Pregatirea biologica a pacientului chirurgical se face in functie de rezultatele clinice si paraclinice ale instigatiilor efectuate si de urgenta actului operator.
Examinarea clinica este cea care sileste sau orienteaza diagnosticul, precizand si testele paraclinice necesare pacientului, in functie de boala, varsta si conditia generala a acestuia. Se vor nota si retine, obligatoriu, toate rezultatele clinice ce pot conduce la o contraindicatie a interntiei operatorii, ori care necesita instigatii si consulturi medicale suplimentare. Importante sunt si antecedentele operatorii si anestezice ale pacientului, mai ales cand acestea au fost urmate de complicatii, ca si antecedentele infectioase (hepatite, HIV etc). De asemenea este obligatorie rederea tratamentului medicamentos urmat pana la internare pentru afectiuni preexistente, insistandu-se asupra antihipertensilor, tonicardiacelor, vasodilatatoarelor coronariene, diureticelor, corticosteroizilor, antibioticilor si anticonceptionalelor orale. Alergiile la anestezice, antibiotice, iod, antialgice etc. trebuie, de asemenea, instigate si semnalate personalului medical si anestezistului (3,11).
Avizul medicului anestezist, pentru cazuri simple, se poate obtine inca dinainte de internare, printr-un consult ambulator, definitivat in preziua operatiei. Cazurile complexe necesita spitalizare 2-3 zile in preoperator pentru efectuarea instigatiilor complete si aplicarea corectiilor necesare cu exceptia urgentelor (3, 7).
La descoperirea factorilor de risc crescut, pulmonari, cardiaci, renali, la diabetici si la gravide este foarte utila obtinerea avizului de la specialistii in domeniu, care in postoperator se pot implica in tratamentul specific al acestor pacienti cu "probleme\" (3, 11).
Ca analize biochimice, obligatorii, pentru toate tipurile de interntii se recomanda: hemoleuco-grama, grupul si Rh-ul sangvin, determinarea elec-trolitilor serici, ureea, creatinina, glicemia, probele hepatice, sumar urina, ECG-ul si Rx-ul toracic. in functie de complexitatea cazului, tarele organice preexistente si descoperirile clinice, se pot executa instigatii suplimentare specifice care sa conduca la un tratatament de protectie sau de supleatie in perioada operatorie (3,11, 13).
- Examenul aparatului respirator este in general suficient clinic si radiologie, pentru operatiile mari si mijlocii, clasice sau celioscopice. La cele care deschid toracele devin utile si probele functionale ntilatorii. Oprirea fumatului in preoperator, prescrierea de inhalatii mucolitice si bronhodilatatoare sau efectuarea de fizioterapie respiratorie in pre- si postoperator sunt "amanunte\" care pot face diferenta in recuperarea dupa operatie (13, 22).
- Cunoasterea anterioara sau descoperirea la internare, prin Rx, ECG ori examen clinic a suferintelor miocardice impune monitorizare per- si postoperatorie a acestor bolnavi. Operatiile reglate trebuie evitate in primele 3 luni dupa un infarct acut de miocard. Multi pacienti, speriati ca nu au voie sa manance nimic, isi opresc pe perioada operatiei si tratamentele cardiace ori antihipertensoare orale. Acestea trebuie conrtite de catre medic, in terapie parenterala, pana la reintroducerea alimentatiei, in postoperator si odata cu reluarea tranzitului intestinal. O atentie speciala se va acorda pacientilor cu stimulatoare cardiace, la care folosirea bisturiului electric este evitata (11, 13, 21).
- Anemia se poate corecta fie "a la larg\" prin tratament martial pentru valorile medii ale hemoglobinei si operatii reglate, fie prin transfuzie de masa eritrocitara ori sange integral la cei cu valori mici ale hemoglobinei, ce au tare asociate (cardiaci, pulmonari etc.) si urmeaza a suporta operatii cu risc crescut. Punctul de transfuzie din spital trebuie informat despre cantitatea aproximativ necesara de sange, atat in pre- cat si in peroperator. Autotrans-fuzia, pentru cazurile de chirurgie reglata, ramane cea mai sigura si mai eficienta pentru pacient (1, 3, 11).
- Bolile de sange care pot produce sangerari intraoperatorii trebuie de asemenea cunoscute. Si-clemia, trombocitopenia, hemofilia, sunt de obicei cunoscute de pacient si semrialate medicului, dar pot fi descoperiri de laborator in preziua operatiei. Tratamentele cu anticoagulante orale sau antiagre-gante, trebuie oprite cu 10 zile inainte de operatie si pacientii trecuti pe injectii subcutanate cu derivati heparinici, usor controlabili farmacologic in perioada postoperatorie si cu efect remanent in timp limitat. La pacientii icterici se va rifica obligatoriu timpul de protrombina, cu entuala corectie prin administrare de vitamina K, intramuscular, 10 mg de 3 ori pe zi, pana la corectia homeostazica (3, 11, 13).
- Pe langa hipoprotrombinemie, pacientii icterici prezinta si hipoalbuminemie. Ca si la ceilalti pacienti subnutriti, corectiile se pot face atat paren-teral, cu solutii de aminoacizi, lipide, glucoza., cat si enteral, in cazurile posibile, mai eficient si mai fiziologic, prin
dieta hiperproteica si hipercalorica. Efectuarea de gastro- ori jejunostomii de
alimentatie la cei cu ocluzii digesti inalte operate seriat ii pune pe acestia intr-o conditie mult superioara biologic pentru a suporta interntia, cu cresterea sanselor de succes (3, 7, 13).
- De asemenea este obligatorie corectarea dezechilibrelor hidro- electrolitice ce apar la pacientii cu varsaturi,
diaree ori ocluzie intestinala, pe cale parenterala si sub controlul laboratorului de biochimie, cu exceptia urgentelor, unde se va face o reechilibrare scurta si sustinuta (1, 5, 11).
Pacientul diabetic este foarte dificil pentru tratament chirurgical, cunoscut fiind riscul infectios crescut si al decompensarii bolii de baza. Toti pacientii compensati prin tratament oral trebuie trecuti pe
insulina i.v., care se poate manevra mult mai sigur si rapid in intreaga perioada operatorie, pana la reluarea dietei normale (14, 17). Ceilalti diabetici insulino-dependenti, sunt tratati predomi-nent cu insulina ordinara, cu actiune rapida, fiind suprimate insulinele de depozit, iar dozele sunt adaptate in functie de aportul glucidic, de agresiunea chirurgicala si de raspunsul individual la acesta. Antibioterapia trebuie prelungita fata de cazurile echivalente, iar reechilibrarea diabetului, in postope-rator este frecnt necesara (17).
- La bolnavii hepatici dieta predominent gluci-dica, hipercalorica si cu supliment vitaminic este recomandata. Golirea
intestinului si celelalte masuri ce scad amonemia reduc riscul fenomenelor cerebrale care, alaturi de fragilitatea generala a acestor pacienti, pot anula rezultatele unei interntii reusite din punct de dere tehnic (3, 11,16).
- Pacientii cu suferinta renala acuta sau cronica trebuie de asemenea reechilibrati biologic in perioada preoperatorie. De la administrarea de antibiotice, diuretice, masurile generale de terapie intensa, pana la
dializa acuta ori cronica, tratamentul chirurgical trebuie adaptat ca amploare si realizare in timp, in functie de acesti parametri. La dializatii cronici este recomandabil ca interntia chirurgicala sa se desfasoare in acelasi spital cu centru pentru dializa, imediat dupa efectuarea acesteia si cu atentie de a evita
intoxicatia cu apa, prin supraincarcare volemica. Indicatia de dializa de urgenta ramane potasemia peste 6 mEq/l si creatinemia superioara de 10 mg% (3, 11).
- Premedicatia este recomandabil sa se inceapa din seara precedenta operatiei cu somnifere sau tranchilizante, dupa executarea masurilor de
igiena generala si locala si pregatirea specifica a organului operat, continuata in dimineata interntiei cu aplicarea masurilor profilactice.
