Nu stim cand s-a inventat si nici cand s-a deschis prima baie de aburi. Exista o multitudine de versiuni prind originea acesteia. Se zice ca, fie un calator obosit s-a asezat sa se odihneasca langa un izvor fierbinte si a simtit cat de repede i se refac fortele, fie ca niste picaturi de ploaie, trecand piintr-un acoperis vechi, au ajuns pe pietrele fierbinti ale unei vetre, iar aburul ridicat in rotocoale i-a invalui! pe oameni intr-o caldura placuta Dar ce spun istoricii? intotdeauna, oamenii au apreciat baia de aburi pentru minunata capacitate a acesteia de a elimina oboseala, de a purifica spiritul si de a tamadui boJile. Daca se considera ca prototip al baii de aburi niste pietre incinse care emana miraculosul abur, atunci originea acesteia poate fi atribuita, fara rezerve, epocii de piatra.
In antichitate, erau deosebit de apreciate izvoarele fierbinti. Pentru a le avea, popoarele antice chiar purtau razboaie. Grecii denumeau cufundarea intr-un asemenea izvor - baia lui Hercule, asociind chipul si forta eroului mitologic cu efectul stimulator al apei fierbinti si aburului. Dar, intrucat izvoarele oricum nu erau suficiente pentru toti oamenii, vechii greci au inceput sa construiasca bai de aburi, a caror denumire au ales-o cu foarte mare exactitate: ,baie de aburi\", in traducere, inseamna "alung durerea si tristetea\".
Cu toate acestea, la inceput a fost necesara chiar interventia autoritatilor pentru a-i obisnui pe oameni cu baia de aburi. inca din secolele 6-5 i.Hr., grecii au devenit exemplu pentru alte popoare, intr-adevar, vechii greci aveau o constitutie corporala armonioasa, deoarece excesul inutil de greutate era inlaturat prin exercitii si cu ajutorul baii de aburi, care provoaca transpiratia. Socrate practica, cu mult zel,
gimnastica si adora sa transpire la baia de aburi. El le spunea elelor sai: "Baia de aburi imi curata nu numai corpul, dar si intreaga mea fiinta\". Oricum, oamenii isi petreceau mult timp la baia de aburi.In prezent, e greu sa ne imaginam un om care s-ar duce la baia de aburi, pentru a juca sah sau jocuri cu mingea, pentru a desena sau a scrie versuri. Si pe buna dreptate! De exemplu, baile de aburi ale Romei antice, termeie, erau, in acelasi timp, institutii sportive, sociale si culturale. Baia romana era o institutie complexa, respectiv se compunea din: apoditrium (vestiar), tepidarium (camera calda), calidarium (camera fierbinte), frigidarium (camera rece, cu bazin), in calidarium, aerul incins, provenit de la cuptoare, circula pe sub podeaua de piatra, incalzind apa de izvor intr-un mic bazin, langa care zitatorii se delectau sub norii de abur.
Sali impodobite cu marmura, bazin cu apa potrit de rece. Aici, timpul trecea imperceptibil. De obicei, baia era insotita de ungerea corpului cu uleiuri aromatice si se incheia cu un masaj energic. Dorind sa castige popularitate, fiecare nou imparat construia bai accesibile tuturor. Romanii bogati frecventau propriile bai, de doua ori pe zi: dimineata si seara. Se poate spune ca, din acest punct de vedere, totul e ca la noi.
Dupa caderea Imperiului Roman, baile si-au pierdut semnificatia in Europa Occidentala, iar in epoca ascetismului religios, chiar au inceput sa fie considerate lacasuri imorale. Dar nimic in lume nu dispare fara urma. Traditiile vechilor greci si romani au fost continuate si dezvoltate de diverse popoare, datorita efectului tamaduitor al baii de aburi care, si aslazi, continua sa inlature oboseala, sa regenereze organismul, sa purifice sufletul si sa ndece boli.
Astazi, flecare popor are propriul tip de baie, cu particularitati si secrete, dupa cum flecare popor este conns ca baia sa este cea mai tamaduitoare.
