlian. Fizic, această condiţie poate fi controlată cu ajutorul unui aparat clasic de măsurare a obscurităţii folosit la mărirea fotografiilor, legat īn serie cu sursa de alimentare a aparatului foto. Pe aparatul nostru s-a constatat apariţia unor variaţii de impuls īntre 1 şi 250 de mii de impulsuri pe secundă, dar ulterior am determinat că el este utilizabil indiferent de obiectivul urmărit. După fixarea frecvenţei, durata poate fi reglată pe regulatorul de timp pentru timp de expunere īntre o zecime de secundă şi peste 5 minute.
Folosind tehnica de fotografiere cu electrod transparent, este posibilă reglarea cu ochiul liber a emisiilor de tip corona vizibile pe care Ie degajă eşantionul. Prin această metodă pot fi evitate reglările de frecvenţă eronate sau de control. Dacă experimentatorul nu dispune de un electrod transparent, el poate folosi o oglindă obişnuită avānd aceleaşi dimensiuni ca şi electrodul, care va fi plasată deasupra eşantionului, īn condiţii de obscuritate totală pentru obţinerea unei descărcări cāt mai vizbile a activităţii de cāmp a eşantionului.

PRESIUNEA EŞANTIONULUI ASUPRA PLĂCII Dacă greutatea şi presiunea sunt determinante critice īn obţinerea unei imagini (spre exemplu, māna omenească), problema poate fi foarte simplu rezolvată prin amplasarea aparatului pe un dinamometru (o balanţă cu resort). In acest caz, dacă nu se īnregistrează valori-limită de presiune, rezultatele pot fi diferite la timpi de expunere diferiţi. Pentru efectuarea analizelor clinice, care presupun realizarea mai multor imagini, presiunea trebuie să rămānă constantă, īn special īn cazul īn care se doresc comparaţii īntre valorile A/B. īn cazul cercetărilor pe care le-am efectuat, am putut constata că o diferenţă infimă de presiune de 28 de grame poate atrage după sine diferenţe mari, care nu se explică prin intervenţia celorlalţi parametri.
UNGHI DE INCIDENŢĂ ĪN SCOPUL STUDIERII AMPRENTEI DIGITALE In urma experimentelor efectuate, ne-am convins că matricea energetică pe care o emite vārful degetului oferă informaţii extrem de interesante asupra stării de sănătate a acelui subiect uman. Acest lucru se poate constata prin efectuarea analizei de hidratare a epidermei (Fig. A.7.). Un aspect care facilitează simţitor efectuarea acestui tip de analiză este acela că unghiul īn care va fi aşezat degetul pe placă nu este determinant pentru rezultatul final, cāmpul energetic al unui bolnav de cancer producānd aceeaşi emisie de cāmp dezordonată, indiferent care ar fi unghiul.

Cu toate acestea, īn cadrul investigării sclerozei īn plăci, infecţiilor de natură virală, etc. prin această metodă, unghiul, deci arcul, pe care īl formează degetul poate influenţa foarte mult reprezentarea fotografică a emisiei de biocāmp. De aceea este esenţial ca unghiul īn care este īnregistrată prima imagine să rămānă neschimbat şi īn cadrul testelor comparative ulterioare. Experienţa ne-a demonstrat că unghiul optim pentru obţinerea celor mai concludente rezultate este de 45°. In cadrul analizelor care presupun obţinerea unor rezultate precise, se recomandă folosirea unui raportor de lemn sau metalic .

Perioada de repetare a impulsurilor şi a frecvenţei

sus sus
Cercetătorul care nu deţine un bagaj de cunoştinţe tehnice foarte vast, poate pune semn de egalitate īntre aceşti doi termeni. Unii chiar susţin că nu ar exista nici o diferenţă īntre ei! Din păcate, aceştia comit o gravă eroare de īnţelegere deoarece īntre cei doi termeni există cu adevărat o mare diferenţă. Propunem să examinăm cu atenţie fenomenele fizice care se petrec īntr-un aparat de fotografiat sau un generator Kirlian. Circuitele oscilante constante vor transmite pe o anumită frecvenţă un semnal de energie electrică sub forma unei radiaţii. Tipul de undă obţinut īn acest tip de circuit electric este, īn mod curent, īn "unghi drept" deoarece majoritatea circuitelor modeme de semnal (microcipuri, etc.) sunt astfel proiectate īncă să poată opera cu această formă a undei (Fig. A.8.). Această undă, care urcă şi coboară asemenea valurilor mării, este alimentată de la un amplificator. Funcţia acestui amplificator este aceea de a suplimenta amplitudinea (deci īnălţimea undei) sau de a mări volumul electric al semnalului. După ce a fost obţinută valoarea corectă, unda este transmisă īntr-un aparat prevăzut cu o bobină de inducţie (această bobină este constituită din spirale de fir īnfăşurat, fără īntreruperi). In prima porţiune a bobinei ar trebui să existe, să spunem, fire īnfăşurate de cāteva sute de ori.

In partea a doua a bobinei, firele sunt īncolăcite de cāteva mii de ori, ceea ce, la unele bobine, poate reprezenta 3 sau 4,5 km de fir de cupru. Funcţia acestui aparat este aceea de a transforma o tensiune primară scăzută īn īnaltă tensiune. Undele sau impulsurile transferate spre prima porţiune a bobinei, a cărei mişcare de pornire şi oprire se desfăşoară la viteze mari, vor da naştere unei oscilaţii. Cānd prima undă pătrunde īn porţiunea primară, nu se va produce nici un fenomen īn porţiunea a doua a bobinei; totuşi, la oprirea ciclului, este iniţiat un impuls secundar īn cea de-a doua porţiune a bobinei, care, datorită faptului că firul este răsucit de cāteva mii de ori, va da naştere unui efect secundar de cāmp. Acesta va atinge chiar cāteva mii de volţi. Totuşi, pe măsura creşterii tensiunii, curentul va īnregistra valori foarte scăzute. Procesul descris este similar celui produs de bobina de aprindere de pe o maşină, cu singura deosebire că aparatul maşinii este un sistem rudimentar mecanic de scānteie şi pauză, īn timp ce un aparat Kirlian bun impune prezenţa unui sistem de cuplare stabil tranzistorizat şi controlat de circuite cu microcipuri. Valorile de īnaltă tensiune sunt produse īn impulsuri provenind de la bobina secundară.

Ca rezultat al apariţiei fluxului de energie, se va īnregistra un influx puternic de armonice de frecvenţă, fapt evidenţiat la aparatele de radio pentru maşini de necesitatea folosirii unor reductoare pentru oscilaţii de curent. Se īntāmplă frecvent ca, indiferent de lungimea de undă pe care a fost fixat aparatul respectiv, AM sau FM, să fie percepută o interferenţă de impulsuri (fără ecranare). Impulsurile sunt explozii de energie provenind de la bobină, iar numărul de impulsuri pe secundă reprezintă tocmai perioada de repetare a impulsurilor, f.nomen diferit de frecvenţele rezonante generate de fiecare .mpuls al bobinei. Frecvenţele de rezonanţă nu influenţează rezultatele finale ale unei imagini Kirlian atāt de mult ca perioadele (sau frecvenţa) cu care se repetă impulsurile.
Dacă nu dispuneţi de oa cameră obscură, experienţa se poate efectua şi sub casa scărilor. (In New Mexico fiind, Harry a trebuit să lucreze īntr-o debara, fără lumină!) Furnizăm īn continuare lista echipamentelor necesare efectuării experimentului:
1. Generator Kirlian şi plumbi cu conductibilitate.
2. Trei tăvi de developare de mărime medie.
3. Apă curentă şi/sau cadă/bazin pentru apă.
4. Film/hārtie foto de contrast, alb-negru sau color.

5. Placă subţire de sticlă de aproximativ 3-5 mm, 8x5 (pentru izolarea filmului şi a eşantionului). Poate fi folosită folie curată de polietilenă, īnsă numai dacă prezintă o suprafaţă regulată. (Cutele de pe folie ar putea conduce la obţinerea unor rezultate eronate)
6. Termometru (cu mercur).
7. Instrument de măsurare a umidităţii (de tipul celor folosite īn sere).
8. Lumină roşie de laborator (numai pentru fotografii alb-negru). Este exclusă folosirea acesteia cu film foto alb-negru pancromatic sau cu film color.
9. Substanţe de developare adecvate, spre exemplu substanţă revelator, baie de fixare şi soluţie de fixare.
10. Balanţă de presiune (cu gradaţie zero).
11. Barometru.

Cu acest echipament complet care constă din componentele esenţiale enumerate mai sus, experimentul poate īncepe. De remarcat totuşi este faptul că instrumentele de determinare a parametrilor de lucru (termometru, instrument pentru măsurarea umidităţii, barometru) nu sunt esenţiale dacă doriţi să obţineţi imagini preliminare. Dacă obţineţi rezultate interesante şi doriţi să repetaţi testul, este foarte important ca īn acest moment să reglaţi la cotele optime valorile parametrilor. Aceste instrumente sunt īnsă indispensabile īn cercetarea avansată.
Cum va proceda īn continuare cel care efectuează testul rămāne īn exclusivitate la latitudinea sa. Ce subiect urmează a fi investigat? Un subiect de origine organică sau unul de origine anorganică? Propunem să abordăm pe rānd fiecare categorie, cu cāte o exemplificare pentru fiecare tip de procedură.
Dacă īncepem testul folosind obiecte fie de origine organică, fie anorganică, vom īncepe īn mod obligatoriu prin a curăţa electrodul cu ajutorul unei bucăţi de bumbac umezite (fără scame), īnmuiată īn apă distilată sau deionizată. Electrodul va fi apoi uscat prin ştergere cu o bucată de pānză uscată, apoi cu un uscător (un foehn este foarte potrivit pentru efectuarea acestei operaţiuni sau pentru uscarea rapidă a hārtiei īn camere obscure).

Filmul/hārtia de contrast sunt aşezate pe electrod cu partea de emulsie īn sus, iar pe film/hārtia de contrast va fi aşezată placa subţire de sticlă avānd o grosime de 3-5 mm. (Această etapă este parcursă preventiv īn cadrul experimentelor critice īn care umiditatea eşantionului ar putea produce modificări ale emisiei energetice, deci a rezultatului final) Dacă eşantionul este uscat (spre exemplu, un cristal), sau este īnchis ermetic īntr-un recipient impermeabil, nu se mai impune respectarea acestei măsuri de protecţie. Eşantionul este apoi aşezat pe film şi/sau placa de sticlă, după care va fi īmpămāntat prin conectare la un punct adecvat de pe generator; īmpămāntarea distinctă dau īmpămāntarea printr-o fişă de īmpămāntare montată pe terminalul principal prezintă un cert avantaj. In acest moment, vor fi determinate perioada de repetare a impulsurilor şi timpul de expunere. (Pulsul şi timpul de expunere diferă īn funcţie de natura eşantionului, conductibilitatea sa etc.) Generatorul/aparatul foto va fi pus īn funcţiune fixānd īn acelaşi timp, cu ajutorul instrumentului special, timpul de expunere la valoarea dorită. īn condiţii de obscuritate absolută se va remarca o emisie luminiscentă provenind dinspre marginile şi laturile eşantionului.

După expunerea eşantionului, filmul va fi scos de pe placă apucāndu-1 cu atenţie de margini (nu trebuie să se imprime amprente digitale) şi va fi developat īn funcţie de tipul de film de care dispuneţi. In cazul fotografiei alb-negru, developarea se efectuează folosind revelatorul, baia de fixare şi fixatorul. După ce a fost imersat īn aceste trei băi, banda de film/placa/hārtia este spălată şi prinsă cu un cārlig la uscat īntr-un mediu lipsit de praf. Dacă este folosit film pancromatic, atunci se interzice categoric folosirea luminii de laborator, ceea ce īnseamnă că developarea şi restul operaţiunilor trebuie efectuate intuitiv. Este absolut necesar ca īn camera obscură să existe un ceas fosforescent pentru o cronometrare corectă a prelucrării filmului. Dacă s-a folosit un film color de 35 mm, acesta poate fi trimis pentru prelucrare la un laborator foto. Totuşi, trebuie notaţi īn permanenţă parametrii de lucru, timpii de expunere īn ordinea firească īn care s-au făcut fotografiile şi momentele īn care s-a intervenit cu măsuri de control al parametrilor. Filmul poate fi folosit şi īn condiţii de lumină naturală, īn acest caz el fiind plasat īntr-o mapă de polietilenă sau īntre folii de plastic care nu sunt penetrate de lumină. Procedeul de fotografiere este acelaşi, minus placa de sticlă.

Totuşi, īn cazul folosirii acestei metode se va īnregistra o scădere a calităţii şi preciziei imaginii obţinute, aspect care poate fi totuşi corectat prin prelungirea timpului de expunere. Buzunarele de polietilenă şi foliile-sandviş din plastic trebuie etichetate cu atenţie, iar comportamentul eşantionului trebuie şi el notat riguros. Se poate folosi o altă metodă de fotografiere la lumina zilei, īn acest caz impunāndu-se includerea unei răşini electrostatice īn proces. Foaia va fi acoperită cu un strat uşor de răşină electrostatică specială, foarte sensibilă la lumină, de tipul celor incluse īn copiatoare. Eşantionul īnsuşi poate fi caşerat cu pulbere de răşină, rezultatele obţinute īn acest fel fiind excelente. Obiectul va fi energizat prin metoda obişnuită, de la generator, iar viteza de repetare a impulsurilor va fi reglată pānă la obţinerea unui model energetic clar īn jurul obiectului/eşantionului. Obiectul va fi īndepărtat de pe folie, iar la cāţiva centimetri de modelul energetic impresionat pe hārtie va fi apropiată o lampă cu infraroşii. După ce lumina lămpii a zăbovit pe imaginea emisiei energetice cāteva secunde, se va observa o modificare a structurii chimice a mostrei, care va adera perfect la hārtie dānd naştere unei imagini! Metoda de mai sus este ideală dacă nu dispuneţi de o cameră obscură sau atunci cānd se urmăreşte numai analizarea modelului energetic (Fig. A.9.).

īn cazul experimentelor efectuate pe eşantioane organice sau slabe conducătoare de electricitate, pot fi obţinute imagini de detaliu prin prelungirea timpilor de expunere, prin folosirea unui dizolvant, iar, īn unele cazuri, prin neintegrarea īn instalaţie a mediului dielectric. După ce aţi pregătit sistemul, asiguraţi-vă că nu se vor produce scurtcircuite prin conectare directă la pămānt,lucru care ar putea distruge electrodul prin ardere la frecvenţă īnaltă. Acest lucru poate fi evitat dacă folosiţi reversul unei oglinzi cu cāţiva milimetri mai subţire decāt placa electrodului. Aceasta va fi amplasată deasupra plăcii, cu faţa nereflectată spre placă. Filmul va fi aşezat direct pe oglindă, iar dacă eşantionul prezintă electroliţi sau umiditate, nu va fi folosit īn lipsa protejării cu un izolator dielectric. Timpul de expunere īn cazul eşantioanelor cu conductibilitate scăzută poate dura uneori cāteva minute şi chiar mai mult. īnainte de a vă fixa asupra unei proceduri, se recomandă efectuarea mai multor imagini de control a specimenului, la timpi diferiţi de expunere.īn final, vom explica cum trebuie procedat īn cazul analizării unor subiecţi umani. Din păcate, dintre toate tipurile de obiecte şi eşantioane care pot fi studiate prin metoda Kirlian, omul este cel mai dificil de investigat.

Spre exemplu, persoanele purtătoare de stimulator cardiac trebuie investigate īn prezenţa medicului. Se interzice īmpămāntarea unui subiect uman sau animal viu direct prin echipament! Acest fapt ar putea produce o descărcare masivă de curent spre pămānt, fenomen care va supune subiectul unei electrocutări. Energia electrică găseşte īntotdeauna calea cea mai scurtă şi care opune cea mai slabă rezistenţă, de scurgere īn pămānt. Toţi subiecţii umani trebuie īmpămāntaţi, cu excepţia situaţiilor cānd aceştia sunt aşezaţi pe suprafeţe cu izolaţie perfectă. Trebuie remarcat faptul că īncălţămintea pe care o poartă subiectul este extrem de importantă. Dacă se procedează la efectuarea unor comparaţii A/B īntre diverse situaţii, subiectul trebuie să poarte aceeaşi īncălţăminte sau să nu poarte īncălţăminte deloc. Această condiţie trebuie īndeplinită datorită faptului că scurgerea cāmpului īn pămānt se realizează prin picioare, cu intensităţi diferite īn funcţie de tipul de īncălţăminte purtată. De asemenea, trebuie evitată amplasarea echipamentului pe suprafeţe metalice sau īn proximitatea fişierelor metalice etc, deoarece acest lucru poate provoca perturbări ale cāmpului. Din aceleaşi motive, subiectul nu trebuie să poarte brăţară sau ceas.

Este preferabilă fotografierea vārfului degetelor şi nu a īntregii palme deoarece amprentele supt mai uşor de controlat şi mai puţin expuse unor distorsionări. In plus, există numeroase diferenţe īntre periferia māinilor unor indivizi diferiţi, ceea ce este mai puţin evident la nivelul superficial al vārfului degetului. De asemenea, sub palmă se poate forma o pungă de aer, la contactul cu placa, fapt care de asemenea poate provoca perturbări. Există totuşi īn zona palmară puncte de acupunctura prin studierea cărora se pot obţine rezultate interesante. Recomandăm, īn acest caz, ca fiind mai adecvată pentru studiu metoda de īnregistrare cu electrod transparent plat. Nu dorim să facem comentarii īn acest moment asupra metodelor de analizare a activităţii psihice şi mentale prin testarea activităţii la nivel palmar. Le lăsăm cercetătorilor īn acest domeniu privilegiul de a prezenta concluziile descoperirilor făcute şi de a descrie condiţiile īn care au fost efectuate măsurătorile.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor






  Sectiuni Sanatatea familiei:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai